Timişoara a intrat, recent, în carantină la o incidenţă a infecţiilor de 7 la mie. Şi a ieşit, foarte recent, la o incidenţă de 8 la mie. Avem aici o revoltă a factorului politic local, care e convins că incidenţa din alte oraşe e mai mare de 8 la mie, dar, e ţinută sub 6 la mie din „pixul” testărilor, o politică foarte răspândită a DSP-urilor.
Ne aflăm, la Timişoara, în faţa primei rebeliuni politice contra strategilor noştri însărcinaţi cu combaterea pandemiei. Consensul nostru politic e pe cale de a fi spart şi la Bucureşti, unde a fost declarată voinţa ministrului învăţământului de a nu închide şcolile după ce Capitala va avea o incidenţă de peste 6 la mie, în vreme ce prefectul are o poziţie contrară. Şi la Timişoara, şi la Bucureşti, şi aiurea este deja cunoscută informaţia (certă) că acolo unde testele PCR găsesc 100 de urme de infecţie, s-ar prea putea să avem doar 50 de infecţii active. Asta e rata de non-rigoare când luăm numărul de infecţii constatate drept bază de calcul şi drept bază decizională. Aşadar, când Timişoara, care a făcut testare masivă, s-a aflat la 6 la mie, e posibil să fi fost doar la 3 la mie, iar Bucureştiul, care fuge de testările masive, e posibil să fi fost la 6 la mie când raporta doar 3 la mie. Mult mai riguros ar fi dacă am lua drept bază decizională numărul de internări la ATI, care vorbeşte indirect, dar cu mai multă acurateţe, despre creşterea locală a numărului de infecţii active. Avem însă o problemă la Bucureşti: aici, numărul de internări la ATI nu reprezintă doar creşterea infecţiilor din arealul statistic al Capitalei, ci mai ales creşterea generală a numărului de infecţii, câtă vreme spitalele din Bucureşti primesc bolnavi din toată ţara. Prin urmare, şi decidenţii din Bucureşti au îndreptăţirea lor să pună sub semnul întrebării rata de incidenţă a infecţiilor în populaţia acestui oraş.
Totul s-a hâit din pricina faptului că n-am făcut testare masivă şi uniformă în toate zonele ţării. Oricât ar fi procentul de fals-pozitivi la testările PCR, acesta este constant. Aşadar, o testare masivă şi uniformă în ţară ar fi dat o imagine mai corectă asupra acestui nou val de infecţii.
Ce se mai poate face acum, când lucrăm cu imagini statistice diferite de la o zonă la alta? Creşterea rapidă a numărului de paturi ATI ar fi trebuit să aibă loc imediat după ce Marea Britanie a anunţat caracteristicile noii mutaţii a SARS-CoV 2. Este o greşeală majoră a strategilor noştri faptul că nu au blocat călătoriile dinspre Marea Britanie spre România? Cu siguranţă. Este o greşeală comisă pe tot teritoriul UE. Am oscilat, cu toţii, între extrema prudenţă, la început de pandemie, şi extrema relaxare, după valul al doilea.
Al treilea val al pandemiei, aici, în Europa, face vizibilă şi condamnabilă neintegrarea imunologilor în echipele strategice naţionale. Epidemiologii acţionează post-factum. Imunologii ar fi ştiut să acţioneze preventiv. Ei ar fi impus testările asupra imunizării de turmă. Ca să ştim să nu îi supraimunizăm prin vaccinare pe cei deja imunizaţi. Din faptul general al neintegrării imunologilor în combaterea pandemiei, iată o nouă ipoteză cu privire la conspiraţionism: anume ar fi fost necercetată imunizarea de turmă, ca supraimunizarea să poată avea loc, cu toate consecinţele ei sinistre pe termen lung.
Comandantul pe ţară al tuturor comitetelor de urgenţă, Raed Arafat, a anulat decizia politică de la Timişoara. Ca nu cumva să mai mişte careva în front. Dar şi ca nu cumva să se pornească o discuţie aşa cum a fost desfăşurată mai sus. Consensul medicalo-politic are tot interesul ca o astfel de discuţie să fie înăbuşită. Când numărul erorilor sale era mic, complexul medicalo-politic suporta uşor criticile. Pe măsură ce aceste erori au devenit mai multe, mai grave şi mai uşor de recunoscut, dictatura acestui complex tinde să fie tot mai dură. Ce face Google în acest sens este un indicator cu globale… indicaţii. Chiar şi sincronizarea internaţională a protestelor contra restricţiilor ar putea fi o diversiune câtă vreme esenţa lucrurilor în pandemia aceasta nu ţine de restricţii, ci de manipularea cauzelor lor. Iar între aceste cauze, cea mai răspândită constă în ascunderea adevărului ştiinţific că testele PCR nu au fost create pentru diagnosticare.
Pai astia ai fritzului ar trebui sa fie bucurosi ca-si cunosc situatia statistica reala in urma numarului mare de teste si pot lua in consinta cele mai bune masuri de remediere. Daca altii din alte judete mint, o fac pe barba si pe sanatatea lor si vor plati. Vina astora din Timis este ca de peste un an ei sunt principala poarta prin care patrunde virusul in toata tara. Autoritatile au fost fie depasite profesional fie nesimtite.