Problema familiei este realmente o chestiune de drept, de cultură, de condiție a omului, și chiar o problemă de stat. Însă nimeni, nici statul, nici societatea, nici politicienii nu pot folosi familia în conexiunile pe care politicienii, lipsiți de performanța morală necesară, vor să le facă manipulatoriu. Eșecul politico-social din România afectează familia, cât și perspectiva întemeierii acesteia de către tineri. In alt sens, parteneriatele civile sunt o soluție și un drept pentru cei care sunt înclinați spre un alt tip de relație. Faptul că familia tradițională, în fapt familia, are nevoie de confirmarea unui referendum e un afront adus acesteia. Riscul dispariției familiei, fără un referendum pe tema acesteia, este iarăși o eroare provocatoare. Referendumul pe tema familiei a avut în fapt altă temă, iar eșecul este logic și corect.
Din perspectiva istoriei culturii și celei politice, un asemenea referendum este pură utopie, frizând regimurile totalitare. In consecința, cine nu este integrat în caruselul unei familii poate deveni o țintă, inclusiv pentru campania electorală a politicienilor. Legiuitorul din România, decât să fi promovat un asemenea referendum, ar fi trebuit să vină cu legi care să se constituie într-un sprijin pentru cei defavorizați, iar defavorizarea socială nu este un aliat al conviețuirii. Acest referendum se decontează din bugetul de stat, ca atâtea alte cheltuieli inutile, în fapt din buzunarul celor care au plecat din România la mii de km spre a-și susține familiile. Banii publici, cheltuiți pe scheme de personal în continuă expandare, în lipsa realizării proiectelor publice, sunt problema principală a României, și asta ar fi tema unui referendum la inițiativa națiunii ca veritabilă familie.
Familia politică nu va ieși prea bine din acest referendum eșuat, mai ales că inițiatorii sunt niște crai fără credibilitate. Nu este de mirare că familia tradițională nu a votat ceva care să-i ofere garanții de hârtie, nici măcar precizate negru pe alb.
