Renate Weber: De ce pandemia înseamnă sfârșitul drepturilor omului

Renate Weber e Avocat al Poporului într-o ţară ce se vrea înscrisă între ţările democratice ale lumii. În articolul semnat de ea (publicat pe 3 ianuarie, pe cristoiublog) se regăsesc şi concluzii trase din lupta dusă împotriva ciuntirii drepturilor omului de statul român devenit dictatură sanitară”, scrie jurnalistul Ion Cristoiu.

”Articolul semnat de Renate Weber depăşeşte ca importanţă hotarele ţării noastre pentru a se înscrie ca o contribuţie românească la ceea ce se conturează deja a fi dezbaterea la nivel european a situaţiei drepturilor omului în Pandemie. ”Renate Weber semnalează un fapt care, cu trei ani în urmă, ar fi părut de domeniului halucinantului. Şi anume punerea la îndoială în ţările democratice a drepturilor individuale în Pandemie în numele drepturilor colective”, mai scrie Ion Cristoiu.

 

Iată articolul semnat de Renate Weber, intitulat ”Când drepturile colective sunt impuse prin constrângere, cele individuale deja au murit”.

 

De ce cred că pandemia actuală înseamnă sfârșitul drepturilor omului, așa cum le-am cunoscut în ultimii 75 de ani?
După cel de-al Doilea Război Mondial, legislația internațională de protecție a drepturilor omului la nivelul ONU, dar mai ales la nivel european și al Americilor de Nord și de Sud, a fost elaborată având în centrul ei omul ca ființă individuală. Stim cum toții că protecția drepturilor omului înseamnă a-l apăra pe individ în raport cu statul, cu mașinăria instituțională a acestuia, gata oricând să-l strivească. Dar adevărul e că, timp de decenii, la nivel filozofic și juridic, bătălia s-a dat între teoria protecției individului și teoria drepturilor colective care, în numele apărării comunităților, îl obligă pe individ să se supună regulilor acestora. Este teoria dominantă în Africa, unde și legislația e construită astfel, dar și in Asia, unde nu există o legislație continentală, dar e ceea ce vedem în practicile țărilor de acolo.

Toate conferințele mondiale ale drepturilor omului, la care am participat sau pe care le-am urmărit după 1990, au dezbătut profund această temă, până de curând teoria occidentală a protecției individului având câștig de cauză. Mai ales în privința drepturilor civile și politice, adică a dreptului la viață, a dreptului de a nu fi supus torturii sau unor tratamente inumane și degradante, a dreptului la libertatea de religie, de gândire, de exprimare, a dreptului la viață privată, la un proces corect și echitabil, a libertății de mișcare, a libertății de întrunire și de a manifesta etc. Evident, a fost o dispută cu semnificații politice profunde. Pe de o parte, pentru prezervarea integrității teritoriale a statelor, teoria drepturilor colective putând duce la punerea în aplicare a dreptului popoarelor la autodeterminare, diferența între o comunitate sau o minoritate și un popor fiind cel mai adesea interpretată politic. Pe de altă parte, pentru că orice sistem de dictatură sau sistem autoritar invocă primatul protecției colective pentru a domina și chiar supune individul, restrângând-i drepturile. Cum teoria și legislația de protecție a drepturilor omului au fost susținute mai ales de Occident, evident a fost o bătălie și cu ideologia țărilor comuniste, pentru care individul nu reprezenta nimic în raport cu sistemele comuniste, care pretindeau că pun drepturile și interesele comunităților (comuniste, evident) mai presus de om.

După căderea comunismului în Europa, părea că teoria drepturilor individuale a câștigat. Fostele state comuniste au îmbrățișat rapid ideea drepturilor individuale și au fost extrem de active în promovarea ei. E drept că, în ultimele decenii și mai ales în ultimii ani, au apărut noi drepturi, a căror dimensiune colectivă este evidentă. Protecția mediului, de exemplu, are în vedere comunitățile în ansamblu, mai nou chiar întreaga planetă, iar discuția despre dreptul generațiilor viitoare este categoric despre drepturi colective. Asemănător, deși sunt considerate, în continuare, drepturi individuale, au o dimensiune colectivă evidentă chestiunile care țin de protecția socială; dacă la nivelul Consiliului Europei ele au fost formulate, acum vreo două-trei decenii, mai degrabă ca niște deziderate decât ca drepturi, în Uniunea Europeană ele sunt amplu reglementate.

Dar, până acum, drepturile civile și politice rămăseseră drepturi individuale. Până acum. Pandemia ultimilor doi ani, de fapt metodele de combatere a acestei pandemii, au răsturnat complet acest raport. Si asta s-a întâmplat mai ales în țările care anterior susținuseră drepturile individuale ale omului. Nimic surprinzător în felul în care țări asiatice au dispus interzicerea tuturor activităților, carantinarea persoanelor infectate, controlul total, cu ajutorul tehnologiei, al locurilor în care o persoană a fost într-o anumită perioadă de timp, mai nou obligativitatea vaccinării. Sunt țări în care controlul populației, în numele protecției colective, a funcționat mereu. Marea schimbare e a țărilor denumite generic occidentale sau democrații funcționale. Mă refer la întreaga Europă, la Statele Unite, la Canada, Australia, Noua Zeelandă. Pentru prima dată, după cel de-al Doilea Război Mondial, când drepturile civile și politice ale indivizilor au fost restrânse invocându-se protecția colectivităților de o manieră care afectează însăși esența drepturilor, aneantizându-le.

Controlul total pus în practică de guvernele considerate democratice schimbă pentru totdeauna soarta noastră și a drepturilor noastre. A început cu o cenzură feroce, manifestată în primul rând pe rețelele sociale, pentru că acolo ideile și informațiile se propagă cu mare viteză. Si a fost simplu de realizat având în vedere malversațiunile uriașe politice și economice în care Mark Zuckerberg, rețelele lui și cei din spatele lor sunt amestecați de ani de zile. Ușor de realizat, de asemenea, cu presa tradițională sau online, având în vedere dependența ei de fonduri tot mai greu de primit. Orice îndoială în legătură cu felul în care a început pandemia, orice întrebare privind gestionarea ei, orice punct de vedere contrar celui oficial, acceptat la nivel planetar prin OMS si la nivelul fiecărei țări prin vocile doar ale anumitor epidemiologi și preluate repede de guverne, au fost categoric interzise. Conturi de Facebook suspendate sau chiar eliminate, înregistrări șterse de pe internet, ostracizarea celor care au gândit diferit, chiar eliminarea lor socială și profesională. Cenzura s-a aplicat tuturor, medici, jurnaliști, activiști, politicieni sau oameni obișnuiți. Nu mă îndoiesc că guvernele însele au fost uluite de supușenia propriilor popoare, pe care le considerau libere, de felul în care s-au lăsat îngenuncheate și, mai ales, de felul în care oameni născuți și crescuți liberi s-au transformat în contestatari ai drepturilor celorlalți.

Si tocmai asta e marea problema, nu doar atitudinea guvernelor, care au invocat și invocă nevoia de a apăra sănătatea publică, ceea ce e de înțeles, între niște limite. Problema e a oamenilor născuți și crescuți în lumea drepturilor și libertăților individuale, pe care le-au considerat ceva firesc, dar la care au renunțat extrem de ușor în numele protecției colectivităților cărora doar ei le aparțin.

De aici mai departe nu prea văd cale de întoarcere la drepturile omului, așa cum le știam. Câtă vreme state democratice vor să impună, în ropotele de aplauze ale majorității, obligativitatea unui vaccin ca modalitate de combatere a unei pandemii despre care tot nu se știe mare lucru, cum nu se știe nici despre vaccin, este evident ca drepturile colective vor avea întâietate asupra celor individuale.

Nu pot să nu remarc, cu tristețe, felul insidios în care s-a ajuns aici: felul în care OMS și statele lumii și-au propus să lupte cu pandemia, nu cu virusul. Pentru a combate virusul ar fi fost suficient un tratament adecvat. Din păcate, el nu e nici azi disponibil pentru toată lumea. Pentru a combate pandemia au fost utilizate restricții severe ale libertății de mișcare, închideri de țări și activități, carantine, izolări, internări forțate, vaccinuri și, din nou, după un an restricții severe ale libertății de mișcare, închideri de țări și activități, carantine, izolări, rapeluri peste rapeluri de vaccin. Si nu e sigur că s-a terminat. Au mai fost, în ultimii 75 de ani, și alte epidemii care au avut nevoie de abordări complexe, inclusiv de campanii de vaccinare, de exemplu contra poliomielitei, contra tuberculozei, contra rujeolei, dar niciodată până acum nu a fost folosită agresivitatea colectivă pentru impunerea lor. Când drepturile colective sunt astfel susținute și impunerea lor se face prin constrângere, directă sau indirectă, cele individuale deja au murit. Mi-as dori să nu am dreptate. Niciodată nu mi-am dorit atât de mult să nu am dreptate.

 

Recomanda 25
Author

12 Comentarii

  1. O paralela intre cele doua personalitati (in cazul lui Iohannis ne rezumam doar la functie) de etnie saseasca o plaseaza pe dna Renate Weber cu zeci de clase peste Iohannis din toate punctele de vedere posibile. Este rezultatul educatiei generale dobandite care in cazul sibianului nu o depaseste pe aceea a unui sef de garaj auto de pe timpuri. Educatia de exceptie iti imprima si verticalitate.

  2. este adevarata ipoteza, zvonul sau cum se numeste ca virusul a fost creat in laborator, atunci se subintelege si scopul, daca ipoteza nu-i valabila atunci este posibil sa fie o deregrale datorita fricii de moarte a unora, in momente extreme nu mai poti judeca lucid. Vom vedea care zeu este mai puternic timpul are legile lui, au disparut imperii si nu va dispare si ”noua era”?

  3. Multă școală și mulți șapte ani de-acasă îți trebuie să joci în piesa de teatru Vagina’s Monologue. De minte nu mai vorbesc.

    ”În același timp, în Parlamentul European am avut șansa extraordinară de a juca în trei piese de teatru. Toate pe tema drepturilor omului și drepturilor femeii. «Seven» este numele primei piese care povestește istoria a șapte femei care au depășit condiția de victime și au devenit adevărate activiste de drepturile omului. La a doua piesă, «Vagina’s monologues», am lucrat chiar cu autoarea, Eve Ensler. E o piesă despre ieșirea din umbră a femeii, despre dărâmarea unor bariere culturale. La cea de a treia, «Speak truth to power», am fost câțiva deputați și câteva adevărate vedete ale filmului – Lena Olin, Dylan Bruno, Dennis Haysbert. Dar emoționant a fost că în sală au fost prezenți și câțiva din cei care au inspirat această foarte puternică piesă. Nu știam că sunt atât de talentată!”

  4. Renate este o femeie educata si scolita cu adevarat incepand cu cei sapte ani de acasa si apoi de scolile prin care a invatat cu adevarat. Este cheia orizontului intelectual care permite oricarui magistrat sa vada peste litere si paragrafe de lege. Exact asemenea domniei sale ar trebui sa fie toti magistratii din Romania. Dar ei sunt precum Birchall sau Prishca. De Vasilica sau Luluta nu mai pomenim, sunt deja celebri.

  5. DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI Articolul 1Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Eleînzestraţe cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unii faţă de altele în
    spiritul fraternităţii.Articolul 2Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în
    prezenta Declaraţie fără nici un fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea derasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de originenaţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări.În afară de aceasta, nu se va face nici o deosebire după statutul politic, juridic
    sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care ţine o persoană, fie că această
    ţară sau teritoriu sînt independente, sub tutelă, neautonome sau supuse vreunei
    alte limitări a suveranităte.
    Constitutia Romaniei-Drepturile şi libertăţile fundamentaleDreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică ARTICOLUL 22(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.
    (2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.
    3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.

  6. Un articol stralucit intr-o problema majora privind dr.individuale si dr.colective,cele din uram neexistind in reglementarile UE sau ale tarile membre,in Europa,insa introduse prin pandemie, pe usa din dos,dar brutal si abuziv prin impunerea de catre UE si executate prin contributia Statelor si natiunilor inselate care la rindul lor inseala cetatenii .Eu nu cred ca cetatenii au renunta la drepturile lor fundamentale individuale, doar modalitatea prin care li s-a impus- guverne slugi, fara analiza si grija fata de cetatean, corupte,uzind de arsenalul manipularii,santajului emotional,masuri economice de lezare a vietii si existentei,instituirea unor „comitete nationale”complice cu inscenare „pandemiei”si nu vrind tratarea viruslui, sub comanda OMS,doar inducere in eroare si arsenal de fortare.Sper sa fie cum spune dl.Ion Cristoiu ,determinarea unei dezbateri la nivel UE,care UE a fost prinsa cu minciuna-toate reglem.din Conventii,Tratate de aderare fiind pt.definirea,protectia si garantarea dr.individuale, ale omului,ale cetateanului apartinid Patriei sale,Natiunii sale asa cum sunt inscrise in Constitutiile Nationale.Abdicind de la democratie,stat de drept si amestecul in statele nationale, la incalcarea dreptului individual al OMULUI, UE a savairsit un fapt grav, o barbarie ,anulindu-si propriile princii si VALORI,pe care a batut atita moneda.Este un articol care d.p.d.v.Juridic clarifica cine si ce a devenit UE-o Omul,Individul asa cum l-a definit prin Drepturi s Libertati si RESPECTAREA LOR,este calcat acum in picioare de catre GLOBALISTA UE!

  7. Stimate, n-ai priceput nimica, de aceea apar idei stalcite…nu te-a pus nimeni sa te vaccinezi dar sa porti masca, distantare, igiena nu e o moara de gat..despre esenta lucrurilor si nu speculatiile unora sa vorbim!!!Nu.. mai poate natiunea fara petreceri, adunari,etc adica posibila contaminare , .nu au perceptia pericolului si unii nici nu pot sa aiba ..ca nu au organul receptor la ei..samd

  8. Pentru ”Drepturile Pomului” din 4 IANUARIE 2022 LA 11:21
    Ce pot să-ți urez, decât doar să te USUCI, să nu mai ocupi locul de pomană!
    Să vină altul mai harnic, mai frumos și cu puțin noroc la fel de prost!

  9. Dreptul tau la viata nu ti l ia nimeni. Injecteaza te cat vrei cu seruri experimentale nu te opreste nimeni. Problema e cand ma fortezi si pe mine sa fac ca tine. Eu nu mai sunt stapan pe organismul meu? Poate geitz sa imi bage ce vrea muschii lui cand vrea muschii lui in mine?

  10. „Dreptul Omului” de a se contamina si a muri !!!Sa faca desteptii neamului proces impotriva microbilor, a virusilor ,a viermilor patogeni, etc, pe care NATURA i-a dat ca sa atace omul…Impotriva acestor inamici invizibili, datatori de moarte s-au inventat masurile anticontaminare,antiepidemice..!!Cum nu pricep unii ca nu te poti lua la”drepturi ” cu ORORILE NATURII?Ia-te cu tzunami, cu inundatiile, cu traznetul.cutremurele….etc..Faceti comentarii nesfarsite la masurile impuse pentru oprirea raspandirii bolii si vorbiti aiurea cu dreptul si libertatile….Dar DREPTUL LA VIATA nu s-a inventat, stimate si stimate, mari sfatuitori??..Asa e ca GIGI/IT inseamna „gunoi bagi, gunoi scoti”

  11. pana una alte Renate Weber este in Romania cel mai puternic pilon impotriva dictaturii absolute pe care puterile mondiale vor sa o instaureze. Gripa fabricata este folosita ca pretext pentru injectarea a cat mai multor oameni cu ceva dubios care modifica functionarea sistemului imunitar. In schimb interzic folosirea oricaror antivirale care ar putea vindeca. Dar e ok, de nenumarate ori au declarat oficial ca planeta sufere de suprapopulare deci logic nu ne vor decat binele (asta a fost sarcasm, pentru cei mai lenti)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.