Dacă are o variantă normală, actualul nostru președinte are a renunța de bună voie să candideze pentru un nou mandat.
În iunie 2019, după alegerile din mai, la vârful UE se vor reface listele înalților demnitari europeni. În caz că nu va avea o propunere ofertantă, Johannis s-ar prea putea să dovedească o vanitate anormală (nu neapărat patologică).
Din păcate, deși s-a calificat la locul de muncă vreme de patru ani deja, fostul primar de Sibiu a rămas ca… primarul: se bucură că are câte ceva de semnat, ori de blocat. Nu a deprins încă (și când ar putea să o facă?) esențialul poziției de președinte.
Dacă aș fi fost în poziția aceea, eu, unul, om prost, mi-aș fi început mandatul cu un nou proiect de țară. Exact așa a început și Johannis. Faptul că a continuat fără vizibilitate publică acest proiect stă dovadă că fostul primar de Sibiu va da în cele din urmă un fel de proiect de județ al sărmanilor.
I-aș fi chemat, mai întâi, pe puținii specialiști români în cercetarea avantajelor competitive ale unei țări și i-aș fi stimulat să pornească o serie de studii despre potențialul economic al României sub orizontul următorilor 30 de ani. Apoi aș fi umblat prin lume să aflu – pe baza acestor date – ce potențial de finanțare ar avea avantajele certe ale țării noastre. I-aș fi cultivat insistent (dar decent) pe cei mai importanți dintre acești potențiali mari finanțatori. Aș fi pus toate „farmecele” României la bătaie – cele previzibil și cele mai puțin previzibile, cele oficiale și cele secrete. Aș fi folosit SIE pentru a testa natura ispititoare (ori ba) a acestor „farmece”. Aș fi cerut, desigur, acelor specialiști în avantaje competitive să iasă în public spre a promova o largă dezbatere publică cu privire la posibilele ținte ale dezvoltării noastre durabile. Apoi aș fi căutat marii specialiști în dezvoltare (care nu prea sunt locuitori ai României) și aș fi purces la scrierea unor planuri concrete.
Abia acum ar fi început greul. Ai nevoie de consens politic pentru astfel de planuri. Cum să-l obții? Tocmai faptul că Johannis a făcut totul (vorba lui Ceaușescu) ca să pună bombe sub orice șansă de consens politic dovedește că proiectul său de țară a fost o vorbă goală. Ori – dacă a fost plină – a fost plină de incompetență, lene și vanitate.
Ce vom vota, oare, noi, românii, la prezidențialele din 2019? Vom fi învățat, oare, să recunoaștem candidatul de bună credință și de bună competență? Vom avea, oare, un astfel de candidat? În fond, despre noi are a fi vorba: despre lipsa noastră, statistic vorbind, de discernământ politic, despre obiceiul nostru, statistic vorbind, de a alege președinții cum își aleg producătorii de film actorii la casting, despre, din păcate, incultura noastră în materie de ce poate să facă și ce trebuie să facă un președinte.
Ba va contrazic d-le Buduca, individul pus -atentie am spus bine pus – in capul statului si-a facut temele pana in cele mai mici amanunte: „colectiv” si apoi „guvernul meu” a carui singura „realizare” a fost ciolosenia pamantului adica colectarea de bani de la fraieri. Apoi blocarea sistemica a functionarii institutiilor statului ponegrirea numelui de tomania, instigarea la ura intre clase si regiuni, totul a fost indeplinit pas cu pas conform listelor primite saptamanl de la ambasada berlinesa. Opera de distrugere a tomaniei a fost desavarsita intocmai cu sprijunul organizatorilor din urma cu trei decenii si sa speram ca nu va fi un nou mileniu intunecat pe aceste plaiuri.