Mincinoși instituționali. România a dovedit iar că este condusă de mincinoși instituționali. Emil Boc (primul ministru de iure, adică în principiu) și Traian Băsescu (prim-ministru de facto) trâmbițau săptămâna trecută cum că România a atins țintele agreate cu FMI. Că deficitul bugetar a fost de 6,6% din PIB, față de un deficit agreat de 6,8% din PIB. Că și ținta de arierate a fost atinsă, Fondul permițându-ne arierate(plăți restante) de cel mult 250 de milioane de EURO, iar noi nu am plătit facturi de 248 de milioane de EURO.
Personal mă așteptam ca minciuna să fie mai puțin elaborată și băieții să zică pur și simplu: „am avut deficit bugetar de 6,77% și ne-am încadrat în ținta de la FMI”. Ai noștri continuă să mintă de îngheață apele, mai elaborat, dar deloc sofisticat.
De unde știu asta? Este simplu. Chiar de la Fondul Monetar Internațional. Vineri, boardul FMI a discutat cea de-a șasea revizuire a acordului cu România(în fapt a 7-a variantă a acordului încheiat în 4 mai 2009). Boardul a acordat cea de-a șaptea și penultima tranșă din acest acord, în valoare de 904,8 milioane de EURO. România s-a îndatorat astfel la Fond, până acum, cu 12,44 miliarde de EURO sau 16,12 miliarde de dolari, parte a unui acord instituțional cu Uniunea Europeană și cu alții în valoare de 20 de miliarde de dolari.
Practic, România a avut nevoie în fiecare din ultimele 20 de luni de peste 600 de milioane de EURO de la Fond și de circa 300 de milioane de EURO de la Comisia Europeană și alții.
Ce spune Fondul Monetar Internațional? Uite aici: „În completarea acestei revizuiri (a șasea), boardul executiv a aprobat cererile României pentru un waiver (dispensă) la finalul anului 2010 pentru criteriul arieratelor guvernamentale, și pentru o renunțare a aplicabilității criteriului de deficit al bugetului general consolidat la sfârșitul lui decembrie 2010, garanțiilor guvernamentale și a țintei de inflație pentru sfârșitul lunii Decembrie 2010”.
Adică România a ratat toate țintele. De aceea mă întreb în continuare ce l-a motivat pe Jeffrey Franks, șeful misiunii FMI pentru România, să spună că „România nu mai este un elev mediocru”. Doar fișa postului, când un funcționar de rang mai mic își permite metafoare pentru a ascunde situația defacto dintr-un stat membru. Fișa postului care obligă la mesaje optimiste. Ratând toate țintele agreate prin a 7-a variantă de acord cu FMI în numai 20 de luni, România dovedește nu număi că persistă în a fi un elev mediocru dar și că aceia care au condus-o și o conduc sunt niște elevi repetenți.
De ce nu minte FMI atunci când recunoaște că România a ratat toate criteriile importante din acord? Este simplu: FMI are ca acționari statele membre. A acoperi în inscrisuri oficiale situația reală a unui debitor reprezintă o practică de neacceptat în interiorul Fondului(întocmai ca într-o societate comercială). A acoperi cu metafoare este însă permis. FMI nu transmite însă comunicate metaforice ci semnale clare că România a ratat toate țintele importante, dar Fondul este în continuare flexibil, pentru că situația din regiune nu s-a temperat deocamdată. Spre exemplu: „sistemul bancar din România continuă să aibă lichiditate și să fie bine capitalizat, dar vigilența continuă în supravegherea sectorului financiar este crucială pentru a asigura rezistența sectorului financiar împotriva creșterii împrumuturilor neperformante și a unei situații încă nesoluționate în regiune”. FMI nu minte pentru că nu își poate minți, prin statut, acționarii.
De ce mint Traian Băsescu, Emil Boc și ministrul finanțelor? Pentru că ei își pot minți „acționarii”. Pe ei nu îi trage nimeni la răspundere. Eu am mai comparat la o emisiune din primăvara lui 2010, de la Realitatea TV, răspunderea guvernanților cu răspunderea unor Președinți de companii în fața acționarilor. Adică, întocmai precum într-o societate comercială: acționarii dau un mandat conducerii. Dacă mandatul este respectat, foarte bine. Dacă mandatul nu este respectat, acționarii pot face o AGA ordinară (la 4 ani) și să schimbe conducerea. Dacă mandatul este grav distorsionat, acționarii pot face o AGA extraordinară (oricând) și să detroneze puterea. Adică anticipate. Prin minciunile instituționale (de la „această criză nu ne va atinge” până la „nici un bugetar nu va avea salariul tăiat, nici un pensionar nu va avea pensia diminuată” și până la „nu vom majora taxele și impozitele în 2010”), conducerea mandatată a României a distorsionat grav mandatul încredințat de populație – până la urma, pentru aceste promisiuni Președintele Băsescu&Co au fost votați. Nu le-au respectat și continuă să mintă : „am respectat țintele din acordul cu FMI…”. Iar răspunsul la întrebarea de mai sus este că dânșii mint pentru că populația le permite. În orice țară normală, respectivii ar înfunda diverse edificii cu destinație nu de imobile.
De ce FMI, care nu minte, este flexibil cu minicinoșii instituționali din România? Pentru că ușor ușor, România își pierde suveranitatea și o transferă peste granițe. Poate că analfabeții care ne conduc nu au vocația lașilor, dar categoric au vocația trădătorilor, mercenarilor și a mediocrilor. Pentru ei, pierderea suveranității nu contează. Pentru ei contează doar să mai dăiuniască un pic hegemonia impusă de ei și să păstreze libertatea personală. Au nevoie de doctori? Nicio problemă. Ei se suie în avion și fug la Viena. Au nevoie de școală? Nicio problemă. Cu banii „economisiți” își trimit odraslele la școală în străinătate, și dacă nu se apucă de droguri ușoare, pot deveni chiar funcționari europeni. Au nevoie de infrastructură? Nicio problemă, există elicoptere. Restul? Restul – dă-i în măsa de acționari…. îi mai prostim o tură… că așa cere interesul național. Este o situație de netolerat. O situație în care decidenții României spun despre cămașa de forță în care au fost băgați, că este un costum extraordinar de frumos. Doar că, peste cămașa de forță, mai vine o chingă. Și încă una (un acord „preventiv”). Dânșii s-au autotransformat în marionete lipsite de luciditate. Care spun, nu-i așa, că „am respectat toate țintele din acordul cu FMI”. Yeah, right…
