România continuă să nu recunoască statalitatea Kosovo

După ce, în avizul său, Curtea Internaţională de Justiţie a decis că declaraţia de independenţă a Kosovo nu contravine dreptului internaţional, Ministerul Român al Afacerilor Externe îşi menţine poziţia privind nerecunoaşterea statalităţii Kosovo, deoarece CIJ nu a precizat dacă declaraţia de independenţă a dus la crearea legală a unui stat şi nici dacă dreptul internaţional conferă Kosovo dreptul la secesiune, se arată într-un comunicat MAE.

MAE apreciază necesară analiza în detaliu a avizului, pentru a identifica în mod corect şi complet raţionamentul pe care s-a bazat instanţa de la Haga. Textul acestuia are un caracter complex, datorat multitudinii problemelor juridice analizate, precum şi modului în care a fost formulată întrebarea adresată Curţii.

Partea română constată, în analiza preliminară, faptul că modalitatea formulării întrebării de către Adunarea Generală a ONU nu a permis Curţii să abordeze problema pe fond. Astfel, Curtea a analizat, cu caracter limitativ, numai legalitatea actului propriu-zis de a face o declaraţie de independenţă, dar nu şi consecinţele juridice ale acesteia, adică problema legalităţii constituirii unui pretins nou stat.

Astfel, CIJ a remarcat în aviz caracterul restrâns şi specific al întrebării („Declaraţia unilaterală de independenţă a Instituţiilor Provizorii de Auto-Guvernare din Kosovo este în conformitate cu dreptul internaţional?”), subliniind că aceasta nu s-a referit şi la consecinţele declaraţiei, la faptul dacă provincia Kosovo a dobândit sau nu statalitatea sau la validitatea sau efectele juridice ale recunoaşterii Kosovo de către acele state care au recunoscut Kosovo ca stat. Prin urmare, Curtea nu a mai examinat problema dacă declaraţia a condus sau nu la crearea legală a unui stat şi nici dacă dreptul internaţional conferă Kosovo un drept de a-şi declara independenţa sau un drept la secesiune. Curtea arată foarte clar că nu poate examina – pentru că se află în afara întrebării, aşa cum a fost formulată – aplicabilitatea dreptului la autodeterminare în cazul de faţă. MAE observă că această abordare limitativă este criticată de opiniile disidente ataşate avizului.

În aceste condiţii, MAE îşi reafirmă poziţia cunoscută cu privire la nerecunoaşterea statalităţii Kosovo, exprimată constant în ultimii ani.

MAE îşi exprimă speranţa în reluarea dialogului dintre Belgrad şi Priştina în vederea identificării unei soluţii care să corespundă intereselor ambelor părţi şi care să vizeze stabilitatea şi perspectiva europeană a regiunii.

Curtea Internaţională de Justiţie poate pronunţa avize consultative cu privire la „orice chestiune juridică”, la solicitarea Adunării Generale a ONU, a Consiliului de Securitate sau a instituţiilor specializate ONU, în domeniile lor de competenţă (statele nu pot cere direct un aviz consultativ al CIJ). Soluţionarea acestor solicitări urmează o procedură necontencioasă, adaptată după cea de soluţionare a diferendelor dintre state, care poate cuprinde o etapă scrisă şi una orală (prezentarea de observaţii scrise, comentarii scrise la aceste observaţii, declaraţii orale în cursul audierilor), în funcţie de cum apreciază instanţa că este necesar, pentru clarificarea tuturor aspectelor în cauză. Curtea consultă statele şi organizaţiile internaţionale care pot furniza informaţiile utile cu privire la solicitarea în cauză.

În şedinţă solemnă, CIJ pronunţă avizul consultativ cu privire la chestiunea sesizată. Spre deosebire de hotărârile Curţii, avizele consultative nu sunt obligatorii, ceea ce înseamnă că autorul solicitării poate sau nu să dea curs concluziilor şi constatărilor din aviz.

Până la pronunţarea avizului cu privire la declaraţia unilaterală de independenţă a Kosovo, Curtea a pronunţat 25 de avize consultative, primul în 1948, iar ultimul în 2004.