România și geopolitica internațională actuală

Într-o simplă definiție pragmatică și fără pretenții savante, geopolitica este modul prin care marile puteri mențin echilibrul mondial atunci când nici una dintre ele nu se poate impune singură.

Pe de altă parte, țările moderne s-au format pe baza evoluției firești a principalelor etnii ale lumii care s-au constituit în state naționale. Țările mici s-au afirmat deci pe criteriul evolutiei interne, dar și sub oblăduirea marilor puteri. În același timp, un rol foarte important în procesul de afirmare l-au avut elitele statelor mici care au știut să-și mobilizeze resursele și populația, să lupte, și să-si asigure un loc propriu pe harta lumii.

Ca stat modern, de altfel ca toate țările est-europene, România s-a afirmat în urma Primului Război Mondial în baza criteriilor enunțate mai sus. În urma trativelor de pace de la Paris si, pe cât a fost posibil, țara noastră a adunat majoritatea teritoriilor locuite de români din regiune și s-a lansat pe un drum de dezvoltare pașnică.

Din păcate, istoria a fost vitregă cu noi iar politicienii acelor timpuri au fost departe de a fi onești și competenți. Se știe din istorie ce a urmat: pierderea Basarabiei, a Bucovinei de nord și a Transilvaniei. Sărind peste decenii, în aceste zile se pun din nou probleme teritoriale in Estul Europei. Zilele acestea au fost ințiate la Riad în Arabia Saudită negocieri Americano-Ruse cu consecințe potențiale majore pentru Europa, inclusiv pentru România.

În aceste împrejurări, Bucureștiul nu trebuie să ignore țările care ne-au ajutat să ne reîntregim, în special Franța, Anglia și Statele Unite, dar să nu uite nici faptul că Rusia rămâne o mare putere.

În aceste zile, noua politică externă a Statelor Unite sub președintele Donald Trump este neașteptată și poate inaugura o nouă eră.

Atitudinea președintelui Trump a creat confuzie și nedumerire în Uniunea Europeana, dar a deschis și perspective neașteptate pentru estul Europei. Este pregatită diplomația română pentru ceea ce s-ar putea întâmpla? Ne aflăm în fața unor desfășurări neprevazute și în acest context voi face urmatoarele remarci:

-Marea Britanie s-a desprins de Uniunea Europeană slăbind cumva și uniunea și Anglia. La rândul ei, UE este dezbinată și nepregatită atât față de Rusia, cât și vis-a-vis de America.

-Statele Unite s-au lansat in negocieri directe cu Rusia vizând restaurarea păcii în Ucraina fără să fi invitat Kievul și UE la tratative. Nici macar Anglia, aliat tradițional și permanent al Americii, nu a fost invitată.

-Moscova la rândul ei e dispusă la o nouă reorganizare est-europeană și mondială, dar în termenii ei. Aici voi deschide o parantezî. În mai multe articole, inclusiv în cartea The United States vs. Russia: 2009-2019 (publicată la Washington si Londra de editura Academica Press in 2020) am scris negru pe alb că Moscova nu va ceda niciodată Ucraina. De fapt, e un mare semn de intrebare de ce s-a lasat Zelensky prins în acest conflict. Oricum, în aceste zile, presedintele Trump, cu simțul lui de om practic, este conștient de situatțe și e dispus să negocieze o soluție. El va face probabil anumite concesii Moscovei, dar în acelasi timp va incerca să o separe pe cât posibil de China și să o reapropie de America și de Occident. Să nu uitam ca Henry Kissinger a insistat ca Washingtonul să negocieze de așa maniera încât să nu faciliteze o apropiere între Moscova și Beijing.

-Problema principală cu care se confruntă Trump în aceste zile este cum să evite un conflict de interese cu Europa Occidentala. Și aici voi face o noua afirmatie axiomatica: Europa fara America își pierde ponderea internațională și poate intra usor în sfera de interese, mai întâi economice și ulterior politice, a Rusiei. La rândul ei America fara Europa iși pierde masiv din puterea ei mondială și riscă să rămână în urma Chinei. Concluzia este că Statele Unite și Europa Occidentală trebue să ajungă neaparat la o întelegere în care să încerce să atragă eventual și Rusia. Un asemenea scenariu cere compromisuri. Și ajungem la Ucraina, nodul gordian al acestor zile.

Spre deosebire de România și celelalte țări est-europene care au început o nouă eră după Primul Război Mondial și s-au format pe criterii primordial etnice, Ucraina s-a format pe criterii… sovietice; adică prin „dreptul forței”. Este adevărat că între „forța dreptului și dreptul forței” prevaleaza forța, dar în timp ce dreptatea fireasca e de lungă durată, dreptul forței se schimbă odată cu echilibrul geopolitic international. Si am ajans la negocierile din Arabia Saudita care se desfasoara deocamdata cu usile inchise între Statele Unite și Rusia.

România, dacă mai are diplomați capabili, competenți și cinstiți, trebuie să fie cu ochii în patru. Să nu uităm că în 1812 Basarabia a fost pierdută în urma unor trădări. Să ne reamintim că în august 1944 am pierdut o pace cât de cât onorabilă datorită unui individ incompetent și orgolios. Suntem în ceasul al 12-lea. Să ne ridicăm la înălțimea evenimentelor așa cum s-au ridicat liderii noștri din timpul Primului Război Mondial.

Nu știm exact ce gandește Moscova, dar a făcut mai multe aluzii la faptul că Ucraina deține teritorii străine, inclusiv românești. Desigur, e vorba de Basarabia, nordul Bucovinei, ținutul Herța și Insula Șerpilor. Rusia ni le-a luat; Rusia ni le poate retroceda. Afirmațiile ideologului Alexandre Dughin si ale ministrului adjunct de externe al Rusiei sunt de fapt directe. Dughin a spus clar că Basarabia va reveni la România și că România ar urma să fie în sfera rusă.

Eu bănuiesc că este doar cea ce isi doreste Moscova, dar totul va fi decis la negocieri. Probabil că Moscova va acepta reunificarea României, dar cu anumite condiții. Mă gândesc că ar putea cere o zona teritorială neutră de la Marea Baltică până la Marea Neagra; sau poate doar o zona fără baze militare străine…

În ce priveste Ucraina, Kievul va trebui să revină la realitate și să-și restrangă pretențiile. În mod convenabil, Zelensky se prevalează de tratatul de la Budapesta și de garanțiile oferite de țările semnatare; un tratat politic temporar dar fără fundal etnic. Și totusi, Ucraina nu trebuie să fie grav rănită și instrăinată. Personal, consider că este și în interesul ei de lungă durată să accepte modificări teritoriale.

În cartea Bessarabia and Bukovina: The Soviet-Romanian Territorial Dispune, publicată la New York de Columbia University Press in 1982, susțineam că este în interesul ambelor țări ca după prăbușirea comunismului să negocieze noua graniță dintre ele. Se pare că, în sfârșit, am ajuns la acel moment. Este pregatită România pentru scenariul de azi? Noi, românii din America, suntem pregătiți să intervenim și să ne facem datoria!

România, fiind o țară mică și dependentă de marile puteri, va fi nevoită să abordeze în mod foarte atent situația în curs de desfășurare, și totodată, să navigheze cu mare grijă între America, Rusia și Uniunea Europeană. În calitatea mea de geograf și de analist, sper că președintele Trump va invita la tratative atât marile țări Vest Europene cât și Ucraina și țările afectate din estul continentului. Altfel, alternativa ar fi sumbră: război rece, război fierbinte și poate chiar conflict nuclear…

Prof. Dr. Nicolae Dima, USA, 21 Februarie 2025.