Românii susțin populismul autoritar. Ce arată raportul Timbro / EPICENTER

România se situează pe poziția a treia în Europa în ceea ce privește susținerea pentru partidele contestatare, populiste și autoritare, arată ediția 2026 a „Indicelui Populismului Autoritar”, publicată recent de Institutul European pentru Studii Economice (IES-Europe) după o analiză realizată de think tank-ul suedez Timbro și rețeaua EPICENTER.

Conform datelor publicate de Digi24 și detaliate în raportul oficial IES-Europe, ediția din 2026 a Indicelui Populismului Autoritar analizează evoluția electorală din 31 de democrații europene, acoperind statele membre ale Uniunii Europene, Regatul Unit, Islanda, Norvegia și Elveția, pe baza datelor electorale colectate din 1945 până în octombrie 2026. Studiul evidențiază faptul că 32,6% dintre alegătorii europeni votează în prezent pentru formațiuni contestatare, reprezentând cel mai ridicat nivel înregistrat în perioada postbelică.

Evoluția istorică și extinderea partidelor contestatare în Europa

Analiza longitudinală realizată de Timbro și EPICENTER relevă o schimbare structurală profundă a peisajului politic european. De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și până la finalul anilor 1990, ponderea cumulată a voturilor obținute de partidele contestatare – definite ca fiind populiste, autoritare sau extremiste, atât de stânga, cât și de dreapta – s-a menținut stabilă în jurul valorii de 10%, cu un vârf temporar de 14% înregistrat la începutul anilor 1970.

Timp de peste o jumătate de secol, partidele din mainstream-ul politic european (social-democrații, liberalii, creștin-democrații, conservatorii și, ulterior, ecologiștii) au atras în mod constant aproximativ 90% din electorat.

Acest echilibru a început să se modifice în jurul anului 2000. Pe fondul crizei financiare globale, sprijinul pentru partidele contestatare s-a dublat, atingând aproximativ 20%. Ulterior, criza refugiaților a impulsionat un nou val de creștere, stabilizând susținerea la un sfert din totalul alegătorilor europeni între 2015 și 2023.

În ultimii trei ani, tendința ascendentă a continuat, pragul de 30% fiind depășit pentru prima dată în istoria recentă. Astăzi, aceste formațiuni atrag de circa trei ori mai mulți alegători decât în cea mai mare parte a epocii postbelice.

Fenomenul este larg răspândit geografic: în 26 din cele 31 de țări analizate, partidele contestatare depășesc pragul de 20% din voturi, iar în state precum Bulgaria, Cehia, România, Italia și Slovacia ele atrag peste 50% din opțiunile electorale. Șapte dintre cele zece țări cu cea mai mare susținere pentru aceste partide sunt democrații postcomuniste.

Tranziția de la opoziție la guvernare

Un alt aspect esențial evidențiat de raport vizează prezența partidelor contestatare la nivelul executivelor naționale. Aceste formațiuni nu mai reprezintă doar actori marginali pe scena politică, ci parteneri sau chiar lideri de guvern.

De la începutul secolului XXI, aproximativ 45 de guverne din Europa au inclus cel puțin un partid contestat, iar un număr suplimentar de cabinete au depins de sprijinul parlamentar al acestora. În vara anului 2026, partidele contestatare făceau parte din guvernele a 11 dintre cele 31 de state analizate, ceea ce înseamnă că mai mult de unul din trei executivi europeni include astfel de formațiuni.

În contrast, doar șase state europene – Germania, Irlanda, Malta, Portugalia, Suedia și Regatul Unit – nu au avut niciodată un partid contestatar de stânga sau de dreapta radicală în componența guvernului național pe parcursul întregii perioade postbelice. Datele arată că participarea la actul guvernamental nu generează în mod automat o moderare a discursului sau a politicilor promovate, efectele fiind variate în funcție de contextul național și de dinamicile interne ale coalițiilor.

Dinamica partidelor mainstream și ascensiunea autoritarismului

Pe segmentul formațiunilor tradiționale, raportul indică pierderi majore suferite de creștin-democrați, a căror susținere medie a coborât la aproximativ 6,5%, precum și de social-democrați, care au scăzut de la o medie de 28% în 2001 la 16% în 2026. În schimb, partidele liberale reușesc să se mențină aproape de cele mai înalte performanțe istorice, înregistrând o medie de 11,5% în 2026.

Studiul clasifică 76 de partide europene pe baza a patru dimensiuni majore: politica economică, orientarea socioculturală, poziția față de Uniunea Europeană și gradul de autoritarism. Din totalul acestora, 18 formațiuni sunt încadrate în categoria celor puternic autoritare.

Dimensiunea autoritară este identificată de autori drept principalul motiv de îngrijorare pentru democrațiile europene, dat fiind că aceste partide au demonstrat deja, atunci când s-au aflat la guvernare, disponibilitatea de a slăbi independența justiției, de a restrânge pluralismul mass-media sau de a politiza instituțiile statului.

În același timp, euroscepticismul clasic a pierdut teren, majoritatea formațiunilor preferând să urmărească reformarea Uniunii Europene din interior, în timp ce relațiile internaționale cu puteri externe precum Rusia sau Statele Unite au devenit noi linii de fractură politică.

Poziția României în Indicele Populismului Autoritar 2026

În cadrul clasamentului general, România ocupă poziția a treia din totalul celor 31 de state analizate, situându-se imediat după Bulgaria și Cehia. Raportul subliniază că sistemul de partide din România se caracterizează printr-o volatilitate ridicată, marcată istoric de prezența constantă a formațiunilor naționaliste și populiste încă din perioada de tranziție postdecembristă. La alegerile parlamentare din 2024, peste jumătate din totalul voturilor exprimate la urne au fost obținute de partide încadrate în categoria celor contestatare.

Ediția 2026 a analizei detaliază patru formațiuni politice relevante din România: Partidul Social Democrat (PSD), Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), S.O.S. România și Partidul Oamenilor Tineri (POT). Dintre acestea, trei partide – AUR, S.O.S. România și POT – sunt clasificate explicit în categoria formațiunilor puternic autoritare.

AUR, care a obținut un scor de 18% la scrutinul din 2024 și a devenit a doua a formațiune politică parlamentară, și-a menținut o dinamică pozitivă în sondaje. Raportul menționează, de asemenea, rolul PSD ca partid de centru-stânga care combină politici economice redistributive cu un puternic conservatorism național, remarcându-se totodată prin absența unei retorici eurosceptice radicale.

Evoluțiile politice recente din România, marcate de competiția electorală intensă, anularea unor scrutine prezidențiale și formarea unor majorități parlamentare bazate pe alianțe complexe, reflectă tendințele structurale semnalate la nivel european în noul raport publicat de IES-Europe.