Roubini: Economia globală – un avion cu un singur motor şi pasageri încăierându-se

Economia globală este ca un avion cu reacţie care are nevoie de toate motoarele pentru a decola şi a se feri de nori şi furtună. Din nefericire, doar un singur motor din cele patru funcţionează normal acum: anglosfera (Statele Unite şi vărul lor mai mic, Marea Britanie), scrie Nouriel Roubini, pentru Project Syndicate.

Al doilea motor – zona euro – stagnează acum după o revenire anemică post-2008. Într-adevăr, Europa este la un singur şoc distanţă de o deflaţie puternică şi de o altă recesiune. La fel, al treilea motor, Japonia, rămâne fără combustibil după un an de stimului financiari şi monetari. Iar pieţele emergente (al patrulea motor) reduc puternic turaţia, după un deceniu în care vânturile din spate – creşterea rapidă a Chinei, dobânzile zero şi politica relaxată a Rezervei Federale a SUA – şi-au schimbat sensul şi bat din faţă.

Întrebarea este dacă şi pentru cât timp economia globală mai poate plana cu un suingur motor. Fragilitatea din restul lumii are nevoie de un dolar puternic, care în mod invariabil nu poate decât să slăbească creşterea SUA. Cu cât este mai mare reducerea creşterii economice în alte state, cu atât dolarul creşte mai mult şi cu atât mai puţin SUA se vor putea detaşa de spaimele din alte părţi ale lumii, chiar dacă cererea internă pare solidă.

Scăderea preţului petrolului poate oferi energie mai ieftină producătorilor şi consumatorilor casnici, dar ea îi loveşte pe exportatori. Şi, în timp ce resursele energetice – în special cele provenite din şisturile din America de Nord – sporesc şi reduc preţul petrolului, la fel se accentuează reducerea cererii în zona euro, Japonia, China şi pe alte pieţe emergente. Mai mult, o menţinere a preţului mic al petrolului va provoca o scădere a capacităţilor de finanţere, sumbinând astfel cererea globală.

Banca Centrală Europeană ezită să decidă cât de multe obligaţiuni suverane să cumpere, în timp ce Banca Japoniei a decis abia acum să îşi majoreze rata operaţiunilor neconvenţionale, dată fiind că o creştere a taxelor în acest an va încetini creşterea economică, iar majorările de taxe prevăzute pentru anul viitor vor reduce şi mai mult creşterea. Cât priveşte politica fiscală, Germania continua să refuze acordarea unui stimul pentru a creşte cererea în zona euro.

Mai mult, Rezerva Federală a renunţat acum la relaxarea politicilor şi arată că îşi va majora în curând dobânzile, mai repede decât pieţele s-au aşteptat. Dacă Fed nu amână această majorare până când se mai limpezeşte cerul la nivel global, riscă să rateze decolarea – soarta multor economii în ultimii ani.

Dacă Partidul Republican va prelua controlul asupra întregului Congres al SUA după alegerile din noiembrie, blocajul politic riscă să se adâncească şi să readucă batăliile fiscale care au făcut ca anul trecut guvernul federal să-şi înceteze plăţile şi să intre aproape într-un faliment tehnic. Blocajul ar împiedica adoptarea unor reforme structurale importante necesare pentru sporirea creşterii economice in SUA.

Ţări emergente importante sunt şi ele în dificultate. Din cele cinci ţări BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud), trei (Brazilia, Rusia şi Africa de Sud) sunt aproape de recesiune. Cea mai mare, China, este în toiul unei încetiniri structurale a economiei, care va reduce creşterea la 5% în următorii cinci ani, sub cele 7% de acum. În acelaşi timp reformele mult trâmbiţate pentru refacerea creşterii vor fi amânate până când preşedintele Xi Jinping îşi va fi consolidat puterea. China ar putea evita o aterizare forţată, însă se pare că va avea parte de una dura.

Riscul unui crash economic global a fos redus, pentru că datoriile au fost reduse rapid în toate economiile dezvoltate. Mai mult, multe pieţe emergente au încă o creştere solidă, îşi menţin politici macroeconomice sănătoase şi încep să aplice reforme structurale menite să ducă la creştere economică. Mai mult, creşterea SUA poate oferi suficienta portanţă pentru economia globală, cel puţin deocamdată.

Însă se întrevăd pericole. Deficitele publice şi private din economiile dezvoltate sunta încă mari, continuă să crească şi sunt nesustenabile, în special în zona euro şi Japonia. Inegalitatea în creştere redistribuie veniturile celor care sunt tentaţi să economisească (bogaţii şi corporaţiile), iar tendinta este accentuată de inovaţiile tehnologice.

Această combinaţie dintre datoriile mari şi accentuarea inegalităţii poate fi sursa unei stagnări economice care va face ca reformele să fie greu de implementat la nivel politic. Ascensiunea partidelor naţionaliste, populiste şi xenofobe în Europa, America de Nord şi în Asia poate afecta liberul schimb şi circulaţia forţei de muncă, iar aceşti factori pot încetini o dată în plus economia globală.

În loc să ofere resurse economiei reale, politicile monetare neconvenţionale au dus la creşterea averilor celor bogaţi, ca întotdeauna în perioade de reflaţie. Dar acum, reflaţia poate duce la bule ale preţului acţiunilor şi speranţa că politicile prudenţiale ar putea impiedica spargerea acestor bule este un act de credinta.

Din fericire, riscurile geopolitice – Orientul Mijlociu, conflictul dintre Rusia şi Ucraina, revoltele din Hong Kong şi disputele teritoriale dintre China şi vecinii săi –, alături de ameninţările geoeconomice – Ebola, schimbările climatice – nu au dus la o contagiune financiară. Însă ele reduc consumul, pentru că, în perioade incerte, oamenii prefera să aştepte.

Asadar, economia globală zboară cu un singur motor, piloţii trebuie sa navigheze prin furtună şi nori, iar în avion pasagerii încep să se bată. De-ar fi măcar echipaje de intervenţie la sol.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.