Scandal monstru în sportul românesc

Primele obţinute de handbaliste sunt contestate. De ce nu au dreptate contestatarii. Simona Gherman şi Loredana Dinu egalele lui Cristian Gaţu sau Gheorghe Gruia !!

Să moară şi capra vecinului sau e vorba de altceva?

Scandal monstru – mai mult mediatic – în lumea sportului. Gimnastul român Marian Drăgulescu a început de circa o săptămână, dar de ieri are şi susţinători, să conteste pe toate canalele de comunicare guvernul Cioloş pentru suma cu care au fost premiate handbalistele care au obţinut medalia de bronz la campionatele mondiale. Drăgulescu nu este de acord cu faptul că handbalistele care au luat medalia de bronz la mondialele din Danemarca au primit fiecare aproape 60.000 de lei, iar el a fost premieat cu 37.000 de lei pentru câştigarea medaliei de aur la sărituri. “Mie mi se părea corect să fim apreciaţi şi stimulaţi la fel, dar iată că argintul meu nu face cât bronzul handbalistelor. Eu am câştigat medalia la începutul lunii noiembrie şi peste puţin timp s-a produs schimbarea de guvern. Ideea e că pe mine nu m-a băgat nimeni în seamă, nu m-a felicitat nimeni, nu m-a chemat nimeni de la niciun Guvern sau vreo autoritate locală să-mi dea o floare sau o diplomă. Inclusiv actualul premier a spus că primele sunt inadmisibil de mici şi sunt total de acord cu dânsul, dar nu cerem altceva decât să fim trataţi în mod echitabil. Am tot respectul meu pentru performanţa fetelor de la handbal, le felicit, nu am nimic cu ele, tot ce ne dorim e ca sportivii care au obţinut performanţe la Mondiale în acest an să fie premiaţi la fel”, este cea mai “caldă” declaraţie dată de Drăgulescu. Protestului său i s-au raliat şi Simona Gherman, Simona Pop, Loredana Dinu, Anamaria Brânză (scrimă), Corina Căprioriu şi Andreea Chiţu (judo), gimnasta Larisa Iordache şi scrimerul Tiberiu Dolniceanu. La prima vedere şi fără o analiză serioasă, s-ar părea că Drăgulescu şi mai noii săi susţinători au dreptate. Dar dacă ne uităm pe declaraţia integrală dată de Drăgulescu, mai observăm ceva interesant: “În ianuarie o să mergem pe la toate emisiunile televizate şi o să ne spunem oful”. Cu alte cuvinte, publicitate. Marian Drăgulescu a fost câţiva ani buni un răsfăţat al rubricilor şi emisiunilor mondene, dar în ultimul timp nu a mai apărut sub lumina reflectoarelor. Se poate interpreta că nu este vorba doar de principiul “să moară şi capra vecinului”, ci şi de o relansare mediatică.

De ce nu au dreptate contestatarii

Suntem nevoiţi însă să arătăm că Drăgulescu & Co. nu au dreptate. Întâi să vedem care au fost performanţele din 2015 obţinute de cei în cauză:

• Marian Drăgulescu (gimnastică) – (aur sărituri la CM)
• Andreea Chiţu (Judo) – (aur CE Baku, argint CM Astana)
• Corina Căprioriu (Judo) – (argint CM Astana)
• Simona Gherman, Simona Pop, Loredana Dinu, Anamaria Brânză (Scrimă) – (argint echipe CM Moscova, aur echipe CE Montreux)
• Larisa Iordache (gimnastică) – (bronz individual compus CM Glasgow)
• Tiberiu Dolniceanu (Scrimă) – (bronz individual CM Moscova)

În primul rând, cu excepţia celor doi gimnaşti – care nu ştim de care echipă guvernamentală au fost premiaţi, mondialele de gimnastică terminându-se pe 1 noiembrie – ceilalţi 7 sportivi NU au vreun motiv să protesteze la adresa premierului Cioloş. Dacă au vreo nemulţumire legată de faptul că pentru ei nu a existat o decizie guvernamentală specială, care să le suplimenteze primele peste prevederile HG 888/2013, atunci reproşurile trebuie făcute pe axa Victor Ponta – Gabriela Szabo.

Diferenţe de audienţă, costuri, venituri

Dar în principal, Drăgulescu şi ceilalţi 8 sportivi care s-au raliat protestului nu au dreptate pentru că este o diferenţă între performanţa handbalistelor şi performaneţe lor. Oriunde în lume o medalie (nu contează metalul) de la un campionat mondial de fotbal, de handball, de baschet sau chiar de volei valorează mai mult decât un titlu mondial la scrimă, judo, tir, sanie, bob şi chiar gimnastică. În general jocurile sportive se bucură de o audienţă infinit mai mare decât alte sporturi, costurile sunt mai mari, veniturile sunt de asemenea infinit mai mari decât la judo, scrimă sau gimnastică, parcursul până la o medalie este mult mai dificil. Oare contestatarii ştiu câţi spectatori şi telespectatori (din întreaga lume) au urmărit semifinala România-Danemarca la handbal şi câţi spectatori şi telespectatori au urmărit finalele de la judo, scrimă şi gimnastică din 2015? Diferenţele sunt uriaşe în favoarea semifinalei de la Herning. Fotbalul este o industrie la ora actuală, iar handbalul este şi pe aproape. Celelalte sporturi nu sunt în respectivul stadiu. Nu trebuie să fim ipocriţi. Românii nu au ieşit în stradă în pentru cele două medalii de aur, cea de argint şi cele două de bronz de la Jocurile Olimpice din 1992, dar au ieşit în stradă pentru victoriile de la mondialele din SUA ale naţionalei de fotbal. Marile publicaţii sportive trec judo-ul, scrima şi gimnastica (ne referim doar la ramurile sportive care au “dat” protestatari) la rubrica “alte sporturi”. Un exemplu: L’Equipe are rubrici speciale doar pentru fotbal, rugby şi tenis. În publicaţia franceză, între 14 noiembrie şi 14 decembrie sunt doat 9 stiri din scrimă, în luna octombrie – lună cu campionat mondial – sunt doar 15 stiri din gimnastică, iar în decembrie, sunt doar 4 ştiri din judo. În acelaşi timp, handabalul, aflat şi el la “alte sporturi”, are peste 60 de stiri numai în decembrie, fără să mai punem la socoteală şi cronicile etapelor de campionat, sau cupa ligii.

Spiritul legii a fost respectat

De foarte multe ori, în sport, comentatorii utilizează următoarea expresie: s-a acţionat în spiritul regulamentului, nu în litera lui. La fel şi actualul guvern, a ţinut cont de spiritul legii şi mai puţin de litera ei. Care de multe ori este strâmbă. Inclusiv în HG 888/2013, cea care se referă la premierea sportivilor, litera legii este strâmbă. Astfel, la gimnastică, un titlu mondial la individual compus este recompensat identic cu un titlul mondial de la un aparat. Adică, un campion mondial absolut, primeşte acelaşi premiu cu un campion mondial de la sărituri, să zicem. De asemenea, proba pe echipe la gimnastică este infinit mai complexă decât un concurs pe aparate. Dar în legea română nu există diferenţă la premiere, se pune semnul egalităţii între un super campion la gimnastică şi un campion. Oricum, Marian Drăgulescu nu are de ce să se plângă, pentru că în cazul său s-a aplicat prevederea legală privind – decizia aparţine ministrului de resort – dublarea primei pentru performanţa obţinută. Iar doar pentru un titlul la un aparat, era dificil ca guvernul să emită o hotărîre pentru o premiere specială, aşa cum s-a procedat în cazul handbalistelor, unde s-a mai ţinut cont – din nou revenim la spiritul legii – şi de faptul că toate sunt în fazele avansate ale cupelor europene la echipele de club, că unele dintre ele îşi continuă activitatea sportivă la vârste la care alte sportive s-au retras temporar pentru renta viageră.

Drăgulescu, Gherman şi Dinu egalii lui Gaţu, Gruia şi Penu

Mai trebuie să vedem cât de corecţi sunt unii dintre contestatari. Am găsit pe site-ul MTS, lista cu rentele viagere pe anul 2013 (atenţie doamna ministru Lipă: pentru transparenţă, pe site-ul instituţiei trebuie să apară listele din fiecare an!!). Ce am descoperit. În anul respectiv, Marian Drăgulescu a obţinut renta viageră lunară (între 6.300 şi 6.600 lei). De asemenea, apar cu câte 5.189 lei şi Simona Gherman şi Loredana Dinu. După cum se ştie, rentele viagere se acordă lunar sportivilor care au obţinut titluri mondiale şi europene, după retragerea din activitatea competiţională. Ori, în aceste cazuri avem de-aface cu retrageri pe termen mai scurt sau mai lung (de regulă după încheierea unui ciclu olimpic) pentru obţinerea rentei viagere, după care urmează o revenire în activitate, evident, deloc dezinteresată. În urmă cu câţiva ani a izbucnit un scandal monstru legat de practici similare ale unor gimnaste şi canotoare, care doi sau trei ani au încasat renta viageră, după care au revenit în activitate pentru un an sau doi. Acum, vedem că nimeni nu le-a zis nimic celor trei, poate şi pentru că este o acută foame de medalii în sportul românesc.

Şi apropo de rentele viagere. Credem că niciun român cu mintea limpede, nu poate pune semnul egalităţii între un Marian Drăgulescu, Loredana Dinu şi Simona Gherman şi monştri sacri ai handbalului mondial Cristian Gaţu, Cornel Penu, Roland Gunesh sau Gheorghe Gruia (recent plecat dintre noi). Şi totuşi la cuantumul rentei viagere, dublii campioni mondiali (plus alte şi alte performanţe) la handball primeau în 2013, suma de 5.185 lei, ca şi Loredana Dinu şi Simona Gherman. Dar nu am auzit pe vreunul dintre cei patru handbalişti mai sus menţionaţi să spună vreodată că ar merita ei mai mult, sau ceilalţi mai puţin.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.