Ziua de luni a fost de o densitate aiuritoare. S-a decis privatizarea energiei (aberație de proporția unei trădări naționale!) exact într-o perioadă în care aceasta devine una dintre valorile fundamentale ale lumii ce va să fie. Probabil că pentru a acoperi o asemenea decizie cretină a fost săltat și cuplul de afaceri Vîntu-Luca. Nu cunosc detalii despre acuzațiile Parchetului, dar ce a făcut instituția condusă de Traian Băsescu prin madama Kovesi seamănă mai degrabă cu un carnaval judiciar menit a da impresia că anticorupția promisă de președinte funcționează măcar în cazul adversarilor săi. Adică praf în ochi. Să creadă poporul că trasul în țeapă se împlinește în vremea celei mai cumplite țepe luate de români după căderea comunismului. În sfârșit, pentru a masca operațiunea controlată de-a fir a păr, a mai ieșit și Mugur Isărescu să ne împacheteze cu scăderea prețurilor. Adică fanfară de pompieri în toată regula!
De ce s-a prostit Opoziția să inițieze schimbarea lui Mircea Geoană într-un asemenea moment? Are ea o soluție? Cum schimbă președintele Senatului fără să paralizeze viața politică a României pe câteva săptămâni sau luni? S-a gândit cineva din conducrea USL-ului că o asemenea inițiativă smucită, în contextul situației de acum, aduce Opoziției o pagubă de proporții? Mirarea mea vine de la faptul că și Ion Iliescu s-a antrenat într-un asemenea joc. Vulpea bătrână, în loc să calmeze lucrurile, a împins Opoziția la un soi de harakiri de cartier. În 6 ore, pierderea pare să fi fost egală cu cea a lui Traian Băsescu din mârlăniile la adresa Regelui Mihai. Cu lansarea solicitării de demisie, Victor Ponta s-a făcut de băcănie. N-are nici soluție și n-are nici ieșire. Atitudini gen „îl radem și gata” nu pot duce decât la lumea lui Traian Băsescu de acum. Adică la o bandă politică în care toată suflarea se teme să crâcnească. Dorința șefilor politici de a avea numai colaboratori în poziția de drepți sfârșește mai rău decât ne-am putea imagina!
Nu vreau să se înțeleagă că aș justifica într-un fel sau altul atitudinea lui Mircea Geoană. Episodul american nu depășește anvergura unei copilării. Mircea Geoană se îndreaptă la rândul său spre o fundătură. În loc să construiască în PSD și să aștepte, s-a grăbit să joace roluri majore fără să fi decontat definitiv un eșec. El încă se vede prezidențiabil într-o echipă care nu îi mai alocă un asemenea rol. Cel puțin acum. Nici conducerea USL nu l-a ajutat. Mircea Geoană riscă să ajungă în UNPR, adică în tomberonul politic din care nu va mai ieși niciodată ca personaj credibil.
România va pierde timp și energie pentru a înlătura consecințele acestor neînțelegeri aproape personale și pentru a șterge praful și zgura generate de o mișcare greșită. Necalculată, țâfnoasă, fără beneficii și cu pierderi serioase de imagine.
Un harachiri mânios de Giulești care nu salvează nici o onoare. Dar umple totul de sânge.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.