Scenariul care împinge America spre un nou război

În discursul despre Starea Uniunii, președintele Donald Trump a făcut o afirmație care a dat speranțe că Statele Unite nu vor intra în război cu Iranul. A subliniat că Iranul nu poate avea arme nucleare și că vrea să audă din partea Iranului ”aceste cuvinte secrete”: ”Nu vom avea niciodată arma nucleară”. Chiar înainte de discursul lui Donald Trump, ministrul iranian de Externe declarase: ”Convingerile noastre fundamentale sunt limpezi. Sub nicio formă, Iranul nu va dezvolta arme nucleare”. Această declarație ar fi trebuit să satisfacă condiția președintelui SUA.

„Cuvintele secrete” și condițiile imposibile: diplomație sau pretext de război?

Se pare însă că Statele Unite doresc mai mult din partea Iranului decât acele ”cuvinte secrete”. În cursul negocierilor Iran-SUA, intermediate de Oman, ce au urmat dupa discursul despre Starea Uniunii, negociatorii americani Jared Kushner și Steve Witkoff au venit cu noi condiții.

• Distrugerea principalelor trei facilități nucleare iraniene
• Predarea întregii cantități de uraniu îmbogățit
• Un acord permanent cu Iranul, fără clauze de încetare pentru limitările programului nuclear
• Iranul să nu mai îmbogățescă uraniu, nici măcar la nivelul redus pentru utilizarea civilă; Iranul poate păstra doar reactorul nuclear experimental din Teheran
• Reducerea sancțiunilor într-un ritm foarte lent.

Negocieri sau capcană? SUA cer ceea ce știu că Iranul nu poate accepta

Negociatorii americani știu că aceste condiții sunt inacceptabile pentru Iran. La începutul lunii februarie, ministrul de Externe iranian declarase că Teheranul nu va renunța la îmbogățirea uraniului nici sub amenințarea războiului. Implicit, nu poate renunța nici la facilitățile de îmbogățire a uraniului. Apoi, niciuna dintre propunerile lansate de Iran în cadrul negocierilor actuale de la Geneva nu permite renunțarea la îmbogățirea uraniului și nici restricțiile permanente cerute acum de SUA. Punând aceste condiții, SUA au pus Iranul cu spatele la zid.

Mesajul lui Vance: un război scurt, „curat” și eficient?

Iar apoi a urmat o declarație a președintelui JD Vance în favoarea unui asemenea atac. ”Nu este nicio șansă să se concretizeze scenariul unui război de ani de zile în Orientul Mijlociu. Cred ca trebuie sa evitam greșelile din trecut”, i-a liniștit JD Vance pe americani, într-un interviu pentru The Washington Post. Apoi a spus: ”Dacă un președinte a greșit într-un conflict militar, asta nu înseamnă că nu ne mai putem angaja vreodată într-un conflict militar. Trebuie să avem grijă, dar eu cred ca președintele este atent”, a spus Vance.

Cu alte cuvinte, dacă președintele George W. Bush a greșit cu invaziile în Afganistan și Irak, dorind să facă „nation building” în acele țări și prelungind conflictele ani de zile, asta nu înseamnă că acest scenariu ar fi repetat de Trump în Iran. Președintele Trump va duce un război scurt, de mare intensitate și eficiență, cu rezultate optime pentru SUA și aliații lor regionali, le transmite Vance americanilor.

Congresul ocolit, presa mobilizată: cum începe un război în era comunicării

Este un mesaj important, deoarece campaniile presei, formatorilor de opinie și ale politicienilor au înlocuit votul Congresului pentru autorizarea atacurilor militare americane. Puterea de a declara război aparține Congresului SUA, conform Constituției. Însă războaiele contemporane ale Americii au fost duse în baza unor campanii de comunicare. În acest context, administrația Trump acționează haotic și comite gafe.

Contradicții și gafe: argumentele pentru conflict se clatină

• SUA cer Iranului să renunțe la îmbogățirea uraniului. Într-un interviu recent, Steve Witkoff declara că Iranul este ”la o săptămână” distanță de fabricarea armei nucleare. Or, pe 25 februarie, secretarul de Stat Marko Rubio declara: ”Ei nu îmbogățesc uraniu acum, însă încearcă să ajungă în punctul în care vor putea să îmbogățească”. Oamenii președintelui Trump se contrazic.
• În discursul despre Starea Uniunii, președintele declara că iranienii „luvcreaza la rachete care vor ajunge în curând” în SUA. Doar că evaluarea serviciilor secrete americane este aceeași ca și în 2025 – abia in 2035 Iranul va putea avea o rachetă balistică intercontinentală care să poată lovi SUA.
• La Geneva, negociatorii lui Donald Trump cer Iranului să-și distrugă exact aceleași trei facilități nucleare pe care SUA le-au bombardat în luna iunie 2025. Atunci, președintele Trump și secretarul său al Apărării au declarat că ”au fost făcute una cu pământul”, într-o operațiune foarte eficientă.

Lecțiile ignorate: Vietnam, Irak, Libia

Asemenea inadvertențe au intervenit și în alte momente când administrațiile SUA au justificat intrarea în războaie. S-a întâmplat în cazul campaniei de presă pentru războiul din Vietnam, când au fost prezentate orori pe care nord-vietnamezii nu le comiseseră. S-a întâmplat cu dovezile false despre existența armelor de distrugere în masă în Irak, în 2003. S-a întâmplat în Libia, la intervenția din 2011. Președintele Obama a declarat că SUA vor interveni doar pentru că poporul libian cere ajutorul, nu pentru ca SUA vor să evite intrarea petrolului Libian în mâinile Chinei. Tot ”poporul” a fost invocat în cazul capturării președintelui Maduro. La fel și în cazul implicării în războiul din Siria. De cele mai multe ori, „poporul” înseamnă organizații în exil formate de cetățeni ai statului vizat de SUA.

Odată pornit malaxorul presei și comentariatului, opoziția față de război devine sininomă cu susținerea dușmanului perceput al Americii sau al Vestului. După cum, în Rusia, criticarea invaziei în Ucraina atrage etichetă de trădător. Opoziția față de intervenția SUA în Afganistan a fost echivalată cu negarea dreptului femeilor afgane de a primi educație și a se emancipa. Opoziția față de implicarea în războiul din Siria ducea imediat la eticheta ”pro-Assad” și ”pro-Rusia”. Același scenariu, cu toate gafele aferente, este aplicat acum în cazul Iranului.

Israel, elemenul declanșator?

Pe 26 februarie, șeful Comandamentului Central al Armatei SUA (Orientul Mijlociu), Brad Cooper, i-a prezentat președintelui Trump opțiunile militare împotriva Iranului. A fost pentru prima oară după debutul actualei crize iraniene (în decembrie 2025) când Cooper se întâlnește cu Donald Trump. Potrivit Politico, oficialii administrației Trump considera că prețul politic ar fi mult mai digerabil dacă Israelul ar fi primul care să atace Iranul. Sondajele arată că americanii ar penaliza grav la alegerile din noiembrie un război cu numeroase victime americane. Apoi, publicul american are nevoie de mai multe justificări decât cele legate de programele balistic și nuclear ale Iranului. Un atac al Iranului asupra bazelor militare SUA ar fi un asemenea argument. Or, acest atac iranian ar putea fi provocat printr-un atac inițial al Israelului asupra Iranului.

China intră în ecuația de război

Foreign Affairs publică un articol care cheamă la război în aceeași notă ca în Afganistan sau Irak. ”Regimul este prea ideologic pentru a fi supus prin câteva bombardamente. Pe de altă parte, poporul iranian a arătat clar că este gata să transforme țara. SUA pot ajuta folosind forța militară pentru a neutraliza capabilitățile militare iraniene și a afecta aparatul represiv. Aceste măsuri ar inspira masele să iasă din nou în stradă, ca în decembrie. Există și acum proteste în universități, animozitatea rămâne. Forța militara ar echilibra sorții între stradă și stat, dându-le demonstranților o șansa”.

Dar care ar putea fi replica iraniană? The Free Press citează surse oficiale care arată că motivul pentru care președintele Trump nu a ordonat o lovitură militară la apogeul reprimării protestelor din Iran, în luna ianuarie, este că stocul de rachete interceptoare al SUA și ale Israelului este prea mic față de arsenalul de care dispune Iranul. În presa asiatică au apărut informații despre posibilul transfer al radarului chinez YLC-8B în Iran. Acest radar al Chinei ar permite depistarea avioanelor ”invizibile” F-35, pe care s-ar baza o parte din atacul israeliano-american. China și Iranul sunt aproape de încheierea unui acord pentru rachetele supersonice anti-navă CM-302. Gărzile Revoluției Islamice au negociat accesul la sateliții chinezi. Terminalele Starlink primite de protestatarii iranieni în timpul crizei din luna ianuarie nu au putut fi folosite eficient pentru comunicare, fiind bruiate cu tehnologie chineză.

O schimbare de regim tot va urma. Dacă nu în Iran, atunci în SUA

Însă Foreign Affairs liniștește lumea analiștilor. ”S-a scris că un atac al SUA poate duce la o ripostă neașteptată și fatală, cu potențialul de a deveni un război prelungit. Analiza este corectă doar dacă Iranul nu joacă la cacealma. Nu este un motiv să evităm conflictul”.

Mai sunt șase zile până la expirarea ultimatumului dat Iranului de președintele Trump. Având în vederea poziția recentă a diplomației iraniene, condițiile puse de Statele Unite sunt inacceptabile. În America, discursul administrației și al marilor publicații și televiziuni trece în registrul care a precedat ultimele războaie americane în Orientul Mijlociu.

Intervenționiștii americani susțin că principalul regim sponsor al terorismului, care a masacrat zeci de mii de protestatari în luna cu o lună și care își propune ștergerea Israelului de pe harta lumii trebuie schimbat. Neintervenționiștii americani spun că Donald Trump încearcă acum să reediteze tentativa de schimbare de regim prin folosirea demonstrațiilor încercată în luna ianuarie, aducând însă și sprijin aerian.

Trimițând o uriașă armada în zona Golfului, pe cheltuiala contribuabililor, președintele Trump are nevoie de o victorie rapidă și decisivă. Suficient de rapidă cât să ajungă victorios la Beijing (vizită programată pe 31 martie- 2 aprilie). Între timp, China poate avea ocazia de a testa în condiții de luptă sistemele sale antiaeriene și cibernetice, sporind in paralel și costurile atacului american. Victoria va trebuie să fie decisiva pentru ca guvernul din Israel sa fie mulțumit Israelul. Fluxul de bani către candidații favoriți ai lui Trump trebuie să continue până la alegerile din noiembrie. Victoria trebuie să fie rapidă și pentru ca alegătorii MAGA să nu se revolte împotriva taberei prezidențiale, mai ales dacă unii dintre vor muri în luptă împotriva Iranului. Până la urmă, dacă Trump va alege calea războiului, șansa schimbării de regim crește – va fi fie la Teheran, fie la Washington.