Scrisoare către Ana Blandiana

mi se pare firesc să susțineți candidatura lui Nicușor Dan la demnitatea de președinte al României. Este un gest care completează stilistica votului util pe care o cultivați în dauna votului civic. Mai că m-ați putea convinge că a vota util este mai mult decât a alege omul, cu toate calitățile sau defectele sale.
A vota util înseamnă a sprijini moral proiectele blocate de Nicușor Dan, cum ar fi Centrul de oncologie de la Spitalul „Bagdasar-Arseni”; Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „C. C. Iliescu”; Centrul de Psihiatrie Pediatrică;
relocarea şi dezvoltarea Institutului Clinic Fundeni, extinderea Spitalului Sanador; modernizarea şi extinderea Spitalului Universitar; demolarea şi reconstruirea unui corp de clădire la Spitalul „Grigore Alexandrescu”.
A vota util, înseamnă a investi speranțe în candidatul Nicușor Dan, așa cum a făcut Gabriel Liiceanu, când a zis că primarul general “ar putea să își extindă competențele de la nivelul Capitalei la nivelul unei țări, dacă știe cu adevărat să-și aleagă consilierii”.
Ce poate fi mai măreț pentru gospodarul șef decât competența de a bloca proiectul unui spital de copii? Vă scriu cu rugămintea de a-l ajuta pe Nicușor Dan care a pierdut printr-o decizie definitivă a Curții de Apel din Ploiești, procesele prin care a blocat investițiile din sectorul 2, inclusiv cele spitalicești.
În acest moment dramatic pentru filozofia votului util este necesar să faceți o listă suplimentară de susținători ai lui Nicușor Dan, prin care să contestați decizia instanței, altfel șansele lui scad dramatic și de toată lupta și angajamentul dumneavoastră se poate alege praful și pulberea.
Îmi vine în minte superbul Vostru poem “Oare cum or fi florile”: “Oare cum or fi florile/Când nu se uită nimeni la ele/Și se dezbracă pe furiș/Până la piele?”. Oare cum or fi florile de plastic, Ana Blandiana, dezbrăcate în pielea goală?”