Se dă împrăştierea în PDL?

Câteva sedii făţoase şi o mâna de oameni cu trecut politic mai mult sau mai puţin confuz, adunaţi laolaltă după un singur criteriu simplu: intră la noi cine acceptă să plece de la ceilalţi. Asta e definiţia UNPR.

Asupra acestui partid, parlamentar înainte de prima participare la alegeri, se aşternuse deja un strat de apatie şi de praf când, în ultimele 24 de ore, două veşti i-au colorat brusc în roz orizontul. Sondajul IPP indică o intenţie de vot de şapte la sută pentru băieţii carismaticului general Oprea. Iar fostul ministru Dan Ioan Popescu a postat pe blog o afirmaţie care a făcut iute înconjurul presei: curând, Elena Udrea va prelua şefia acestui partid.

E evident că UNPR nu poate să aibă nici jumătate din cele şapte procente cu care îl creditează sondajul. Nu numai pentru că partidul nu are identitate, nu are ofertă şi nici personalităţi cu un discurs capabil să atragă atenţia şi simpatia. Dar mai ales pentru că bazinul electoral general din care se revendică seacă pe zi ce trece. UNPR înseamnă fugari din alte partide care s-au dus să-i susţină pe Boc şi Băsescu. Boc şi Băsescu se prăbuşesc în toate sondajele. Ce motiv ar avea oamenii să se îndrepte spre vitejii progresişti ai ministrului Oprea?

Acel şapte la sută e un mesaj în primul rând intern, de partid. Uneperiştii de prin toată ţara trebuie să continue să spere şi să muncească, răul nu e aşa mare, nu e cazul să trădeze a doua oară într-un an. În al doilea rând, poate fi vorba şi despre o încercare de a urca cota partidului la bursa negocierilor de tot soiul. În al treilea rând, sigur, e şi o problemă de ştaif, un mesaj imagologic trimis electoratului. Proiectul a reuşit, poate că mulţi dintre dumneavoastră nici n-aţi auzit de noi, dar iată câtă lume ne-ar vota!

În ceea ce o priveşte, Elena Udrea are neapărat nevoie de un nou spaţiu de manevră. Curând, în PDL nu vor mai fi decât două grupuri: actualii guvernanţi, vinovaţi de sărăcia cetăţenilor, şi un nou grup, foarte civic, care i-a criticat dur în ultimele săptămâni pe guvernanţi şi care va prelua, probabil, conducerea. Elena Udrea nu-şi găseşte locul printre cei din urmă aşa cum nu va dori să facă parte, cu toate consecinţele, din primul grup. Ideea de a prelua o nouă mişcare politică poate fi salvatoare pe moment. În felul acesta nu e dată afară, nu e marginalizată şi nici nu îmbracă haine care nu i se potrivesc.

Cele două ştiri despre care vorbeam pot avea legătura. Iar tot ce se petrece în arcul guvernamental pare pus la cale mutare cu mutare, ca un joc de şah, de o minte măiastră sau de un păpuşar iscusit. Problema care rămâne însă e cea a zestrei electorale de împărţit, care scade, şi scade, şi scade. Va urca din nou cota PDL doar pentru că Elena Udrea va fi înlocuită cu, să zicem, Monica Macovei? Va deveni cu adevărat semnificativ UNPR-ul doar pentru că generalul Oprea va fi înlocuit cu Elena Udrea? De la înălţimea celor 18 procente de popularitate cu care e cotat acum, preşedintele nu prea mai poate trage după el acest tren chinuit, indiferent de culoarea cu care se tot vopsesc şi revopsesc vagoanele.