Se înteţesc fluierăturile

Miroase a revoltă! Criza a trecut de portofelul românului şi a ajuns la stomac. Mânia creşte cu fiecare înghiţitură în sec. Culmea este că, exact în asemenea momente critice, primul-ministru s-a apucat să cutreiere ţara. Ba la inundaţii, ba la inaugurări. Şi este şocat că, în loc de dragoste, admiraţie, consideraţie şi respect, este tratat […]

Miroase a revoltă! Criza a trecut de portofelul românului şi a ajuns la stomac. Mânia creşte cu fiecare înghiţitură în sec. Culmea este că, exact în asemenea momente critice, primul-ministru s-a apucat să cutreiere ţara. Ba la inundaţii, ba la inaugurări. Şi este şocat că, în loc de dragoste, admiraţie, consideraţie şi respect, este tratat […]

Miroase a revoltă! Criza a trecut de portofelul românului şi a ajuns la stomac. Mânia creşte cu fiecare înghiţitură în sec. Culmea este că, exact în asemenea momente critice, primul-ministru s-a apucat să cutreiere ţara. Ba la inundaţii, ba la inaugurări. Şi este şocat că, în loc de dragoste, admiraţie, consideraţie şi respect, este tratat cu fluierături. Lecţia este dură. Politicienii români au învăţat doar un lucru. Că politica îmbogăţeşte. Te-ai lipit de partidul care trebuie, te-ai rezolvat pentru toată viaţa! Aşa au fost vremurile. Din nime-n drum au ajuns baroni locali sau mahări cu averi de catalog.

Cei mai mulţi politicieni n-au înţeles că roata s-a învârtit pe neaşteptate. Şi de pe îmbogăţirea rapidă s-a întors pe sărăcie şi pe răspundere. Iar poporul de la aplauze a trecut la huiduieli şi fluierături. Emil Boc n-a priceput nimic din schimbarea vremurilor. El încă mai crede că se află tot în epoca bătutului pe umăr şi a întrebărilor, ce mai faci, bade? Sau, cum o mai duci, tovarăşe? Traian Băsescu a schimbat şi el tonul. După ce-a contaminat România cu un comportament şi cu o veselie de geamparale, s-a apucat de muştruluit populaţia. Vorbeşte cu oamenii ca o panteră printre zăbrelele cuştii. Şi când românii o ţin pe a lor, refuzând să fie de acord cu el, cu Emil Boc sau cu trupa de serviciu (Blaga, Videanu, Udrea, Berceanu), atunci se lasă cu supărare. Ţara nu înţelege eforturile sus-numiţilor, înţelepciunea şi devotamentul lor, par a zice ei dindărătul unei îmbufnări de văcar pe sat.

Mie îmi este clar. Şi Traian Băsescu, şi Emil Boc (inclusiv maimuţele lor) au ajuns la faza în care vorbesc singuri. Nu aud decât vorbele mieroase ale subordonaţilor şi propriile gânduri despre deşteptăciunea lor. Orice fluierătură, orice reproş şi orice critică nu ascund decât limba otrăvită a duşmanilor! Comportamentul acesta nu e nou. L-am mai observat şi la predecesorii lor. Sunt semnele unei boli a puterii ajunse în ultima fază de evoluţie. De acum încolo semnalele din realitate vor ajunge din ce în ce mai greu la scoarţa lor cerebrală iar judecăţile drepte vor fi din ce în ce mai rare!

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.