Seara bucuriei copiilor, de toate vârstele, din Sereca

Trăim o viață trepidantă. De cele mai multe ori nu avem „timp de taclale” cu prietenii. Alergăm bezmetic, și nu avem vreme pentru „politețuri”, de unde până unde dispoziție să fii atent la ceilalți care vreo undă de empatie. Nu avem timp nici pentru chestiunile „importante” ale vieții noastre avem zilnic timpi limită, întrebări fără răspuns, facturi, copii. Nu avem timp de bucuriile clipei, nu avem timp pentru noi. De fapt, o înșelătorie meschină care îndepărtează, pe nesimțite și diabolic, omul de sufletul său.

Ieri, 19 decembrie 2024, a fost o zi neguroasă, o negură groasă „de parcă poți s-o tai cu cuțîtu” s-a așezat peste zona Orăștiei. Ceața și un ușor vânt rece „de-ți trece prin haine și-ți întră în suflet” nu a vrut să se vrea dusă întreaga zi. Spre seară am fost la „Spectacolul copiilor” din satul Sereca, de lângă Orăștie, răspunzând la invitația asociației „Copiilor din Sereca”, „întâmplare” culturală ce a avut loc la căminul cultural din localitate. Sala de spectacol era plină, când am ajuns, de copiii cu vârste cuprinse între 3 și 70 de ani. Iar întreaga seară a stat sub semnul lui „fain, fain și iar fain, Oamenii de la Asociației „Copiilor din Sereca” au făcut ca evenimentul propriu zis, cu sprijinul comunității,- adevăratul patrimoniul cultural local – să prinză viață transformându-se într-o adevărată sărbătoare locuitorilor și a celor prezenți.

Despre Sereca pot spune cu certitudine că este un sat mic, cu aproximativ 60 de fumuri, dar cu mulți copii. Aici asociația „Copiilor din Sereca” a luat ființă pentru a oferi micilor locuitori activități ca ale „copiilor de la oraş”, preocupări culturale, educaționale și sportive.

De unde vine nevoia de a te implica nu doar declarativ? Am întrebat-o pe doamna  Nicoleta Morancea, sufletul asociației, aflată prin curtea căminului cultural cu fiica sa în brațe. Pune la cale ultimele amănunte, primește pe toată lumea cu un zâmbet larg și o vorbă frumoasă.

„Dragostea pentru copiii?”, îmi răspunde retoric. Poate fi suficient, dar e destul?, continui.

„Mmmm, da, de ce nu ar fi? Apoi circumstanțele. Bucuria și binecuvântarea de a fi mamă la rându-mi. Apoi sunt foarte mulți copii în satul nostru, loc în care crește și fetița mea, formarea mea ca profesor, deși nu am predat dragul pentru cei mici și educarea lor îmi sunt dragi, a fost și este o constantă în gândirea mea aceia de a face ceva pentru copiii cumva.

Apoi, cu ceva vreme în urmă, preotul din sat a dorit să transforme școala și căminul cultural în casă mortuară. Ori acestea sunt locurile în care cândva învățau și se jucau actuali maturi ai satului, trebuiau să rămână celor ce ne urmează, tinerei generații. Așa că am făcut tot ce a stat în putința noastră ca școala să fie a lor. Așa a luat ființă „Asociația Copiilor din Sereca” coordonată de mine,  Nicoleta Morancea și soțul meu Severin Ioan Morancea, împreună cu doamnele Petrila Loredana Nicoleta și Boșorogan Timeia. Suntem în al doilea an de la fondare activitatea asociației fiind susţinută financiar din sponsorizări şi redirecționări de impozite. În cadrul Asociației copiii fac cursuri de ansamblu coral, pian, fluier, chitara, dansuri populare, cursuri de limbă engleză și germană. Spectacolul din seara aceasta, „Spectacolul copiilor” din Sereca, fiind ultima, dar nu cea din urmă, formă de a face cunoscut consătenilor și nu numai ce am făcut un întreg an”, mai spune Nicoleta Morancea.

Tot în curte domnul Morancea se ocupă cu adusul a de toate, pentru momentele de taifas. Mă îndeamnă la o plăcintă cu varză, cartofi ori ceapă, la un pahar de ceai, suc, ori vin fiert. Sunt de toate. Nu mă dau în lături și las pofticiosului din mine vremea răsfățului cu bunătăți și un pahar cu ceai. Timpul trece și tace iar evenimentul începe așa că-i vremea să revăd sala și protagoniștii de pe scenă.

Deschid spectacolul Grupul „Viitorul Serecii” condus de Petru Androne Eli, cel care a dus „Vlăstarele Orăştiei” în lumea largă, iar acum se ocupă acum de viitorul coral și nu numai din Sereca.

Fără a folosii cuvinte bombastice a fost momentul care a adus cu el atât colindele noastre dragi, cât şi suita de dansuri tradiționale şi obiceiurile din Sereca. Copiii au cânta cu toată inima, iar publicul a simțit asta. Apoi jocurile populare jucate de ei au spus povestea unui loc plin de tradiție şi istorie. Am fost martorii unui adevărat spectacol de folclor, cu momente de neuitat: colinde, momente interpretative personale la clape, dansuri populare și jocuri tradiționale, toate interpretate cu pasiune de micuții talentați. Corul de copii și ansamblul de dansuri populare „Viitorul Serecii” sunt îndrumate de domnii Androne Petru Eli şi Cosmin-Mihai Bircean.

Ineditul adus de actorii „Teatrului pe roți”, Nuți și Sorin Dorobanțu, a adus bucurie, cânt, marionete voie bună, culoare și spectaculos. Râsul și cântul au fost coordonata pe care a decurs spectacolul interactiv creat de cei doi actori arădeni.

Momentul de fainoșag al serii aparținând cantautorului Călin Bârcean, el fiind unul din cele mai cunoscute nume pe scena folk – rock- ului din zona noastră are „microbul“ artistic din familie, primele sale încercări muzicale petrecându-se încă din copilărie. Călin are la el arta spectacolului simțind publicul pe care-l face să rezoneze deodată cu notele muzicale, într-un ritm cu el și chitara sa.

Seara încheindu-se cu cel mai așteptat personaj, Moș Crăciun și sacul său plin de cadouri, ce a adus bucurie tuturor!

După spectacol am reieșit în fața căminului la povești și impresii. Eram distant fără să vreau, fără să înțeleg de ce sau cum. Așteptam parcă să aud de undeva acea cerere a Micului Prinț scrisă de Antoine de Saint-Exupéry: „- Te rog, desenează-mi o oaie!”, dar nu în zorii zilei, cum  la-a trezit vocea simpatică, pe autor, ci aseară așteptam ca povestea dinăuntru să continue cu: „-Te rog … desenează-mi o oaie!”, „-Desenează-mi o oaie…”. Fără cum sau ce ci doar glasul mic și simpatic al Micului Prinț.

Închei citând din aceiași carte „Micul prinț”:

„Dar el nu răspunse la întrebarea mea. Îmi spuse:

– Ceea ce este important nu se vede…

– Desigur…

– Este ca şi cu floarea. Dacă iubeşti o floare care se află pe o stea, este reconfortant să priveşti noaptea cerul. Toate stelele află pe ele flori.

– Bineînţeles…

– Tu vei privi noaptea stelele. A mea este mult prea mică pentru a-ţi putea arăta unde este. E mai bine aşa. Pentru tine, steaua mea va fi una dintre stele. Şi atunci îţi va face plăcere să le priveşti pe toate… Ele îţi vor fi toate apropiate. Şi să ştii că vreau să îţi fac un cadou…

Rîse din nou.

– Ah! Omuleţule, omuleţule drag, ce mult îmi place să-ţi aud rîsul!

– Exact ăsta va fi cadoul meu… va fi ca şi apa…

– Ce vrei să spui?

– Oamenii au stele care nu înseamnă acelaşi lucru pentru toti. Pentru unii, care călătoresc, stelele sunt călăuze. Pentru alţii nu sunt altceva decat nişte luminiţe. Pentru alţii care sunt savanţi ele reprezintă nişte probleme. Pentru omul de afaceri ele erau ca aurul. Dar toate aceste stele sunt lipsite de glas. Tu vei avea stele cum nimeni altcineva nu are…

– Ce vrei să spui?

– Cînd vei privi cerul, noaptea, pentru că eu voi locui pe una din ele, pentru că eu voi rîde acolo, atunci pentru tine va fi ca şi cum toate stelele ar rîde. Tu vei avea stele care vor şti să rîdă!

Şi rîse din nou.

– Şi cînd te vei fi împăcat (căci întotdeauna sfîrşeşti prin a te împăca) vei fi mulţumit ca m-ai cunoscut. Tu vei fi prietenul meu pentru totdeauna. Vei avea chef să rîzi cu mine. Şi vei deschide uneori fereastra, aşa, pentru plăcerea ta… Iar prietenii tăi vor fi foarte surprinşi văzîndu-te rîzînd către cer. Atunci le vei spune: “Da, stelele mă fac întotdeauna să rîd!” Şi ei te vor crede nebun. Din cauza mea…

Şi rîse din nou.

-Va fi ca şi cum ţi-aş fi dat eu, în locul stelelor, o mulţime de zurgălăi care ar şti să rîdă…

Şi rîse iarăşi.”

Sie-vă viața frumoasă ca sara de ăst-sară!