Șeful Raiffeisen Bank Romania ne dă lecții despre încredere

#raiffeisenleaks este, de departe, cea mai mare înșelătorie bancară a istoriei recente, constatată ca atare de ANPC și confirmată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ. Zeci de mii de oameni au fost înșelați și furați în cadrul acestei operațiuni din anii 2007-2008. Banii plătiți nedatorat acestei bănci nu au fost nici acum restituiți. Și, cu toate acestea, artizanul acestei „afaceri”, dl van Groningen, ne dă lecții de încredere.

Hai să vedem, totuși, cum e cu încrederea în comercianții veroși și brutali, care pratică un capitalism gregar, de grotă, cu sânge rece. De preferință, albastru.

Încrederea este liantul fundamental al pieței, elementul inefabil care ține laolaltă întregul edificiu al comerțului, care înseamnă schimb si cooperare, adica fundamentele societatii. Carl Sagan spunea (Cosmos, 1980) că, la nivel cuantic, materia este alcătuită, în principal, din nimic. Exact la fel sunt și realitățile imaginative în care avem încredere, pentru a putea coopera și muta munții din loc. Aceste realități se compun, și ele, din nimic (noțiunea de “realitate imaginative” a fost introdusă în limbajul comun recent de Yuval Noah Harari, in Sapiens. Scurta instorie a omenriii, editia in limba romana publicata la editura Bucuresti, 2017). Fara incredere, societatea noastra ar fi o jungla, in care nimeni nu ar mai coopera cu nimeni, transformand societatea intr-un adevarat Pandemonium.
Increderea nu înseamnă, insa, nici naivitate şi nici manipularea sau exploatarea acestei naivităţi.
Comertul global a devenit un teatru de razboi, in care comerciantii nu mai concureaza intre ei pentru a oferi consumatorilor produse si servicii mai calitative si mai ieftine, ci pentru a-i influenta, prin tehnici de persuasiune si manipulare, sa le achizitioneze produsele si serviciile standardizate, slabe calitativ, inutile, vandute in masa si programate sa se invecheasca prematur (pentru a se putea relua ciclul productiei si al persuasiunii in vederea achizitionarii de si mai multe astfel de produse sau servicii). In mod esențial benignă și orientată către obtinerea cooperarii umane si a binelui colectiv prin democratizarea consumului, piața libera a devenit o piata „liberă”, in care nu mai exista alternativa, si care, in plus, este în mod inerent presărată cu trucuri și capcane menite „a ne phescui ca pe niște phraieri”. Este ceea ce sustin doi laureați ai premiul Nobel pentru economie, George A. Akerlof și Robert J. Shiller, intr-o relativ recenta si surprinzatoare lucrare. În mod șocant, autorii fac constatarea că producătorii de medicamente își fabrică, își promovează și comercializează produsele în așa fel încât să ne procure câteva beneficii medicale, plus efectele secundare aferente, dar să nu ne însănătoșească, pentru ca nu cumva noi sa renunțam la consumul curent al produsele lor.
Conform celor doi autori, un phraier (phool) este cel care, pentru orice motiv, a fost phescuit (phish) cu succes de cel care i-a întins momeala. Emoțiile unei persoane pot fi manipulate într-o asemenea manieră încât să ajungă să dicteze propriului bun simț și propriei rațiuni. Nu doar ca suntem manipulati, dar tehnicile de persuasiune au fost duse la un asemenea grad de rafinament, incat consimtamantul pentru diverse achizitii ne poate fi fabricat. Sunt infinite situatii, imperceptibile ratiunii unui om obisnuit, in care avem convingerea intima ca alegerea pe care o facem in favoarea unui produs, a unui serviciu, a unei idei, naratiuni sau o ideologii, este rezultatul rational al liberului nostru arbitru. Dar aceasta alegere „libera” este, de fapt, rezultatul persuasiunii, care se adreseaza, mai ales in era internetului si a sistemelor de socializare online, subconstientului nostru, si nu ratiunii. Sunt, de fapt, „alegeri” irationale sau alegeri oligo-rationale. Distorsiunile cognitive, cum ar fi iluziile optice, pot determina o persoană să interpreteze greșit realitatea și să acționeze sub influența acestora. Phraierii informaționali acționează în baza unor informații în mod intenționat croite pentru a le deforma comportamentul (dez-informare).
Aceste trucuri și capcane ne privesc pe toți, ne sunt destinate, ne însoțesc în orice moment al vieții și oriunde ne-am găsi. Din acest paienjenis de capcane si momeli, nici unul dintre noi nu poate scapa, nimeni nefiind capabil sa isi asigure deplina imunitate fata de strategiile de persuasiune si manipulare ale comerciantilor. Trăim în plin paradox, căci, la nivel colectiv, suntem mai informați și mai inteligenți decât oricând în cursul istoriei, dar suntem din ce în ce mai puțin informați și raționali la nivel individual. In plus, suntem mai obsedați de a ne petrece viața într-o „tăcută disperare a celui care se străduiește să aibă cât mai multe lucruri, uitând să trăiască” (expresia autorilor mai sus enuntati). Oamenii nu aleg întotdeauna ceea ce este bun și pozitiv pentru ei . Este cu atât mai rău și mai deprimant să observăm că, în timp ce deținem colectiv toata cunoașterea, suntem si mai creduli la nivel individual și mai dispuși să ne aruncăm în capcanele „artei” persuasiunii comerciale, agățandu-ne de momelile aruncate de „semenii” noștii deceptivi și manipulatorii. Acest gen de persuasiune rau-intentionata ne determină să cumpărăm și să plătim mult prea mult pentru produse de care nu avem realmente nevoie, cu bani pe care îi primim de la job-uri care nu mai au prea mult sens și pe care ajungem să le urâm, întrebându-ne „cum am ajuns să rătăcim calea” (expresia autorilor mai sus amintiti). Plătim prea mult pentru abonamentele la sala de sport, pentru mașini, pentru case și pentru carduri de credit, fără ca satisfacția și bunăstarea obținute să justifice efortul și încrâncenarea de a le achiziționa. Ne cheltuim banii, inclusiv banii imprumutati, dincolo de nevoile reale si, mai ales, dincolo de limitele financiar suportabile și, după aceea, ne umplem viața cu griji și tensiuni în legătură cu sursa de finanțare a datoriilor, adica a facturilor și a ratelor de luna viitoare.
Mai grav este ca acest comportament este auto-replicator, fiind continuu favorizat de cercul vicios al intereselor actionarilor si managerilor de a face profit cu orice pret. Atât timp cât va fi profit de făcut, vânzătorii vor exploata în mod sistematic ignoranța și slăbiciunile noastre psihologice prin manipulare și decepție. De aceea, deciziile de afaceri se resetează permanent ori de câte ori apare oportunitatea unui profit neobișnuit, supra-dimensionat, pe seama naivității și a slăbiciunilor fiecăruia dintre noi (easy money). De aici concluzia sumbra a autorilor ca, „dacă oamenii de afaceri continuă să se comporte într-un mod pur egoist și auto-suficient, așa cum teoria economică [neo-liberală] prepune și pretinde, economia liberală de piață tinde să dea naștere unor avortoni diabolici (spawn) ai manipulării și decepției”. Pentru Akerlof si Schiller, nu faptul că există comercianti diabolic de răi este îngrijorător în sine, de vreme ce majoritatea oamenilor sunt intrinsec buni, acționând cu bună-credință, joacă după reguli și, pur și simplu, încearcă să își facă viața mai bună. Problema este că, inevitabil, presiunea competitivității îi determină pe comercianți să practice reclama deceptivă sau agresiva și manipularea, pentru a nu pierde oportunitati, pentru a nu lasa ca profitul sa scada inspre rate care ar nemultumi actionarii si pentru a nu pierde pozitia de manageri, obscen de bine platiti. De aceea, phescuitul de phraieri, exemplificat de autori cu mai mult de 200 de cazuri notorii în SUA sau la nivel global, se generalizează.

Probabil că, într-un ocean de manipulare, faptul că majoritatea comerciantilor mici sau mari care actioneaza in Romania isi inseala sau isi agreseaza consumatorii nu mai prezinta relevanta, de vreme ce întregul sistem capitalist global este construit pe egoism, lăcomie și interese pecuniare de moment pentru atingerea cărora orice este permis. Pare că „micile” probleme de etică, legalitate și rațiune ale comerciantilor „noștri” sunt picături într-un ocean de egoism și iraționalitate. Doar că, uneori, doar uneori, în minunatul vest capitalist, comercianții incorecți și managerii lor iresponsabili sunt sancționați. La noi, autoritatile prefera sa intoarca privirea in alta parte, de regula inspre „marii” comercianti care isi comercializeaza produsele in exteriorul pietelor agroalimentare sau inspre comerciantii imediat vizibili, apti sa determine imediat notorietatea controlorilor. Justitia noastra este, in genere, cu banksterii, legile se fac de ei sau pentru ei, banksterii, institutiile importante ale statului, cum ar fi Consiliul Concurentei, Consiului Economic si social, Consiliul investorilor straini etc. ii pun pe ei, pe banksteri, in Comitele consultative sau in Consiliile de supraveghere, marile afaceri facute cu banii statul, cum ar fi Fondul Proprietatea, ii pun pe ei, banksterii, in Comitetul reprezentantilor actionarilor, presedinti de tara si premieri se consulta cu ei inainte de a lua masuri economice si sociale menite a usura povara datoriilor populatiei. Rareori se intampla ca justitia sa ii mai gineasca, asa cum a fost cazul inculparii pentru coruptie a sefului Oracle, coleg de conclav decizoriu la Fondul Proprietatea cu domnul van Groningen si cu domnul Gittenstein (fosta ambasador SUA in Romania) sau cum a fost cazul de la Curtea de Apel Bcuresti care a confirmat decizia ANPC de a sanctiona Raiffeisen Bank pentru #raiffeisenleaks. Dar sunt chestii nu numai rare, ci si firave, care raman in picioare doar pana la judecarea apelului/contestatiei.
Si banksterii isi permit sa ne dea noua lectii despre incredere?

How dare you?

*George A. Akerlof, Robert J. Shiller, Phishing for Phools: The Economics of Manipulation and Deception; varianta in limba romana a fost publicata, sub titlul „La pescuit de fraieri. Economia manipularii si a inselaciunii”, la editura Publica, Bucuresti, in 2016. Sintagma din titlul in limba engleza este o transliterare ironică pentru fishing for fools, adică „la pescuit de fraieri”.