Prăznuim pe 6 decembrie pe Sfîntul Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni, cunoscut şi ca „patron al copiilor”, el însuşi înzestrat de mic cu darul de a face minuni.
Potrivit tradiţiei, în această seară, în ajunul sărbătorii din ziua Sfântului facem codouri şi dăruim celor dragi, la nevoie chiar şi nuieluşe pentru copiii mai puţin cuminţi.
An de an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii pregătesc ghetuţele în aşteptarea Moşului. Tradiţia darurilor de Moş Nicolae porneşte de la generozitatea Sfântului Nicolae, care şi-a împărţit averea spre folosul celor nevoiaşi.
Sfântul Nicolae s-a născut pe la 270 în cetatea Patara Lichiei, în sud-vestul Turciei de astăzi, într-o familie credincioasă şi înstărită. Va fi hirotonit preot chiar de un unchi, pe care îl chema tot Nicolae, episcop, convins de înclinaţiile tînărului nepot care petrecea multe ore în biserică în rugăciune şi având cunoştinţele necesare unui bun slujitor al lui Hristos, căci era înţelept.
În vremea persecuţiilor din timpul împăraţilor Diocleţian şi Maximilian, Sfântul Ierarh Nicolae este închis, fiind eliberat când Constantin Cel Mare ajunge la tron. Va obţine şi mitra de episcop în Mira Lichiei şi participă în anul 325 la Sinodul I Ecumenic de la Niceea.
Rămas cu moştenire mare după moartea părinţilor, Sfântul Nicolae a împărţit-o celor săraci. Multe acte de milostenie a făcut, ajutând copiii orfani, pe cei flâmânzi, pe cei fără haine sau pe datornici.
Este cunoscut ajutorul Sfântului Nicolae care a salvat cele trei fete de la păcat după ce au rămasa doar în grija tatăl după moartea mamei lor. Atât de sărac, omul se gândea să-şi vândă fetele pentru a-şi asigura traiul zilnic. Episcopul Nicolae aruncă însă noaptea, de trei ori la rând, în casa lor, câte o pungă de galbeni.
Aflat în corabie în drum spre Sfintele Locuri Sfântul Nicolae a liniştit marea de furia vânturilor cumplite, scăpându-i pe corăbieri de spaima cumplită ce pusese stăpânire pe ei. În aceeaşi călătorie, după ce unul dintre corăbieri a alunecat din vârful catargului şi a căzut, alunecând în mijlocul corăbiei fără suflet, Sfântul Nicolae l-a readus la viaţă prin puterea rugăciunii.
Ajuns la sfintele locuri, Sfântul a făcut pretudindeni multe închinăciuni, iar uşile ferecate ale sfintei biserici s-au deschis singure atunci când Sfântul Nicolae a vrut să intre.
Din porunca lui Dumneazeu ajunge să fie păstor peste toată Lichia după ce renunţă să mai meargă în pustie şi intră în nevoinţa poporului, slujind la mântuirea omenilor. Şi, deşi nu suferea lauda omenească, Sfântul Nicolae ajunge mitropolit al bisericii din Mira spre bucuria episcopilor, clericilor şi mirenilor deopotrivă.
Modest, apropiat de cei săraci, milostiv, tuturor mare făcător de bine, păstor bun al Bisericii, Sfântul Nicolae a îngrijit bine de turma lăsată în grija sa de Hristos şi a cinstit treapta preoţiei.
O parte din moaşele sale se află la Bari, în Italia, o altă parte la Constantinopol. Mâna sa dreaptă se află Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti, fragmente din moaştele ocrotitorului fiind şi în alte biserici din Bucureşti.
Multe şi mari minuni face Sfântul Nicolae, motiv pentru care este unul dintre cei mai cinstiţi sfinţi. Sute de biserici îi poartă hramul, numai în Bucureşti fiind 22.
La mulţi ani tuturor celor care poartă numele Sfântului Nicolae.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.