Și gândul acesta vă dă aripi, nu-i așa!? – SF Politic

Primul Ministru Georgescu? Ha, ha, ha, cum a mai schimabt el partidele politice de-a lungul veacurilor! Păi ce credeai? Călător prin Timp! Oh, da, mare călător! Când liberal, când socialist, când conservator! Fratele lui electromagnetic, să știi, Protopopevici! Își făcea selfie cu un soi de plăcere nebună. Protopopevici, cine altul?!

L-am văzut pe Facebook. Apoi l-am întâlnit pe Twitter. Era și pe Instagram. Selfie de dimineață și până seara. Ca și voi. Și voi vă faceți selfie, oriunde, oricând, ieri, azi, mâine. Da, sunteți chiar acum în București, pe Calea Victoriei, sau la Milano, sau în Maroc, sau în Bali, sau la Suceava, sau pe plajă la Sulina sau, mai știe eu pe unde sunteți, poate în Maroc, poate în Costa Rica sau poate în Japonia!? Trebuie să fiți voi pe undeva, asta e sigur.

Pe un vârf de munte, acoperit de zăpezi sau de ceață. Pe malul mării, o mare din care ies animale fabuloase și nebune și stranii. Pe o terasă, la cafenea, ah cafeaua de Guatemala, de Etiopia, de Madagascar! Trebuie să fie soare, soarele de sfârșit de mileniu. Îl căutați pe Georgescu, absolut sigur.

Știu eu, toată suflarea planetei îl caută pe Georgescu, e o chestie așa, legată de nemurire. Ah, Georgescu! Stați, nu eu sunt Georgescu, nu vă luați după aparențe, bine, bine, putem fi prieteni pe Facebook dar eu nu sunt Georgescu. Absolut deloc. Dar lasă. Stați pe o terasă la cafea, o cafea de zile mari, ce să mai vorbim.

Vă gândiți la tot felul de lucruri, da, da, așa cum mă gândesc și eu la tot felul de lucruri și mă întreb mereu în ce fel mă gândesc eu la tot felul de lucruri. Unele sunt banale, altele sunt caraghioase sau sărite de pe fix, buclucașe, poznașe. Dar sunt gândurile voastre, nu-i așa?!

Adică, dacă vă gândiți la ceva, înseamnă că sunteți în viață. Sunteți încă în viață. Și gândul acesta vă dă aripi. Ce credeți despre asta? E povestea voastră, nu-i așa?! E povestea pe care o spuneți cu nesațiu de dimineață și până seara. Și povestea asta vă vălurește neîncetat. Și mie îmi place să spun povești. Asta e.

Parcă vouă nu vă place să spuneți povești, uite-așa, de dimineață până seara. Povești siropoase, povești terifiante, povești lacrimogene, povești de necrezut, povești bombastice, zău așa. Spui așa, tot soiul de povești până ce realitatea se confundă cu povestea, ziceți că nu-i adevărat.

Dar ce e realitatea? Să zicem, realitatea politică! Dar să zicem, realitatea sportivă! Sau realitatea culturală! În toate câte-un Georgescu, abil, ductil, mercantil! Ha, ha, ha! Pragmatic. Omul politic Georgescu, găsibil, de găsit în toate epocile politice, să știi.

Plin de ifose, derbedeu politic, electromagnetic, ce mai! Gata să vă fure, să vă păcălească, să vă aiurească! Iar voi? Votanți aburiți strașnic! Din Americi până-n Australii! Dar e libertate cosmică, nebună, nesfârșită! Și gândul acesta vă dă aripi, nu-i așa!?