Primul Ministru Georgescu? Ha, ha, ha, cum a mai schimabt el partidele politice de-a lungul veacurilor! Păi ce credeai? Călător prin Timp! Oh, da, mare călător! Când liberal, când socialist, când conservator! Fratele lui electromagnetic, să știi, Protopopevici! Își făcea selfie cu un soi de plăcere nebună. Protopopevici, cine altul?!
L-am văzut pe Facebook. Apoi l-am întâlnit pe Twitter. Era și pe Instagram. Selfie de dimineață și până seara. Ca și voi. Și voi vă faceți selfie, oriunde, oricând, ieri, azi, mâine. Da, sunteți chiar acum în București, pe Calea Victoriei, sau la Milano, sau în Maroc, sau în Bali, sau la Suceava, sau pe plajă la Sulina sau, mai știe eu pe unde sunteți, poate în Maroc, poate în Costa Rica sau poate în Japonia!? Trebuie să fiți voi pe undeva, asta e sigur.
Pe un vârf de munte, acoperit de zăpezi sau de ceață. Pe malul mării, o mare din care ies animale fabuloase și nebune și stranii. Pe o terasă, la cafenea, ah cafeaua de Guatemala, de Etiopia, de Madagascar! Trebuie să fie soare, soarele de sfârșit de mileniu. Îl căutați pe Georgescu, absolut sigur.
Știu eu, toată suflarea planetei îl caută pe Georgescu, e o chestie așa, legată de nemurire. Ah, Georgescu! Stați, nu eu sunt Georgescu, nu vă luați după aparențe, bine, bine, putem fi prieteni pe Facebook dar eu nu sunt Georgescu. Absolut deloc. Dar lasă. Stați pe o terasă la cafea, o cafea de zile mari, ce să mai vorbim.
Vă gândiți la tot felul de lucruri, da, da, așa cum mă gândesc și eu la tot felul de lucruri și mă întreb mereu în ce fel mă gândesc eu la tot felul de lucruri. Unele sunt banale, altele sunt caraghioase sau sărite de pe fix, buclucașe, poznașe. Dar sunt gândurile voastre, nu-i așa?!
Adică, dacă vă gândiți la ceva, înseamnă că sunteți în viață. Sunteți încă în viață. Și gândul acesta vă dă aripi. Ce credeți despre asta? E povestea voastră, nu-i așa?! E povestea pe care o spuneți cu nesațiu de dimineață și până seara. Și povestea asta vă vălurește neîncetat. Și mie îmi place să spun povești. Asta e.
Parcă vouă nu vă place să spuneți povești, uite-așa, de dimineață până seara. Povești siropoase, povești terifiante, povești lacrimogene, povești de necrezut, povești bombastice, zău așa. Spui așa, tot soiul de povești până ce realitatea se confundă cu povestea, ziceți că nu-i adevărat.
Dar ce e realitatea? Să zicem, realitatea politică! Dar să zicem, realitatea sportivă! Sau realitatea culturală! În toate câte-un Georgescu, abil, ductil, mercantil! Ha, ha, ha! Pragmatic. Omul politic Georgescu, găsibil, de găsit în toate epocile politice, să știi.
Plin de ifose, derbedeu politic, electromagnetic, ce mai! Gata să vă fure, să vă păcălească, să vă aiurească! Iar voi? Votanți aburiți strașnic! Din Americi până-n Australii! Dar e libertate cosmică, nebună, nesfârșită! Și gândul acesta vă dă aripi, nu-i așa!?
Primul Ministru Georgescu?
-piticu atomic rasuflat!
(o fi alt georg-escu)
” Dar ce e realitatea?” Realitatea e un post de tele-viziune fără viziune, care are un punct slab și unul gras și care profita de o amenințare ca să-și stabilească oportunitățile. Eu personal, accelerat și rapid nu deschid Realitatea fiindcă nu doresc sa vad cum sunt analizate gramatical pensiile și cum sunt scoase cratimele și dia-criticile celor speciali în apropierea campaniei de însămânțare agricola în vitro și de racolare a forței de munca de sărutat stâlpi, pereți, geamuri și guri de canal. Ca atare trăiesc intr-o Realitatea paralela cu paralele inegale și egale, la care băieții si fetele mobile și foarte mobile, mult mai mobilate în zona superioara decât una bucata naveta înaltă, obsedata de gauri, genunchi și case de marcat ouăle găinilor lgbtiqiste, dansează pe ele cu măiestrie și delicatesuri orientale. Concluzia: Realitatea TV minte, dezinformează, creează panica. Intr-un cuvat Realitatea tv nu e realitate, ci o proiecție a realității, unde cetățenii reali nu se regăsesc, deoarece realitatea lor nu e niciodată Realitatea celorlați, adică a celor care au butoane la veston, șliț și buzunarele de la fustele cu pantaloni Eva-zati, deci cu vise in lumea paradisiace, unde își imaginează ca vor fura mărul și pe Eva, după care vor pleca nepedepsiți pe pământul depopu- lat și depopu-lung, atat de slab încât ți se face mila de forma sa schetica fără musculatura abdominala și brahio- sternomastoidiana. PS. Logic ar fi sa fim ilogica, dar cum logica e ilogica, suntem o ceata de pescari care dupa ce venim de la pești prezentam o realitate în care peștii cei mari stau morți pe mal, în plase, min-cioace și borcane cu sare amara de Amara și de amsrasteni. Da. Aceasta e adevărată realitate. Restul realităților sunt ficțiunii realității.