Siderurgia românească, ținută în viață de ajutoare de stat

Siderurgia românească funcționează în prezent la un sfert din ceea ce reprezenta în 1989, fiind nevoită să parcurgă un proces lung de restructurare, cu personal dat afară și cu capacități de producție scoase din uz. În prezent, deși funcționează pe o piață liberă, companiile siderurgice de la noi, toate cu capital străin, sunt ajutate de stat, prin două scheme de ajutor. În lipsa acestora, situația economică ar fi extrem de problematică, având în vedere și contextul economic internațional, cu scăderi puternice ale cererii, din pricina pandemiei. Aproape 90% din producția de oțel a țării ia calea exportului.

Producătorii de oțel din România activează de ani buni într-un mediu de afaceri internațional competitiv, în care costurile de producție sunt decisive în menținerea cotei de piață însă, în acest mpment industria siderurgică autohtonă se confruntă cu probleme structurale, exces de capacitate și prețuri scăzute. În UE, cererea de oțel depunde de situația economică și financiară a câtorva domenii industriale cheie în care se folosește oțelul, iar acest aspect impactează asupra performanței economice a combinatelor siderurgice autohtone. Pandemia a îngreunat și mai tare situația combinatelor pentru că a scăzut și mai mult cererea de oțel, se arată într-un document semnat de secretarul de stat Daniela Nicolescu.

Chiar dacă există piață liberă, statul român ajută prin două scheme de ajutor pentru marii consumatori industriali de energie, inclusiv pe cei din siderurgie, companii care au acționariat 100% străin. Astfel, din anul 2016 și până în prezent funcționează o schemă de ajutor de stat privind sprijinirea întreprinderilor din sectoarele și subsectoarele expuse unui risc important de relocare ca urmare a transferului costului emisiilor de gaze cu efect de seră în prețul energiei electrice. Impactul anual al acestui ajutor este undeva la 500 milioane de euro. În plus, s-a instituit schemă de ajutor de stat privind exceptarea unor categorii de consumatori finali de la aplicarea legii 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii din surse regenerabile de energie. Impactul anual al acestui ajutor de stat este de circa 320 de milioane de euro. „Companiile din ABIEC (Asociația Marilor Consumatori de Energie din România, n.r.) se numără printre cei mai importanți și cei mai disciplinați contribuabili la bugetul de stat, și sperăm că sprijinul astfel acordat va fi implementat cât mai rapid, pentru ca eforturile și acțiunile Guvernului României să aibă eficiența dorită. Calendarul rapid de aprobare a schemei de ajutor îndreptățește Asociația Marilor Consumatori de Energie din România să fie optimistă cu privire la parcurgerea cât mai rapidă a pașilor necesari pentru implementarea ei în totalitate. Acest lucru ne va ajuta să rămânem competitivi pe piețele globale și să păstrăm locurile de muncă ale salariaților noștri”, a declarat Marian Năstase, președintele ABIEC. Asociația include cei mai mari consumatori de energie din România. Printre aceste companii se numără Alro Slatina, ArcelorMittal România, Liberty Galati, TenarisSilcotub, CRH și Saint-Gobain România, care au un consum de energie de aproximativ 10% din totalul produs în România.

Începând cu anul 1989, producția de oțel a scăzut de la peste 14 milioane de tone la 3,4 milioane de tone, în 2019. Industria siderurgică din țara noastră a fost puternic afectată de schimbările surevenită în mediul economic după 1989, fiind nevoită să parcurgă un proces de restructurare radical, atât în termeni de reducerea capacităților, cât și din punct de vedere tehnologic. Astfel, în anul 2019, producția de oțel brut a fost de aproximativ 3,4 milioane de tone, în scădere cu 2,8% față de anul 2018. DIn punct de vedere al utilizării capacităților de producție, în 2019 instalațiile de producere a oțelului brut au fost utilizate la 69,5% din capacitate, față de 74,6% în 2018, conform Institutului Național de Statistică. Referitor la comerțul internațional al României cu produse siderurgice pentru 2019, livrările la export au avut un volum de peste 3 milioane de tone la un preț mediiu de 813 euro/tonă și la import au fost aproximativ 4,39 milioane de tone la un preț mediu de 766 milioane euro/tonă, conform UniRomSider.

Ultima strategie de restructurare a industriei siderurgice autohtone a avut loc în perioada 2003-2008 și a avut ca rezultat viabilizarea celor șase companii siderurgice integrate din România, și anume: Ispat Sidex Galați (acum Liberty Galați), Siderurgica Hunedoara (acum Mittal Steel Hunedoara), COS Târgoviște (fost Mechel Târgoviște, aflat din 2013 ăn procedură de insolvență în vederea reorganizării), CS Reșița (acum TMK Reșița), IS Câmpia Turzii (acum Mechel Câmpia Turzii), și Donasid Siderca Călărași (fost Tenaris Donasid, acum Donalam). Potrivit concluziilor Raportului Comisiei cătr Parlamentul European și Consiliu, procesul de monitorizare a industriei siderurgice de la noi s-a încheiat în bune condiții, termenul folosit de COM fiind ”acceptabil”.

Situat în sud-estul României, Liberty Galați este cel mai mare combinat integrat din țară și lider în fabricarea produselor siderurgice, cu o capacitate actuală de producție anuală de 2 milioane de tone de oțe, având posibilitatea de creștere a acesteia. Combinatul Siderurgic de la Galați produce tablă groasă, rulouri, tablă zincată, tablă acoperiită, precum și produse tubulare sudate logitudinal. Aceste produse sunt furnizate către clienții din zona Balcanilor, din Europa, dar și din țară. Produsele furnizate de Liberty sunt utilizate în industria navală, în construcții, în industria auto și pe piața echipamentelor sub preune. Produsele tubulare livrate de combinat sunt utilizate în industria de petrol și gaze, precum și în transportarea altor fluide. În Liberty Galați lucrează aproximativ 5.600 de angajați și 2.000 de contractori, fiind considerat unul dintre cei mai mari angajatori din țară. Liberty House Group, grup britanic controlat de miliardarul Sanjeev Gupta, a preluat în cursul anului 2019 de la ArcelorMittal mai multe active, printre care se regăsește și combinatul siderurgic de la Galați, unde a devenit acționarul majoritar.

ArcelorMittal Hunedoara produce țagle pentru țevi, profice grele mijlocii și ușoare, oțel beton, sârmă, profile speciale și pentru minerit. Combinatul Siderurgic Hunedoara a fost preluat în anul 2004 de grupul Mittal Steel din India. Ulterior, combinatul și-a schimbat denumirea, din Mittal Steel Hunedoara în ArcelorMittal Hunedoara, ca urmare a preluării, în 2015 a grupului siderurgic european Arcelor de către Mittal Steel. Compania a avut în 2019 o cifră de afaceri de peste 101 milioane de euro și are în prezent 600 de angajați. Concernul ArcelorMittal deține în România unități de producție la Iași, Roman și Hunedoara, iar în întreaga lume are aproximativ 190.000 de angajați. ArcelorMittal Holdings A.G. este acționar majoritar (96,52%).

TMK Reșița este situat în sud-vest României, la aproximativ 400 km. de TMK Artrom Slatina. Fabrica are mai mult de 260 de ani de istorie și experiență în producerea de oțel și produse laminate. TMK Artrom este un important producător român de țevi, situat în sudul României. Fabrica produce țevi de oțel fără sudură pentru aplicații industriale, inclusiv pentru ingineria mecanică și industria auto. TMK Artrom deține azi o cotă importantă din piața europeană a țevilor industriale fără sudură reprezentând tuburi mecanici, cilindri hidraulici, conducte auto și energetice. Peste 80% din producția fabricii este destinată vânzărilor în afara României, în principal în alte state din UE, SUA și Canada. TMK Artrom este unul dintre cei mai mari producători de țevi industriale fără sudură din Europa. Diviza TMK europeană a fost creată în cadrul TMK ca o unitate de afaceri consolidată, dezvoltată pe structura TMK Artrom și este formată din cinci companii: TMK Slatina (ca unitate generală de management al diviziei europene TMK); TMK Reșița; TMK-Italia în Lecco, Italia; TMK-Europe GmbH, în Dusseldorf, Germania; TMK Industrial Solutions LLC din Houston, SUA. TMK Europe GmbH deține în prezent 99,99% din TMK Artrom.

Tenaris Silcotub este un producător de țevi fără sudură cu diametru mic, utilizate în industria mecanică, auto, petrol și gaze, industria chimică și petrochimică și industria energiei electrice. Tenaris poate proiecta, fabrica și furnizat o gaamă largă de tuburi fără sudură. Locațiile din România sunt: Zalău, Câmpina, Călărași, Cluj-Napoca, Ploiești, București. Cu peste 20.000 de angajați, Tenaris activează pe 5 continente, având fabrici în 17 state. Filiala Silcotub face parte din grupul internațional Tenaris. Tubman Holding Gibraltar Limited este acționarul majoritar, societate preluată în 2004 de grupul luxemburghez Tenaris.

Donalam, cu sediul în Călărași, este unul dintre principalii producători din industria barelor de oțel laminate la cald din Europa. Compania a fost fondată în 2006, iar în 2007 a cumpărat fabrica de oțel Siderca de la Tenaris. AFV Beltrame Group, acționarul principal al Donalam, unul dintre cei mai mari producători europeni de bare din oțel și oțeluri speciale, investește peste 100 milioane de euro în modernizare laminorului din cadrul combinatului siderurgic din Călărași. Noua tehnologie o va înlocui pe carea care datează din anii 70-80 și va contribui atât la reducerea cu până la 40% a emisiilor de carbon asociate producție cât și la creșterea competitivității barelor de oțel realizate în România. Investiția va fi realizată din fonduri proprii și este estimată a fi finalizată până în 2022. Recent, Donalam a finalizat o investiție de 4 milioane de euro într-un echipament special de tratare a barelor de oțel. În 2019, compania a obținut o cifră de afaceri de 78 milioane de euro și un nivel al vânzărilor de 110.000 de tone. Societatea are în prezent 270 de angajați. Acționarul majoritar este AFV Acciaierie Beltrame.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1
Cosmin Pam Matei 4530 Articole
Author

6 Comentarii

  1. ce AVEA Romania … acum 40 de ani … si ce mai are (r-)omania … astazi ???

    de la … cam TOTUL … la … NIMIC !!!

  2. Peste tot in lume sunt sectoare industrile strategice sustinute de stat,cum este siderurgia!Astazi producem 20% din productia siderurgiei in 1989 si daca vrem sa mai avem asa ceva ,e musai ca statul sa se implice cu scheme de ajutor

  3. Siderurgia mai este romaneasca asa cum sunt eu acum Papa la Vatican.
    Cum sa mai fie romaneasca, daca toate coompaniile siderurgice sunt in proprietatea strainilor?!
    Si ca sa nu fim doar prosti ci de-a dreptul tampiti, ca sa nu sucombeze, aceste companii straine sunt ajutate financiar de statul roman. Muica, ce afacere facuram!
    Eu nu stiu ce or mai fi producand companiile siderurgice ,,romanesti” , dar stiu de la TV cum se vaietau unii din constructii ca pana si fierul beton si plasele sudate am ajuns acum sa le importam din Turcia, ca si tabla laminata la rece necesara Ford si Renault.

  4. Articolul cu denumirile companiilor care au zeci de mii de angajați prin lume cam câți erau și în România înainte de 1989 (numai Industria Turzii în anul 1976 avea 11500 de angajații fiind comparabilă ca dotări, oameni calificați și produse cu orice uzină din lume similară ei), companii care în România au sub 500 de angajați oglindă a ce mărunțiș de producție este siderurgia românească, deci articol pare copiat din ziarul Scânteia a anilor 50 când ne “bucuram” de realizările siderurgiei din țara sovietelor, țara lui Lenin.

  5. Eu zic sa importam toti otel la pretul de 766.000.000 €/tona ! … ce Bitcoin, Haur sau alte metale pretioase !… Cumparati fratilor „Fer”, metalul pretios din 3 litere !!!
    Un articol specific luptatorilor #progresisti, in care albul devine negru si viceversa, binenteles, „spontan la ordin” … ca sa nu mai spun ca „LOCATIE” inseamna „CHIRIE”, contrar tuturor spalatilor pe creierase care confunda cuvantul „LOC” cu „LOCATIE”…

  6. In anii de negociere pt aderare la UE, marele extaz al romanilor, ni s-a impus reducerea producerii de otel, asa cum Ciolos a acceptat fara nici o remscare reducerea dreptului de productie in agricultura, reducerea cotelor de lapte, carne, legume-fructe-cereale pt a deveni dependenti de UE si intr-o criza alimentara populatia sa fie decimata prin foamete. Ni s-a impus vanzarea pamantului, iar Citu ocupat cu indatorarea Romaniei nu are in proiect achizitia de terenuri ci de instrainare pt ca este doar cetatean roman, in piept nu bate o inima a unui om nascut pe aceste plaiuri. De fapt de zeci de ani Romania este transformata intr-un land de „Stalinul” UE. Ceea ce n-a reusit URSS cu planul Valev a reusit UE. Insa poate este momentul ca Visul lui Dragnea de consolidare a Romaniei sa inceapa si sa cumparam ceea ce a mai ramas din Sidelurgia romaneasca. Parca in anii ’80 Ceausescu a construit un combinat la Calarasi, parca mai aveam ceva pe la Pitesti. In vremea cand umblam prin tara am avut sentimentul ca Romania se pustieste. Este dramatic sa vezi ce a facut occidentul din Romania. Ne-a cumparat fii cu sparanghel, ne-a furat bebelusi prin adoptii, a incurajat specialistii sa plece. Chiar nu se pot opri? Cum se poate ca oamenii care au jurat credinta sa nu reactioneze?

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.