Sistemul juridic, acaparat de impostură

Marile lecții ale istoriei pot fi văzute sub aspectul unor îndreptare ale dreptului prin oameni de excepție. Astăzi, lucrurile nu s-au schimbat, însă a slăbit capacitatea de reacție de tip moral și intelectual capabilă să armonizeze.

Oamenii de acum sunt deseori temători în fața reformei morale, fiind mai curând deschiși inepțiilor juridico-infracționale, care se vor, și pot fi, norme de drept. Locul oamenilor mari l-au luat oamenii mici, în fapte, inexistenți. Manipularea persoanelor, instituțiilor, inclusiv a bursei transformă politica într-un paradis al dezastrului. Sentimentul național, în loc să redefinească și să producă asumarea istoriei, și-a aflat sfârșitul în ceea ce numim într-un registru divers globalism.

Singură estompându-se pe harta dinamicii lumii, prin aluviunile unor departamente ale resurselor de cadre, greșit zis umane, România nu se va regăsi pe undeva. Căderea liberă, tot mai liberă a politicii externe, cu efect direct în viața economică internă, prin scăderea creativității, se resimte amenințător. „Nebuniei“ unor state precum Ungaria, Polonia sau Cehia îi aliniem un derapaj vechi, de natura criminalității politice a cărui culme o vedem acum drept soluție. România nu are tradiție democratică, dezghețul din anii ’60 din secolul trecut, care este încă un reper, a fost acaparat de instituțiile de forță ale statului totalitar. Anii ’90 au pus în paranteze orice formulă de recentrare, de aliniere la democrație, reinstaurând o barbarie cu tendințe definitive.

Sistemul din România poate fi văzut cel mai bine în justiție, așa cum se manifestă direct prostia, inteligența, absurdul. Prezervarea formulelor totalitare a fost una dintre strategiile căderii comunismului, fără a se fi mișcat din loc. Dincolo de aspectul juridic al procedurilor de urgență, probabil și acela viciat, în rest asistăm la una dintre cele mai mari mizerii instituționale generând schizofrenie publică. Importanța actului de justiție este însăși cheia unei societăți stabilizate democratic, numai că o asemenea perspectivă nu poate fi împlinită decât de o izolare totală de mediul infracțional a celor care dau adevăr actului de justiție. Când politicienii în funcții active se raportează la justiție ca la un mecanism pe care îl controlează, iar slujitorii justiției sunt ei înșiși executanții unor ordine ierarhice, chiar suntem în blocaj absolut. Aceasta este situația actuală din România, sub aspect general.

Citește materialul complet în ziarul Cotidianul ediția digitală din 30 iulie.