Site din Croaţia: „Post-fascism” latent în sânul puterii din România

„În România, extrema dreaptă nu iese în stradă. Partidele sunt aproape inexistente, dar ideologia excluderii, în special a romilor, este profund ancorată chiar în sânul puterii. Este un tip de “post-fascism” latent, bazat pe respingerea filozofiei iluministe”, scrie scrie Florin Poenaru pentru site-ul croat Bilten, de stânga, preluat de Le Courrier des Balkans.”

„Absenţa partidelor organizate de extrema dreaptă de pe scena politică românească nu implică absenţa extremei dreapta propriu-zise. Este vorba de un fenomen mai complicat: curentul politic dominant în România a adoptat limbajul şi ideologia extremei drepte care, de facto, este nucleul central al politicii statului.”

„Diferenţa dintre extrema dreapta din Est şi cea din Vest: obiectul urii lor. În Vest, imigranţii. Aici, romii.”

Nu este nicio diferenţă între atitudinea prezidenţială şi cea atribuită de regulă extremei drepte

„Preşedintele Traian Băsescu se înscrie, printr-o serie de remarci violente la adresa femeilor, romilor şi a celor săraci, în linia mareşalului Ion Antonescu, conducătorul celebru pentru legalizarea deportării şi asasinării evreilor şi romilor. Nu este nicio diferenţă între atitudinea prezidenţială şi cea atribuită de regulă extremei drepte. La fel, mai mulţi politicieni români, printre care doi miniştri ai Afacerilor Externe, au propus deportarea şi închiderea romilor. Cam peste tot în ţară primarii au urmat această recomandare: i-au expulzat pe romi din centrul oraşelor sau au izolat comunitatea lor construind ziduri de beton.”

„Spre deosebire de Ungaria vecină, în România nu sunt grupuri violente organizate împotriva romilor, ci lideri locali de toate orientările politice, care îşi îndeplinesc datoria cu susţinerea explicită a majorităţii populaţiei.”

„Guvernul, care nu este social-democrat decât cu numele, participă la acest fenomen: negaţionism, declaraţii homofobe în plină şedinţă de guvern, invocarea valorilor familiale tradiţionale. Cândva, social-democraţii încercau să-şi ascundă opiniile neoliberale prin argumentul celei de a treia căi, între socialism şi liberalism. Astăzi, agenda este una explicit naţionalistă. Sloganul lor la ultimele alegeri, Mândri că suntem români, era până acum apanajul conservatorilor.”

Monopol al aripii drepte

„Strategia nu este de ieri de azi. Clasa politica a ştiut mereu să mobilizeze românii utilizând naţionalismul, rasismul, extremismul în propriul avantaj, atunci când circumstanţele au permis-o.”

„Crearea unei alterităţi ameninţătoare, a imaginii naţiunii ca fortăreaţă asediată, a mobilizarii împotriva inamicilor externi au fost mereu elemente ale curentului politic dominant in secolul XX. Strategia nu este doar a extremei drepte.”

„Problema României nu este absenţa extremei drepte, ci incapacitatea puterii de a se detaşa de ea.”

„România are o serie de legi printre cele mai constrângătoare din UE privind înfiinţarea unui partid politic. Numărul semnăturilor necesare este enorm şi investiţia financiară este inaccesibilă marii majorităţi a cetăţenilor. Lipsite de posibilitatea reală de a fonda un partid, grupusculele de extrema dreapta se cantonează la nivelul iniţiativelor cetăţeneşti, folosind paravanul ONG-urilor. Lupta împotriva minorităţilor sexuale, susţinerea şi reabilitatea mareşalului Antonescu… Prezenţa lor este mai puternică pe reţelele de socializare: huligani naţionalişti, catolici fascişti nostalgici ai perioadei interbelice, anticapitalişti conservatori.”

Problema României nu este absenţa extremei drepte, ci incapacitatea puterii de a se detaşa de ea

„Prezenţa şi numărul lor au devenit vizibile în timpul protestelor împotriva exploatării minelor de aur de la Roşia Montană, în toamna anului 2013. Grupuri până acum necunoscute, unite împotriva unui inamic comun sub forma unei companii străine, au ieşit din umbră şi şi-au susţinut opiniile. Guvernul a exagerat uneori prezenţa lor, cu scopul de discredita unele manifestaţii.”

În final, autorul român îl citează pe filozoful şi politologul maghiar Gaspar Miklos Tamas, născut la Cluj-Napoca, care spune că “post-fascismul” este o matrice politică şi ideologică care nu are nimic in comun cu moştenirea istorică a nazismului, dar care este orientată împotriva conceptului iluminist de cetăţenie universală. Post-fascismul doreşte să excludă cetăţenia. În acest context, cine are nevoie de partide de extremă dreapta?

„Post-fascismul se află chiar în inima puterii”, conchide Poenaru.

Cine este Florin Poenaru

Potrivit prezentării de pe site-ul criticatac.ro, Florin Poenaru este în prezent doctorand în antropologie socială la Central European University, Budapesta, cu o teză despre instrumentalizarea politică a „memoriei comunismului”. „Aici am ajuns după o perioadă în care am fost observator electoral internaţional, activând în special în spaţiul estic post-comunist. Toate însă au funcţionat ca distracţii de la ocupaţia mea principală: vizionarea meciurilor de fotbal.”, spune el.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.