Situaţiunea (LIX)

Mă întorc şi zic: la Bucureşti absolut toată lumea dă întreaga vină pe „criza mondială” pentru situaţia nenorocită în care a fost adusă România. De parcă nu jaful patronat vreme de două decenii de Sistemul securist mafiot, incompetenţa şi lipsa de responsabilitate a celor care au guvernat ţara ar fi cea dintâi cauză a răului. Că politicienii şi toţi ceilalţi vinovaţi de cele ce se întâmplă evită cu mare grijă adevăratele explicaţii e perfect de înţeles. Dar cum poţi să mai înţelegi că nu se găseşte un singur intelectual sau ziarist – nu zece, nici şapte, unul singur măcar – care să spună lucrurilor pe nume? / „De aş avea credinţă să mut şi munţii, iar dragoste nu am nimic nu sunt.” / Desfiinţarea partidelor istorice PNŢCD şi PNL şi „îmblânzirea” lui Paul Goma sunt două dintre extrem de puţinele lucruri care nu i-au ieşit Sistemului securist „postcomunist”. Apropo, sunt sigur că nu-i decât o calomnie zvonul că Victor Ciorbea ar vrea să închine PNŢCD lui Băsescu şi alor lui. / Rămâne cum am mai vorbit, e tot mai aproape timpul când politica nu va mai fi bătaia de joc de astăzi. Cum am mai vorbit rămâne şi cu Sistemul securist mafiot de la noi, care mai nou speră că salvarea o să-i vină de la China, „marea noastră prietenă, tovarăşi”. / „Domnul vă va împrăştia prin toate popoarele şi veţi rămâne puţini la număr printre toate popoarele la care vă va duce Domnul.” / Având să-mi apăr unele drepturi încălcate de autorităţile publice (dreptul la informaţie, la petiţionare etc.) – dar şi pentru a testa şi în acest mod cum mai funcţionează justiţia noastră dragă -, în ultimii ani am deschis un număr important de procese. Îmi propun ca, atunci când le voi fi finalizat pe toate, să vorbesc despre experienţa, mai mult decât interesantă şi grăitoare, pe care am avut-o cu ocazia aceasta. Până atunci, tot în legătură cu procesele în cauză, o istorioară cu şi despre CSM. Pentru că unii dintre judecători (cam aceiaşi, de-a lungul timpului) depăşiseră chiar şi de patru ori termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru redactarea şi motivarea sentinţelor (faptă ce constituie abatere disciplinară), am adresat Consiliului Superior al Magistraturii sesizarea prevăzută de lege. Răspunsul? Judecătorilor în cauză nu li se poate reţine nicio culpă dat fiind volumul mare de activitate căruia trebuie să-i facă faţă. Vina revine statului – s-a mai pretins, căutîndu-se, totuşi, un ţap ispăşitor -, care are obligaţia să asigure magistraţilor condiţii de muncă adecvate. Bineînţeles că domnii de la CSM n-au scos un singur cuvânt despre ce nu le-a convenit, între altele despre faptul, pe care îl menţionasem stăruitor în sesizarea mea, că alţi judecători, de la exact aceleaşi instanţe (mai mereu aceiaşi, şi ei), se încadrau şi se încadrează cu stricteţe în termenele stabilite prin lege. Dacă pe fond am ales să nu mai contest răspunsul CSM, deşi e clar că era perfect contestabil – şi sper ca la un moment dat să mă pot ocupa şi de această încălcare a dreptului la un proces echitabil -, am adresat preşedintelui Consiliului o plângere în legătură cu faptul că răspunsul primit (de la Inspecţia Judiciară) era semnat indescifrabil, deci fără a fi precizat numele judecătorului respectiv. Practica aceasta, remanenţă a arbitrarei secretomanii securiste, specifică instituţiilor statului de până în 1989, nu mai poate fi întâlnită astăzi decât la Inspecţia Judiciară a CSM. Sunt câţiva ani buni (slavă Domnului!) de când răspunsurile la petiţii nu mai sunt semnate indescifrabil de nicio instituţie sau autoritate publică – de la primării la Guvern, de la Parlament şi Preşedinţie şi până la instanţele judecătoreşti, parchete, Poliţie ori instituţiile militare. Până şi serviciile secrete s-au dezbărat de această infamă apucătură a bătrânei Securităţi. Numai domnii de la CSM continuă să facă ce vor, iar când sunt chestionaţi mai au şi insolenţa să indice site-ul instituţiei, unde, pasămite, ar fi „afişate numele şefilor de departament”. În sfârşit, deşi plângerea, vizând un act al inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare, am adresat-o, cum spun, preşedintelui CSM (şi nu Inspecţiei Judiciare, cum minte şeful ei în scrisoarea către mine), soluţia şi răspunsul la ea mi-au venit de la nimeni altcineva decât chiar de la numitul inspector şef. Ceea ce a fost şi rămâne perfect nelegal şi abuziv în raport cu dispoziţiile imperative ale Ordonanţei privind soluţionarea petiţiilor. Cele întâmplate arată şi ele că problemele Inspecţiei Judiciare s-au adunat prea multe şi de prea multă vreme ca să mai poată fi amânate. Iar noul CSM, în componenţa actuală, pare mai apt decât oricare altul să înceapă să pună lucrurile în ordine. / Aflu că un fost coleg ofiţer din CADA i-ar fi cerut lui Traian Băsescu, şi în numele meu, să se repare prejudiciile grave pe care le-am suportat ca urmare a trecerii noastre abuzive în rezervă. Să se ştie: nu i-am adresat o asemenea cerere lui Traian Băsescu. / Citez (trist, foarte trist!) din Jurnalul lui Paul Goma pe iunie 2011 (24 iunie): „După 1989 am avut o perioadă promonarhistă. Simţeam şi eu nevoia unei… «aparţâneri» (nu apartenenţe). Mi-a trecut. Cum putusem uita că Mihai I l-a dat pe mâna ruşilor pe Antonescu, cel care strigase: «Ostaşi, ordon: Treceţi Prutul»”. Etc etc etc. / Un ziar central a scris că, organizând Ziua Marinei din acest an, Ministerul Apărării ar fi convocat, în afara programului, „neoficial”, un mare număr de militari, pe care i-a infiltrat în mulţimea participantă cu scopul de a descuraja scandările neprietenoase cu oficialii guvernamentali, în frunte cu ministrul Oprea. Două dintre televiziuni au preluat tema şi au supus decizia MApN unei critici pe cât de severe, pe atât de justificate. Invitat într-unul dintre studiouri, fostul consilier al marinerului prezident şi şef al DIE – astăzi reprezentant al liberalilor aflaţi în opoziţie (asemeni consoartei dumisale, având şi ea cam acelaşi traseu politic) – a scandalizat pe toată lumea sărind în apărarea MApN. Este normal, a susţinut el, ca Ministerul, alături de Jandarmerie şi SPP, să ia aceste măsuri pentru siguranţa desfăşurării unui asemenea eveniment important. Bineînţeles că susţinerile în cauză contraziceau toate regulile şi reglementările privind organizarea şi misiunile armatei – nemavorbind că pledoaria proaspătului liberal se afla pe contrasensul celor susţinute, deplin raţional şi în acord cu reglementările despre care vorbesc, de un al doilea reprezantant al PNL, în studioul celeilalte televiziuni. Achiziţionând la vârf tot astfel de personagii, second-hand şi profund dubioase, liberalii ar face bine să se aştepte la o lungă şi binemeritată şedere în opoziţie. / O publicaţie internetică a consemnat recent, netulburată, următoarele: „În septembrie, campania electorală va începe abrupt iar puterea va face tot ce îi stă în putere să modifice regulile jocului electoral, afirmă sociologul Mircea Kivu, pentru Inpolitics. «Campania electorală a început deja. Desigur, e puţin mai adormită acum, din pricina verii. Dar, din septembrie va exploda abrupt»”. Drept care vin şi eu şi zic: Domnule Kivu, maestre, învăţătorule, nu te supăra că te întreb, puţin mai lin n-ar putea să-ţi explodeze mintea? / „Îl simpatizez pe Traian Băsescu pentru că îl urăsc atâţia politicieni. Un om calculat, care a împrumutat din cariera de comandant de navă răbdarea, foarte importantă în politică.” L-am citat aici nu pe Gabriel Liiceanu sau pe consoarta dumisale, nici pe Gabriel Arhanghelul, Papa de la Roma, Elena Udrea, Elena Băsescu, Adriean Videanu, Cărtărescu, Berceanu, Tismăneanu ori pe Traian Băsescu însuşi, ci pe ajutorul celor fără de ajutor, spaima politicienilor netrebnici şi a securiştilor aşijderi, mângâierea celor ce plâng, nădejdea celor fără de nădejde, pâinea celor însetaţi şi apa celor flămânzi – Şerban Suru, doamnelor şi domnilor, amăgirea amăgirilor, căpetenia legionarilor fără căpetenie de acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.

Preluare de pe website-ul autorului

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.