Moto: „Măgarii nu iartă niciodată unuia dintr-ai lor faptul de a se fi ridicat deasupra mediei”. Ştefan Zeletin
În România avem mai multe putregaiuri solidare pe diferite niveluri de interes: economic (un putregai al marmurei, altul al petrolului şi gazului, al „băieţilor deştepţi”, susţinute pe bani publici), precum şi un putregai politic (clientelism, nepotism). Tot aşa avem un putregai solidar şi în lumea intelectuală.
Constat cu surprindere că deşi viaţa economică se degradează şi se aseamănă cu epoca lui Ceauşescu, nimeni nu reacţionează. Nu reacţionează nici faţă de acţiuni specifice vieţii intelectuale, cum ar fi mărirea impozitului pe drepturi de autor. Ce să mai spunem de mărirea TVA, de abuzurile de putere săvârşite zilnic în defavoarea cetăţeanului de rând.
De ce tac intelectualii?! Să ne mai mirăm că în 1989 toţi îl lăudau pe Ceauşescu când ţara se prăbuşea?! De ce nu iau opoziţie cei care se dau frecvent mari „disidenţi”: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Horia-Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu? De ce nu iau atitudine faţă de degradarea vieţii materiale de zi cu zi şi nu informează publicul larg asupra mizeriei în care ne scufundăm? De ce nu iau o atitudine publică în favoarea celor 20 de milioane de români ale căror speranţe dispar de la un ceas la altul? Se complac fiindcă au susţinut actuala putere şi au primit avantaje din partea ei? Acesta să fie compromisul? Asta e tot? Aşa se termină afacerea? La burdihan şi interesul de gaşcă şi familie?
Dar mai avem un strat al putregaiului de nivel secund. E vorba în general de intelectualii aparţinători generaţiei ’80, care nu au demonstrat mare performanţă intelectuală, dar nici probitate morală. În schimb se unesc de fiecare dată când se impune o nouă valoare culturală şi ei, în loc să o sprijine, încep să o denigreze.
De ce o fac? Din frustrare sau complex de inferioritate? Dacă nimeni nu are curaj să indice locul unde se ascunde putreziciunea, ei, în visele lor stupide, se vor considera, în continuare, elita naţiunii. Din motivul acesta nu protestează pentru că sunt foarte slab pregătiţi profesional iar trecutul lor este destul de pătat, cum s-a putut vedea din recentele dezvăluiri de presă. Şi există temerea că oricând poate apărea un nou dosar.
Astfel, intelectualii noştri se arată „sfioşi până la sperietură faţă de Europa”, dar intransigenţi cu aceia dintre ei care au curajul să le descrie adevăratul chip. Faţă de nonvalorile în ascensiune financiară „sunt lipsiţi de curaj”, iar faţă de realele valori care se pierd în anonimat „sunt săraci în probleme, chiar dacă sunt vioi cu duhul” şi tocmai de aceea „au complexe de inferioritate nimicitoare, ajung ca nişte harabale, cu frâne de oţel ruginit, pe roţi de lemn” (Petre Pandrea).
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.