Scriitorul Ștefan Mitroi a împlinit recent vârsta de 70 de ani. Născut în noaptea de Înviere, în satul teleormănean Siliștea, el și-a împărțit viața între literatură și amintiri. Într-un interviu recent pentru Adevărul, autorul a rememorat drumul său de la cariera de procuror la cea de ziarist și prozator. Mitroi este cunoscut pentru romanul „Dulce ca pelinul”, operă care i-a adus Premiul Academiei Române în anul 2010. Astăzi, el privește spre viitorul cărții tipărite cu încredere și speranță.
Absolvent al Facultății de Drept din Iași, acesta a lucrat pentru scurt timp ca magistrat. A abondant funcția după câteva luni pentru că se simțea captiv în profesie.
„N-am apucat să arestez decât un singur om: pe mine însumi, care mi-am simțit toate visurile de până atunci închise în această profesie”, a spus acesta pentru Adevărul.
Rușinea pe care a simțit-o atunci când o femeie i-a sărutat mâna la birou l-a convins să plece la București, urmându-și pasiunea pentru scris și jurnalism.
Copilăria și legătura cu marii scriitori
Satul natal al acestuia se află foarte aproape de locurile unde a trăit filosoful Constantin Noica. În copilărie, Mitroi a învățat să iubească literele cu ajutorul unei mașinării de la CAP. Folosea aparatul doar noaptea, sub îndrumarea unui învățător tânăr care i-a remarcat talentul. Mai târziu, parcursul l-a adus aproape de familia lui Marin Preda, legând o prietenir cu fiul cel mic al scriitorului. Mitroi spune că se simte adesea ca un personaj care trece prin paginile celebrului roman „Moromeții”.
Puterea cărților în prezent
Pentru Ștefan Mitroi, premiile literare nu sunt cele care definesc valoarea unui scriitor adevărat.
„Premiile nu te fac scriitor. Mai degrabă te strică. Bașca faptul că nu sunt aducătoare de prieteni. Au totuși și ele un merit: îi îndepărtează de tine pe unii dintre cei care pretindeau că-ți sunt“, spune acesta.
Interviul său complet va apărea în curând în ediția de weekend a ziarului Adevărul.
depinde si de carte… daca citesti prostii scrise de Liiceanu, sau gen „Un caprar in slujba tzarii” sau alte „carti” care sunt defapt mite ascunse, platite cu bani de la bugetul regimului, sau de la Bruxelles/NATO sau de la alte corporatii, degeaba le deschizi ca tot dobitoc ramai