Într-o mină de creion se găseşte mai puţin aur decît într-un munte apus de plictiseala zarvei pe care a stîrnit-o străbunica unui oficial roman rătăcit la întoarcerea de la cina cu Decebal la Sarmizegetusa. Superstiţios de felul lui, el a citit în stele (din lipsă de presa scrisă) că e mai sfînt să-şi aducă ruda decedată prin otrăvire, pe meleaguri care urmau a fi mioritice, departe de mediocritatea mafiotă a viitoarei capitale a Italiei, neintegrată încă într-o Europă elenă. Primind concesiunea de a săpa mormîntul străbunicii la poalele unui munte micuţ, dar rezistent, s-a pus pe lucru, după care i-a depus trupul, înfăşurat într-o blană de maidanez eutanasiat şi el, în culcuşul care urma să fie un loc de veci. Lacrimile oficialului trist s-au amestecat însă cu otrava care mai picura de pe buzele celei care a fost adormită din dragoste, combinaţia fluidă impregnîndu-se în lespedea formată din roca blondă. Oficialul roman ar fi putut fi sfinţit pentru minunea pe care a produs-o, deoarece lacrimile sale sincere, dar sărate, combinate cu otrava din străbunică şi blana animalului sacrificat, au salvat în final Imperiul Roman de la falimentul prin înfometare pe care vizigoţii îl planificaseră cu mult înainte de a se unifica la nivel regional împotriva romanilor sentimentali. Într-adevăr, roca blondă a micilor munţi urma să cedeze în faţa fluidului combinat din amărăciunea cianurii şi saramura durerii în favoarea unui sediment auriu la suprafaţă, argintiu în rest, sensibil la temperaturi mai înalte de 37 de grade, începînd de la care, cel puţin o parte a minereului, pusă sub braţ sau în altă oportunitate a anatomiei umane, indica temperatura. De unde s-a născut febra pentru acel zăcămînt din care urma a fi bătut de soartă oficialul roman, condamnat să plîngă acolo pînă la secarea lacrimilor sale, aducîndu-i-se spre depozitare şi alte neamuri dragi, dar înjunghiate. Concomitent a fost bătută şi moneda, dar subevaluată în raport cu necesarul material al Imperiului şi potenţialul de dilatare a canalului lacrimar al producătorului.
Cele cîteva mii de monede astfel obţinute au întîrziat privatizarea Imperiului Roman şi civilizarea ulterioară a barbarilor. Cam două mii de ani mai tîrziu, vizigoţii reveneau pe urmele Imperiului şi ale provinciilor aliate pentru a readuce aurul la punctul de exploatare, plătind pentru un produs uleios, extras şi el din adîncuri, cu lingouri de aur cu ştampilă întortocheată. În ciclu inversat, fluidul mlăştinos era procurat cu soliditatea lucitoare a metalului monetizat. Petrolul, căci el devenise obiectul tranzacţiei, era util pentru menţinerea tancurilor pe şenile, contribuind astfel la o reevaluare demografică, dar şi istorică a planetei. Nimeni nu bănuia atunci că, numai 60 de ani mai tîrziu, tot vizigoţii şi rudele lor prin alianţă urmau să preia definitiv seva subterană, rafinăria de deasupra, dar şi benzinăriile aferente. De această dată, cu bani de hîrtie imprimaţi prin tehnologia lui Guttenberg şi mult mai uşor de transportat sau virat la stînga şi (sau) la dreapta.
E drept că după 1970 aurul urma să-şi piardă valoarea monetară, dar să fie cu atît mai rîvnit pentru noile coroane dentare sau regale şi pentru bijuterii de tot felul. Creşterea ratei divorţurilor a făcut ca şi cererea pentru verighete să crească, degetele recăsătorite îngroşîndu-se şi ele de la o nuntă la alta. Dar cum apetitul soţiilor mai tinere pentru bijuteriile oferite de soţi tot mai maturi era invers proporţional cu dieta care le subţia talia, producţia de aur urma gîfîind (asemenea eforturilor mirilor grizonaţi bine de a le menţine fidele la vatră, măcar o săptămînă după luna de miere). În consecinţă, cererea nu mai satisfăcea oferta, ceea ce a condus ţări emergente şi tot mai capitaliste să se alăture valului de tinere nimfomane împodobite, deschizînd mantaua voaioristă a subsolului, arătînd resursele, după care au închis-o la loc în mod democratic, aşteptînd clienţi mai potenţi şi generoşi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.