Strada. Ah, strada! Păi da, uite pe strada asta a noastră s-au petrecut tot felul de istorii, s-a anunțat Sfârșitul Lumii în 2012 și atacul la baionetă de pe Dealul Spirii. Acum s-au tamponat unii cu alții tradiționaliștii iubirii cu futologii sexului dezmățat, care or avea dreptate, că eu tot n-am priceput.
După aia trece strada fufa aia de la PDL care a cumpărat stațiunea turistică de la Ministerul Apărării că i-a dat-o Oprea pe degeaba, de fapt, ce credeați. I-a dat stațiunea turistică, vreau să subliniez. Tot acum trece strada primul ministru, ăsta cherchelitu’, amorezat de el însuși, gata, gata să-l traducă pe domnul Președinte, să vezi și să nu crezi. Trece strada și bateria de infanteriști care se duce spre Moscova să-i sature pe ruși de atâta scălâmbăială bolșevică, se aude că ai noștri au pregătit și un batalion secret care o să treacă oceanul cel mare să-i pună cu botul pe labe și pe americani.
Strada asta a noastră are tot felul de istorii care mai de care mai halucinante așa cum este neamul nostru, bătătura noastră și chiar noi înșine, să te ții. Am avut și revoluții pe strada noastră, și iarmaroc, și manele la greu, bandiți și răspopiți, toți cu un trecut incert. Cinematografia noastră a venit aici pe stradă să facă niște filme din alea fără de perdea, rușinică, dar să fim și noi în rând cu lumea.
A lui Strigatu’ i-a zis lui alde Pișipircă, nu știu ce, de s-au luat ăștia la bătaie și așa, din bătaie în bătaie, fără de oprire, au caftit un senator PNL, un deputat PSD, un europarlamentar și au altoit și o guvernamentală din aia cu gură mare de la USR. Pe urmă au venit niște extratereștrii cam răsuflați care s-au băgat în seamă pe strada noastră din punct de vedere sideral dar nu s-a uitat nimeni la ei.
Păi nu s-a uitat nimeni la ei că noi eram preocupați să-l înjurăm abitir pe dom’ Primar, pe Guvernatorul Băncii Naționale, eram puși pe căpătuială cu orice preț, pe nu știu ce furtișag, pe golăneală electorală și alte balcanisme de astea de doi lei.
Tot pe strada noastră au trecut trupele de la Berlin care alergau după trupele de la Paris care alergau după trupele de la Cairo care alergau după trupele din Casablanca. Pe strada noastră a cântat fanfara sătească din Urlați și fanfara Armatei Roșii, pe strada noastră a defilat combinatul siderurgic din Galați când încă era floarea industriei naționale românești.
Pe strada noastră a trecut și Vaporul Național pe care Traian Băsescu l-ar fi vândut pe te miri ce unui armator venusian. Pe strada noastră s-au scris primele poezii în limba hindi și tot pe strada noastră s-a descoperit secretul nemuririi pe care un tembel de la Guvern l-a rătăcit în aeroportul din Washington, cu tot cu valiza nucleară. S-au întâmplat mai multe pe strada noastră, poate ați auzit la radio sau ați văzut la televizor.
Iar dacă nu ați auzit de strada noastră să vă fie rușine, căci nu știu ce mama naibii faceți și cu ce vă preocupați și de ce nu veniți aici pe strada noastră să vă vedem la ochi, să nu mai băgați comenturi din astea fără de identitățuri, căci de succesuri nu se poate vorbi. Da, pe strada noastră s-a semnat Declarația de la Izlaz sau cam așa ceva, pe strada noastră s-a scris Memorandumul și tot la noi pe stradă au apărut pe ziduri primele înjurături în limba română. Cum, care înjurături? Păi, să v-o zic pe aia de mamă…
Domnule Bufnila, cred ca prin 6 septembrie 1954, mama tocmai ma intarcase! Dar , Frederico Felini isi vedea visul cu ochii!; ,,La strada” – filmul sau – aparea pe ecranele cinematografelor italiene. Zampano-un baiat solid si brutal-(rol jucat magistral de Anthony Quinn) imi aminteste de ,,solidul” de la Cotroceni. Sunteti magistral cand amintiti de Gelsomina ,,fufa aia de la PDL” care a primit o statiune turistica …,,ca cadou”!Desigur, intre geniul lui Felini si geniile noastre de la Valcea si Sibiu e o mica distanta,cam de un univers valurit. Insa, existenta ambulanta pe care o da azi, cu generozitate presedintele cotrocenean si ,,guvernul sau” umbreste toate capodoperele cinematografice sau ale literaturii SF politice! din toate timpurile. Ma parole!