SUA nu vor plăti pentru un război pe care UE îl ignoră

Pentru a înțelege poziția președintelui Trump privind Ucraina, trebuie să ne amintim câțiva factori, scrie economistul Daniel Lacalle.

Primul: Nu ne place, dar Rusia avansează pe front. La începutul acestui an, Rusia controla circa 18% din teritoriul Ucrainei. A cucerit aproape 4000 de kilometric pătrați în cursul anului 2024, cam de două ori suprafața Londrei.

Al doilea: Sancțiunile împotriva Rusiei nu au funcționat. Le-am apărat, însă am avertizat că, dacă Asia nu se alătură, ele nu vor funcționa. Între 2022 și 2024, surplusul comercial al Rusiei a ajuns la 600 de miliarde de dolari. Produsele rusești sunt exportate în întreaga lume și, în multe cazuri, sunt vândute în Europa via China sau India.

Al treilea: Poziția UE față de SUA nu poate fi una indignată câtă vreme își Europa menține legăturile strategice cu China, partenerul și aliatul ”fără limite” al Rusiei, sau când liderii Rusiei vorbesc despre Putin ca despre un dictator criminal însă îl tratează doar ca pe un partener antipatic.

Poziția UE nu poate fi una de confruntare cu Trump. UE nu a inclus în sancțiuni importul de gaze lichefiate din Rusia. În 2024, importul de GNL din Rusia a ajuns la un record de 7 miliarde de dolari. Franța, Spania și Belgia au important 85% din aceasta cantitate. Spania a importat din Rusia gaze lichefiate în valoare de peste 8,9 miliarde de dolari de la începutul războiului, iar UE a importat in total gaze lichefiate în valoare de 21 de miliarde de dolari.

Al patrulea: Aproape 18% din populația Ucrainei este formată din ruși, circa 8,4 milioane de oameni.

Al cincilea: Poziția președintelui Trump față de Ucraina nu este șocantă sau o surpriză. Și-a clarificat poziția cu mai mult de un an în urmă, în februarie 2024, și a reiterat-o de-a lungul campaniei. Liderii UE au presupus că Trump nu va câștiga alegerile atât de clar. Și au presupus că, dacă Trump va câștiga totuși președinția, nu-și va îndeplini promisiunile. Războiul din Ucraina are un preț pentru contribuabilul american de peste 350 de miliarde de dolari, iar acest război nu este perceput în SUA așa cum este el prezentat de presa europeană.

Să nu uităm că ”experții” geopolitici din UE ne spuneau că războiul se va încheia repede, că Ucraina îl va câștiga fără îndoială și că sancțiunile vor forța Rusia să capituleze, că poporul rus, cu sprijinul oligarhilor, îl va da jos pe Putin. Ei bine, după trei ani, experții aceștia ar trebui sa ne dea niște explicații.

Care este poziția UE? Pe hârtie, UE sprijină necondiționat Ucraina, însă continuă să cumpere gaze lichefiate de miliarde de dolari din Rusia și continuă să aibă relații privilegiate cu China, aliatul strategic principal al lui Putin.

Poziția liderilor UE pare să sune astfel: nu facem nimic, să plătească SUA și să ne plângem apoi ca nu suntem implicați în procesul de decizie.

Mai mult, dacă poziția UE este că singura soluție este o victorie clară a Ucrainei, atunci acțiunile UE nu merg deloc în această direcție. Dacă UE vrea un deznodământ fără drept de apel, nu este suficient să se bazeze pe presă pentru a scrie despre victorii inexistente.

O victorie totală pentru Ucraina poate veni doar în urma unei confruntări militare și economice totale a întregului continent cu Rusia și China și doar dacă această confruntare s-ar încheia cu victoria NATO.

Liderii UE sunt nemulțumiți că au fost excluși de la discuțiile Rusia-SUA privind Ucraina. Ei chiar cred că lipsa lor de idei despre cum să acționeze și mulțimea lor de platitudini ar ajuta la negocieri.

Politica UE se bazează pe continuarea războiului, pe încetarea discuțiilor și pe buzunarul Statelor Unite. Fascinant.

Președintele Trump pune în aplicare mandatul încredințat de 77 de milioane de americani, de Camera Reprezentanților, de Senat. Alegătorii lui Trump și mulți dintre alegătorii lui Harris nu consideră că acest război trebui finanțat din banii lor. De ce? Pentru că acțiunile UE contrazic imaginea apocaliptică pe care încearcă să o zugrăvească liderii europeni. Ei vorbesc despre Putin ca despre un Hitler, însă se poartă cu el de parcă ar fi Brejnev. Iar americanii nu înghit așa ceva. De fapt, politicienii care îl acuză pe Trump ca îi dă aripi lui Putin, ceea ce nu este adevărat, sunt exact acei politicieni europeni care i-au dat aripi lui Putin prin sancțiunile lor lipsite de vlagă.

Fostul diplomat britanic John Foremnan scrie că ”Europa este panicată acum pentru că s-a obișnuit cu situația confortabilă de securitate asigurată de SUA, pentru că nu a fost atentă la ce a spus Trump și nu s-a pregătit pentru al doilea mandat al lui Trump. Consecința acestei erori de calcul strategic începe să devină limpede”.

Președintele Trump nu consideră că Putin este un pericol. În schimb, pentru el China este un pericol. De aceea știe că este important să nu irosească banul contribuabililor pentru a finanța un război pe care UE îl ignoră. Trump vrea să folosească acești bani pentru a întări poziția SUA în fața Chinei și pentru a ajunge la un acord pentru Ucraina înainte ca această țară să dispară de pe hartă. Mai mult, Trump înțelege ca, pe termen mediu, eșecul negocierilor privind Ucraina poate duce la căderea Europei. Rusia are sprijinul Chinei. Liderii europeni indignați de poziția SUA nu menționează niciodată ”micul” detaliu că ei îmbrățișează China.

Remarcile lui Trump despre președintele Zelenski sună foarte urât în Europa. Însă trebuie să ne amintim că Zelenski a oprit investigațiile ucrainene în cazul afacerilor lui Hunter Biden în Ucraina. Apoi, dacă amânarea sine die a alegerilor prezidențiale din Ucraina poate fi constituțională având în vedere starea de război, atunci regimul Zelenski poate fi numit ”dictatură constituțională”.

Dacă europenii vrea să cadă în irelevanță prin totalitarismul său local, prin stagnarea economică sau printr-un război continental, atunci contribuabilii americani nu sunt obligți să-i ajute. Trump nu le-a dat nimic rușilor până acum și nu a renunțat la nimic. A dat însă un semnal de trezire birocrației oligarhice și a deschis ușa pentru o soluție de pace realistă în Ucraina. Nu există alternativă.

Negocierile vor complexe, grele. Poate va fi bine pentru Ucraina, poate că nu. Alternativa este însă actuala incompetență și inacțiune. Dacă UE vrea să creadă că câștigă războiul și că devine relevantă prinzându-și capul in gard, organizând încă un summit al birocraților și gândindu-se că China este un partener de treabă, atunci este problema lor. Americanii nu vor plăti pentru asta.