La mai puţin de un an înaintea alegerilor prezidenţiale din Rusia, unele mari ziare moscovite şi străine, cât şi agenţii de presă, precum Reuters, opinează că actualul şef al statului, Dmitri Medvedev, a lansat ceea ce pare a fi cel mai îndrăzneţ pariu politic din cariera sa, opunându-se deschis mentorului său Vladimir Putin. În schimb, alte cotidiene ruseşti ori occidentale şi posturi de televiziune susţin că este vorba de o acţiune bine concertată a „tandemului Putin-Medvedev”, ele exemplificând cu recentele lor declaraţii total contradictorii în cazul intervenţiei din Libia, aşa cum a fost ea votată de Consiliul de Securitate, la şedinţa în care Rusia, ca şi China, s-a abţinut. Reamintim că, imediat după vot, premierul Putin a comparat rezoluţia 1973 cu un „apel demn de Evul Mediu la cruciade” şi a denunţat tendinţa spre intervenţii militare, care, spunea el, devine „o constantă” în politica SUA după fosta Iugoslavie, Afganistan şi Irak. Toate acestea „arată încă o dată că avem dreptate să întărim capacităţile militare ale Rusiei”, a declarat el în timpul unei vizite la o uzină de armament din Udmurtia – Siberia.
Unii analişti de la Moscova cred că, prin aceste declaraţii, premierul, considerat a fi cel care deţine în realitate puterea în ţară, a vrut să pună lucrurile la punct şi, implicit, să arate că preşedintele n-a dat dovadă de fermitate faţă de Occident, comiţând o eroare întrucât nu a folosit dreptul de veto în cadrul ONU, situaţie în care rezoluţia respectivă n-ar fi fost aprobată, deoarece Rusia este membru permanent al Consiliului de Securitate. Replica preşedintelui a venit imediat, ea surprinzând atât prin ton, cât şi prin cuvintele folosite. Purtând o geacă din piele, ce avea un blazon auriu cu un vultur cu două capete, peste care se afla scris „comandant şef al forţelor armate ruse”, Medvedev a declarat că folosirea unor cuvinte precum „cruciade” este „inacceptabilă” şi „inadmisibilă”, întrucât acest fel de expresii provoacă, după părerea lui, „un şoc al civilizaţiilor”.
A fost o surpriză totală, dat fiind că, niciodată până acum, nu şi-a înfruntat atât de dur mentorul cel care este – ori a fost – considerat „omul de paie” al lui Putin, pus de acesta să-i ţină cald locul de preşedinte până când fostul şef al fostului KGB va schimba Constituţia şi va face astfel încât să se prezinte pentru un nou mandat chiar în 2012. De aceea, când el l-a pus la punct pe Putin într-un discurs considerat foarte ofensiv, unii analişti au apreciat că este vorba despre „un pas către oficializarea candidaturii sale prezidenţiale”. „Campania pentru alegeri a început”, a apreciat politologul independent Dmitri Oreşkin, citat de AFP. El crede că Medvedev, care, după alegerea ca preşedinte, a afişat poziţii mai liberale decât predecesorul său, „şi-a definit opţiunea sa, care este cu Europa”. „Putin şi-o păstrează pe a lui, către conservatorism”, a încheiat el. În schimb, Aleksandr Konovalov, preşedintele Institutului de Evaluări Strategice din Moscova, este convins că noile declaraţii ale lui Putin sunt „un element de politică internă în preajma prezidenţialelor”. El „se luptă pentru a-şi întări cota de popularitate, pentru ca toţi muncitorii şi ţăranii să înţeleagă că un stat puternic înseamnă Putin”, spunea Konovalov. „Este foarte limpede că preşedintele şi premierul simbolizează părţi diferite ale elitei ruseşti, care sunt în dezacord nu numai în ce priveşte probleme de politică internaţională, dar şi asupra economiei şi a unor chestiuni sociale”, a apreciat, la rândul său, Leonid Gozman, copreşedinte al Partidului Pravoe Delo (liberal). În aceeaşi direcţie merge şi ziarul „Gazeta.ru” în ediţia sa online, care titra: „Tandemul la putere se fisurează”.
În ţară, întrebările pe această temă au continuat. „Problema este dacă e vorba de o divergenţă de stil, cu care tandemul (Putin – Medvedev, n.n.) este obişnuit, sau aşa ceva arată dezacorduri mult mai profunde, care se adâncesc înaintea alegerilor”, scria influentul ziar liberal „Kommersant”. În ce-l priveşte, cotidianul „Vedomosti” consideră „mai logică” ipoteza potrivit căreia „Moscova are două poziţii: una destinată lui Obama şi Sarkozy şi alta destinată muncitorilor din Udmurtia”, localitatea din Siberia unde vorbise Putin. Se pare că opinia este larg împărtăşită de unii observatori din Moscova, potrivit cărora conducerea ţării, în cadrul căreia Putin ar fi omul forte, îşi împarte rolurile când vine vorba de oportunităţi publice. „Când nu există o dezbatere politică în ţară, din timp în timp trebuie creată iluzia că aşa ceva este posibil”, aprecia un comentator de la un post de radio, el susţinând că „nicio persoană sănătoasă la cap nu-şi poate imagina că preşedintele Medvedev a luat de unul singur decizia privind votul rus în Consiliul de Securitate”. În context, să semnalăm că ziarul oficial „Rosiiskaia Gazeta” s-a mulţumit să scrie că preşedintele a criticat declaraţiile „unor personalităţi publice” asupra crizei libiene. Tot la capitolul opiniilor interesante de reţinut se află şi cea a lui Andrei Riabov de la filiala moscovită a centrului Carnegie, care susţine că între Putin şi Medvedev nu este vorba de o rivalitate, ci de un joc bine controlat de declaraţii făcut de acest „tandem”. El crede că acele critici aduse de preşedinte premierului au vizat „calmarea partenerilor occidentali ai Rusiei”. În fine, o sursă bine plasată la Kremlin declara pentru Reuters că politica externă este un domeniu rezervat preşedintelui, indiferent care este opinia exprimată de premier. „Ca urmare, este normal ca poziţia Rusiei în problema libiană să fie exprimată de preşedinte, iar el o face fără a ţine seama de o eventuală declaraţie a lui Putin”, mai spunea el.
Ajunşi aici, ne întrebăm dacă tandemul Putin-Medvedev s-a fisurat cu adevărat din cauza lui Kadhafi sau este vorba de un joc bine orchestrat de declaraţii făcut de cei doi, aşa cum la Moscova s-a mai practicat în trecut?
