Insp. Principal Ionescu Claudiu
Sper să ne trezim din amorţeală, să ne aplecăm dincolo de lucrurile mărunte. Să începem sa ne intereseze şi… altele, că Drăguşanca nu e imnul naţional, iar Gina Pistol nu e arsenalul României.
Sper să înţelegem că indiferent cât nu ne interesează”politica”, că având doar preocupările noastre, susţinând că nu putem schimba nimic, de fapt conştientizam că politica este fiecare clipă a vieţii, că fiecare părticică din noi aparţine ei. Politica de îndobitocire este când vizionăm „emisiuni siropoase” având ca subiecte personaje de mucava, politică este când într-un puseu de maximă inteligenţă ne facem viaţa publică, postând ce sucuri bem la mall, unde am fost în vacanţă, politică este când postăm „maxime şi cuvinte celebre” fără sa le înţelegem esenţa. Politica este totul, viaţa este politică şi, prin renunţare la dreptul de a ne opune, de fapt devenim o masa de manevră, uşor manipulabilă, foarte ieftina la achiziţie. Şi dacă cineva apare şi spune lucrurilor pe nume, e nebun, nonconformist si imediat punem etichete: „Nu ma interesează problemele astea, eu trăiesc liniştit şi îmi văd de treabă”. Unde, drag cetăţean onest, plătitor de taxe? La mall, la afişat poze interminabile cu nunţi? La stat indiferent la tot ce se întâmplă în jur? Cugetă, drag compatriot, tu, cel pentru care viaţa se rezumă la mall şi la postat diverse, pe principiul „uite-ţi, lume, proştii tăi”.
Să vorbim de ţară? de neam? Care neam? Acela căruia cuvinte ca patriotism, conştiinţă civică i se par… comuniste şi desuete? Acel neam de dinaintea lui Brâncoveanu? Sau cel după? Cel de dinainte a ţinut piept aici la răscruce de vânturi tuturor puterilor lumii din acele vremuri. Cel de după s-a mutat în Fanar şi acolo stă de 300 de ani. Fanar care a reuşit să ucidă orice urmă de conştiinţă, de curaj. Ce a devenit acest neam? Un popor care cu stoicism acceptă TOT şi care pentru fiecare problemă cu care se confruntă are acelaşi răspuns: Ce să facem, asta e! (Nae Ionescu).
În istoria recentă, 50 de ani de comunism au reuşit să distrugă şi ultima fărâmă de demnitate de curaj. Ne văităm pe la colţuri, de nivelul de trai, de clasa politică, dar doar la colţuri, fără a avea curajul să ieşim şi să spunem lucrurilor pe nume. Clasa politică nu e venită din spaţiu, este un produs al nostru, învestit şi acceptat. Se întâmplă lucruri teribile, această ţară e vândută sau mai corect dăruită contra comision. Un comision mic, asimilat de către cel care face tranzacţia. Şi noi toţi stăm şi ne uităm pasiv, fără a face ceva, fără a lua atitudine. Roşia Montană? aurul dacilor?, gazele de şist? Atitudinea puterii faţă de oamenii de acolo, care sunt „un cui al lui Pepelea”, şi care perturbă încasarea comisionului? Sper ca acest neam să se trezească, nu doar să vorbească de un Mihai, un Vlad şi un Avram Iancu. Să încerce să simtă cum au simţit ei.
Dacă vom reuşi, atunci, într-adevăr, România a plecat din Fanar şi s-a mutat acasă.
Bine ai venit acasă, ţara mea dragă, nu eşti o ţară de tranzit, eşti o ţara martirică şi poţi exporta oricând demnităţi!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.