Tăriceanu, confesiv și uituc

Da, spune acum Tăriceanu, am avut o înțelegere cu Dragnea să fiu eu candidatul unic al PSD-ALDE la prezidențiale, dar l-am rugat să nu oficializeze înțelegerea. A comunicat-o, totuși, în forurile lor ca să-i potolească pe cei care nu doreau candidatura sa.

Dragnea, azi, doar la vorbitor ar putea să-l contrazică, acolo, în „parlamentul” vrajbei noastre. Dar chiar și necontrazis, Tăriceanu pare a fi uitat că și pe Ponta tot forurile partidului l-au presat să rupă înțelegerea cu Antonescu.

Nu e prea plauzibil ca șeful ADE să fi crezut orbește într-o înțelegere neparafată de cele foruri. Las’ că în cazul Antonescu o și parafaseră.

Supărarea liberalului aldist va fi venit din faptul că noul lider  al PSD i-a spus că nu va candida, apoi s-a răzgândit (ori a fost răzgândit).

Dar problema e aceeași: cum să te bazezi pe ceva neparafat de forurile PSD?

Un argument mai rotund a găsit Tăriceanu ca să răspundă suspiciunilor că ar fi fost supus unui șantaj. „Păi dacă era așa, cum m-aș fi protejat cel mai bine? Nu rămânând la guvernare, cu imunitate parlamentară garantată?”

Misterele pre-prezidențialelor noastre cam stau sub șapte lacăte. Acesta care îl învăluie pe Tăriceanu n-are însă decât șase. Căci e aproape străvezie ambiția șefului ALDE de a mai prinde un fotoliu de parlamentar. Or, cum l-ar mai fi putut prinde dacă partidul său nu avea o alianță?

Problema reală cu Dăncilă va fi fost că nu i-a oferit lui Tăriceanu locuri pe listele PSD-ALDE câte ar fi vrut aldistul. De capul lui, fără o alianță, ALDE se teme că nu va face pragul de 5%.

Și așa a apărut în calcul ispititorul Ponta, care oferă din gură ce vrei să obții de la el. Să vedem însă dacă 50% din lista lui Ponta ar putea însemna, la locale și la parlamentare, mai multe locuri eligibile decât a oferit PSD.

Un lucru e sigur, totuși: Tăriceanu zice că nu mai vrea la guvernare. E sigur că în felul acesta crede că îi va potoli pe aldiștii revoltați, care ar cam trece la PSD.

Dar tocmai că revoltații speră cu disperare să mai prindă o guvernare, însă nu cu Orban și cu Ponta. Ei ar alege mai degrabă opoziția decât slugărirea lui Iohannis.