Fostul premier liberal, Călin Popescu Tăriceanu, a vorbit într-un interviu pentru Revista 22 despre nemulţumirile din PNL faţă de ceea ce se consideră a fi tendinţele autoritariste ale ale succesorului său, Crin Antonescu. Ex-preşedintele PNL vorbeşte şi despre alte subiecte la ordinea zilei, criticând de exemplu guvernul din umrbră propus de Antonescu. Selecţiuni din interviul publicat în Revista 22, mai jos:
Cum apreciaţi, d-le Călin Popescu Tăriceanu, componenţa guvernului din umbră?
Eu nu cred în aceste formule, care uneori sunt vehiculate, cu guverne de tehnocraţi. Guvernul care a fost prezentat conţine o serie de nume ale unor tehnocraţi care nici măcar nu sunt nişte somităţi în domeniile respective, lucru ce mă face să mă întreb care poate să fie legătura între valorile, principiile, ideile liberale, în ceea ce priveşte proiectele de interes public, şi capacitatea acestor oameni de a crede în aceste valori şi de a le transpune în practică. Eu cred că un guvern trebuie să fie cu o caracteristică politică puternică. Nu este cazul propunerii pe care a făcut-o preşedintele şi care a fost criticată de foarte mulţi dintre cei care au luat cuvântul la Delegaţia Permanentă cu argumente similare cu ale mele, dar şi cu alte argumente. În al doilea rând, e o problemă, dacă vreţi, de analiză a celor care au fost propuşi, pentru că, în afară de acele nume care reprezintă personalităţi de primă mână din partid – cum ar fi Teodor Meleşcanu, Mariana Câmpeanu, Andrei Marga şi alţii -, sunt şi persoane necunoscute în partid, oameni care nu sunt membri ai PNL.
Cum vă explicaţi că oameni cunoscuţi şi apreciaţi în partid, foşti miniştri – Varujan Vosganian, dumneavoastră, Relu Fenechiu, care dorea foarte mult – nu figurează în acest Cabinet?
Sunt şi alţi oameni de valoare. Cum este, de exemplu, fostul ministru al Sănătăţii, Eugen Nicolaescu, care a avut curajul de a demara o reformă profundă în sănătate. Văd însă că este preferat un general în retragere (Victor Voicu, n.r.), de care nu am auzit să fi făcut mare lucru în domeniul sănătăţii, decât că s-a ocupat de Comisia de atestare a medicamentelor. Pe mine nu trebuie să mă includeţi în această listă, având în vedere că am avut o carieră şi ministerială, şi de prim-ministru şi nu consider neapărat că ar trebui să fac parte din orice Cabinet.
Este un exces de autoritarism la Crin Antonescu? Reproşaţi acest lucru? Luarea deciziilor de unul singur devine o cutumă în PNL?
Nu aş putea spune încă. Cred că va trebui să mai treacă ceva vreme pentru a putea, cel puţin în ceea ce mă priveşte, să vă dau un răspuns la această întrebare.
S-a discutat, miercuri, 22 septembrie, la Delegaţia Permanentă ca această practică, faţă de care au fost nemulţumiri, să înceteze?
Au fost colegi care i-au reproşat şi care i-au cerut în mod explicit ca pe viitor aceste practici să nu mai aibă loc şi să se consulte în prealabil.
Nu ştim care au fost criteriile de nominalizare a miniştrilor. Preşedintele ne-a mărturisit că nu s-a consultat cu nimeni, lucru care nu poate să fie o virtute, ci un semn mare de întrebare pe care îl au foarte mulţi în momentul de faţă cu privire la modul în care sunt luate decizii importante care ţin de viitorul PNL. Mi-aş dori ca şi în PNL să se menţină tradiţia conducerii colegiale şi să nu mergem către modelul Traian Băsescu.
Totuşi, d-le Tăriceanu, trebuie să admiteţi că această dreaptă, căreia îi putem pune ghilimele din diverse şi perverse motive, a obţinut la mai multe rânduri de alegeri o majoritate.
Nu a obţinut această dreaptă. Sunt două partide care au obţinut fiecare un scor mergând pe nişte programe şi cu nişte personalităţi care nu au mare lucru în comun unele cu altele. Şi ca să vă lămuresc cât de dreapta este PD, eu am să vă dau un exemplu foarte aproape de noi acum. În parlament, după ce a avut loc un val de dezertări dinspre zona PNL şi PSD către PDL, acum că PDL a început să se clatine şi stă prost în sondaje, evident că sunt unii care găsesc de cuviinţă să părăsească barca. Unde pleacă aceşti oameni? Vin cumva către PNL, care e un partid de dreapta şi ar putea să reprezinte pentru ei un loc unde să se poată exprima din punct de vedere politic şi ideologic? Nu. Se duc la PSD. Lucru care demonstrează, cel puţin pentru mine şi pentru mulţi alţii, că aceşti oameni, în fond, nu au avut în niciun moment nici cea mai mică aplecare către ceea ce ar fi zona de dreapta. PD eu îl consider şi am spus de foarte multe ori că este un partid de joasă factură populistă şi cu imens de multă demagogie şi minciună. Iar dacă vă veţi uita în sondajele de opinie, o să vedeţi care sunt trăsăturile principale pe care electoratul le vede la PDL în momentul de faţă: corupţia pe primul loc şi pe al doilea loc e minciuna.
Cu toate acestea, PNL, când a guvernat minoritar cu ajutorul PSD, a practicat politici de stânga. Să luăm ca exemplu ajutoarele sociale de tot felul. Are sau nu dreptate preşedintele când spune că numărul asistaţilor social s-a dublat de la 6 milioane la 13 milioane în timpul mandatului liberal?
Preşedintele Băsescu habar nu are. Dacă numărul celor care cumva au obţinut în această perioadă pensii de invaliditate, pensionări anticipate a crescut, acest lucru s-a întâmplat pentru că sistemul funcţionează pe baza unei corupţii endemice. Lucrul acesta nu poate fi pus pe seama unei decizii politice de stânga.
PSD este un competitor şi un adversar politic de care ne despart foarte multe lucruri din punct de vedere ideologic. Dar cred că în momentul de faţă cea mai mare ameninţare pentru România este tendinţa de alunecare către autoritarism şi dictatură a preşedintelui Băsescu, a PDL. Şi astfel de ameninţări cred că ne obligă, într-o măsură limitată, la o colaborare cu forţele care înţeleg jocul democratic în adevărata lui dimensiune.
Abordarea PSD faţă de criza economică merge într-o direcţie la fel de populistă precum cea a PDL din 2008. Astăzi, din punct de vedere economic, a considera că peste noapte se poate asigura majorarea salariilor la nivelul anterior şi reducerea TVA la 19% este o expresie fie de inconştienţă, fie de necunoaştere a realităţilor economice, fie de un populism grav. Crin Antonescu nu a spus că a doua zi va putea să facă aceste lucruri.
Sunt cifre care vin dinspre Mugur Isărescu, dinspre preşedinte, dinspre FMI, care arată că peste 70% din buget se duce în pensii, salarii, asistenţă şi că pentru investiţii, dezvoltare rămâne foarte puţin. Care este soluţia în acest context?
Pot să vă spun că, în perioada în care am guvernat, procentul care mergea către investiţii reprezenta 33%. Este un procent corect, care este peste media europeană. În momentul de faţă, procentul s-a diminuat foarte mult nu pentru că cheltuielile celelalte ar fi mari, ci pentru faptul că economia nu mai produce suficiente venituri la buget, pentru că economia s-a contractat şi veniturile au scăzut. Şi atunci, problema fundamentală este: pe lângă reducerea cheltuielilor statului, care este o măsură necesară într-o perioadă de criză, cum relansăm economia, pentru că altfel nu vom face decât să intrăm într-un cerc vicios. De exemplu: creşterea TVA. E de presupus că va scădea consumul, vor scădea şi încasările din TVA şi toate celelalte încasări pe lanţul comercial. Este, fără îndoială, o măsură greşită. Guvernul are obligaţia să găsească soluţiile pentru a se ieşi din această situaţie critică.
A făcut, totuşi, greşeli cabinetul pe care l-aţi condus? Care sunt acestea?
Nu cred să existe vreun guvern care să nu facă şi greşeli. Pot să vă vorbesc de regretele pe care le am. Sunt domenii în care am fi putut face mai mult, cu condiţia ca circumstanţele politice să fi fost altele. De exemplu, regret că nu am reuşit să ocupăm locul pe care îl merităm în UE, imediat după 2007. Din păcate, acum situaţia e şi mai gravă decât în 2008. În prezent, România nu îşi valorifică în niciun fel statutul de membru al UE. Dacă aş fi rămas prim-ministru, m-aş fi concentrat în al doilea mandat asupra aducerii României pe locul pe care îl merită în UE, datorită ponderii sale demografice şi teritoriale: anume, locul al 7-lea.
Eu am o problemă cu PSD, nu vă ascund. Şi nu numai eu, dar şi colegii mei vor avea o problemă. Pentru că vedem că abordarea pe care PSD o are faţă de criza economică pare să meargă într-o direcţie la fel de populistă precum cea a PDL din 2008, care propovăduia majorarea salariilor cu 50% la profesori şi la ceilalţi. Astăzi, din punct de vedere economic, a considera că peste noapte, de la o zi la alta, se poate asigura majorarea salariilor la nivelul anterior şi reducerea TVA la 19% este o expresie fie de inconştienţă, fie de necunoaştere a realităţilor economice, fie de un populism grav. Dar ce face PSD este treaba lui.
Dar exact aceste lucruri le susţine şi Crin Antonescu.
Nu l-am auzit pe Crin Antonescu susţinând aşa ceva. Sau cel puţin aşa cred, nu stau să-i urmăresc toate declaraţiile. Dar şi eu spun acelaşi lucru: că o să dăm înapoi salariile. Dar nu peste noapte. Nici Crin Antonescu nu a spus că a doua zi va putea să facă acest lucru, pentru că nu se poate face asta, evident. Sigur că PSD are dreptul să facă ce consideră, nu înseamnă însă că are susţinerea noastră. Fiecare are un drum propriu.
Retrospectiv vorbind, care credeţi că au fost erorile din campanie atât ale lui Mircea Geoană, cât şi ale lui Crin Antonescu care au dus la eşec?
Eroarea cea mai mare din 2009 a făcut-o PSD, când a acceptat să guverneze alături de Traian Băsescu. Multe din ceea ce s-a întâmplat apoi au decurs din acest fapt. Cât priveşte ceea ce s-a întâmplat între cele două tururi de scrutin, nu cred că mai trebuie să vorbesc. Fără îndoială că Mircea Geoană a făcut erori impardonabile. În rest, nu aş vedea erori propriu-zise, dar am regretul că opoziţia i-a permis lui Băsescu să mintă în legătură cu situaţia economică şi socială a ţării. Ar fi trebuit o atitudine mai tranşantă, prin care să fi spus oamenilor adevărul: dacă nu va avea loc o schimbare politică, situaţia economică a ţării se va deprecia în continuare, nu vor fi bani de pensii şi de salarii. Aşa cum se şi întâmplă acum.
Nu aveţi senzaţia că această furtună este întreţinută cu o oarecare voluptate şi în mod deliberat de cele două trusturi de televizune, ale lui Sorin Ovidiu Vântu şi Voiculescu?
Nu. Cred că e întreţinută de toată presa. Ce, dacă mă uit la B1 TV văd altceva? Văd acelaşi lucru. Să vă spun ceva, în 2005-2007, când eram prim-ministru şi mă ataca Realitatea de mă făcea praf, a trebuit să înghit. D-l Băsescu era fericit atunci, pentru că Vântu îl susţinea. Acum e supărat că îl atacă. Vă întreb: Vântu nu făcuse aceleaşi nelegiuiri şi în 2005, şi în 2006, pentru care a fost arestat acum? Răspunsul vi-l dau tot eu. E o întrebare neretorică. Le făcuse. Era la fel de condamnabil şi atunci. Nu am nicio simpatie pentru Vântu, nu ştiu detalii nici despre procesele şi averea sa, dar nici despre ce vorbeşte la telefon. Dar cred că Băsescu şi Vântu se merită unul pe altul şi, din ce spune Vântu, se confirmă încă o dată ceea ce ştiam, şi anume că au colaborat foarte strâns în trecut.
Suspendarea
Consider că poporul ar trebui să-şi spună părerea prin vot direct, eventual prin acest referedum, dacă este de acord cu politica economică şi socială a lui Traian Băsescu, cu alte cuvinte, dacă aprobă planurile preşedintelui cu privire la legislaţia privind pensiile, cu reducerile de salarii şi cu salarizarea unică. Poporul trebuie consultat, pentru că altfel criza economică severă se va transforma într-o criză socială şi mai severă.
Interviul a fost realizat de Andreea Pora.
