Vineri seara am înţeles pentru totdeauna de ce scade vertiginos numărul turiştilor străini. Mă aflam la Călimăneşti, în buza Căciulatei, între stâncile care păzesc şarpele gălbui al Oltului. Ploaie, trafic intens, de vineri după-amiază, turişti în şlapi, surprinşi de vremea câinoasă, muzică de nuntă şi mii se oameni în acea mişcare browniană care ascunde vise, speranţe, întâlniri nevinovate sau complicitare. Pe neaşteptate, coloana de autoturisme înţepeneşte. Parcă şarpele de oţel ar fi îngheţat. Trec 5 minute, trec 10 şi tot nimic. Doar un Mercedes S 500 de culoare neagră accelerează pe lângă noi şi ne împroaşcă din bălţile strânse în şleaurile străzii.
– P..da mă-tii, strigă un şofer din spatele meu.
Prin Căciulata, coloana opreşte în parcarea Mănăstirii Cozia. Norocul nostru. Sunt nişte chioşcuri. Stimulează foamea. Artizanat de Horezu şi un ţigan care vinde porumb fiert. Mâncare cu specific. Mă aventurez. E rece şi tare şi-mi pune dinţii la încercare. N-am încotro şi mă ispitesc cu un kurtos kalacs. Pentru supravieţuirea tradiţiilor gastronomice din secuime cotizez şi eu cu contravaloarea unuia. Pe geamul unui Logan cineva îmi transmite un soi de ţipuritură rutieră:
– Jos Băsescu!
Abia când vad pancarta cu „Aici sunt banii dumneavoastră” îmi dau seama de procesul logic. Mănânc, înjur, vorbesc la telefon, înjur, mănânc fructe, beau cafea şi privesc frumuseţea muntelui. Deodată văd pe partea cealaltă a Oltului şirul de camioane, încremenit sub umărul versantului. E până dincolo de Călimăneşti. Cobor geamul. Parcă se aude o orchestră de goarne, sirene şi trompete, un fel de protest al camionagiilor şi tiriştilor captivi şi ei pe centura ocolitoare de peste Olt.
Mai trece o maşină a poliţiei.
– P..da mă-tii, strigă aceeaşi voce.
Unul încearcă să ne ia faţa. Avansează pe trotuar. Are număr de Bucureşti şi e gata să se aleagă cu nişte pumni. Opinia publică furioasă a format un mic grup de protest. Bucureşteanul coboară, le arată obrazul şi le strigă ceva explicativ, legat de staţiune. Lasă maşina pe trotuar, o închide şi pleacă.
Mai trece o maşină a poliţiei. De data asta cu sirena urlând superior. Deschide drumul pentru un Audi A 4 negru cu numărul B 07 HPW.
– P..da mă-tii, zice acelaşi tip ieşit la o ţigară lângă maşină.
Cam la 15 minute ne mişcăm doar câteva sute de metri. Convoaiele mortuare sunt curse cu obstacole în raport cu viteza coloanei. Din când în când, din sens opus vin maşini cu numere de Germania, de Belgia şi Olanda, de Danemarca şi Austria. Turcii, grecii şi bulgarii merg în vacanţă. Românii merg la mare.
– Arde ceva sau e un accident?
– Se lucrează, fraţilor, se lucrează!
– Băga-i-aş în mă-sa cu lucrările lor cu tot, zice autorul înjurăturilor. Se face noapte. Ploaia se înteţeşte. Trece o oră. Trec două. Trec trei. Mai avem 500 de metri până la lucrările de la Cârligul Mare sau Mic. Drumul e zob de cel puţin 6 luni. Abia acum a fost frezat. Nu lucrează nimeni. Apăs contorul kilometrajului. Din locul în care am trecut pe lângă o roabă şi un compresor părăsite pe partea rezervata şantierului am măsurat lungimea cozii pe sensul spre Bucureşti. Turci, bulgari, români în vacanţă, români în weekend într-o frăţie rutieră de 16,5 kilometri. Iubiţi frunza de stejar, simbolul turismului românesc! Ţara tăierilor de panglici, ţărişoara noastră europeană ne absoarbe din nou în întunericul drumului. Drum bun, călătorule, te salut! Bucureşti-Tutuleşti (Vâlcea), şase ore şi jumătate! Mergem în şir indian. Înainte de Sebeş, coloana se înţepeneşte din nou. Arde un TIR, strigă cineva din faţa mea. Nu ne mai vedem. Nu mai coborâm din maşini, nu mai scandăm lozinci. În liniştea nopţii se ridică o coloană enormă de fum.
– P..da mă-sii, zice acelaşi om rămas disciplinat în spatele meu în coloană.
Mai stăm o oră şi jumătate şi admirăm noaptea românească. E o adevărată minune. Merită să vii de departe şi să simţi frumuseţea unei asemenea aventuri. Niciodată nu ştii unde ajungi şi dacă supravieţuieşti. Tot timpul eşti obligat să rişti. Şi niciodată nu ştii dacă faci parte din rândul norocoşilor sau al celor blestemaţi de soartă.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.