Tehnici de manipulare în sprijinul Puterii

Reprezentanţii Puterii – aflaţi în picaj în toate sondajele – încearcă să se redreseze prin culpabilizarea, cu orice şi în orice domeniu, a Opoziţiei. Pentru a-şi atinge scopul singura soluţie o reprezintă recurgerea la diversiuni. Iar pentru a se ajunge aici, manipularea prin presă va fi instrumentul principal.

Scurt istoric: cum se proceda în anii ’50

În perioada de tristă amintire a „luptei de clasă” (împotriva burghezo-moşierimii, a reacţiunii, a chiaburilor etc.), procedura de eliminare a celor care nu pactizaseră cu comuniştii era simplă. Într-o primă fază apăreau articole „demascatoare” în presă (controlată 100% de regimul comunist – n.a.), de regulă în „Scânteia”, dar şi în alte publicaţii la adresa celor vizaţi. Sau se prezentau situaţii negative generate (în proporţie de 95% erau invenţii, deoarece „cei în cauză” nu mai deţineau pârghiile de comandă) de cei care trebuiau să fie eliminaţi. Odată demascaţi, „duşmanii poporului” erau urgent arestaţi, judecaţi sumar şi condamnaţi. Sau chiar se sărea peste etapa judecării, pentru că mulţi dintre cei încarceraţi nici nu au trecut prin faţa vreunei instanţe. „Demascările” nu erau doar opera jurnaliştilor, ci şi a unor colective muncitoreşti „indignate” de faptele duşmanilor poporului. Evident, indignările erau prezentate tot în presa vremii. Tot în baza „probelor” oferite de presă (de regulă editoriale sau simple opinii – n.a.), conducătorii vremii justificau o serie de decizii politice arbitrare şi închideau gura eventualilor contestatari.

Un titlu pentru reacţia lui Traian Băsescu

Practicile conducătorilor din anii ’50 au fost preluate şi de către reprezentanţii actualei puteri. În mai multe situaţii, unele declaraţii belicoase, dar fără acoperire, ale preşedintelui Traian Băsescu au fost justificate simplu: „subiectul a apărut în presă”. Evident, „subiectul” nu apărea decât în presa controlată sau favorabilă puterii.

Azi vă prezentăm un titlu de ultimă oră apărut pe site-ul Hotnews, care, cu siguranţă, va fi utilizat politic: „Începe războiul în Parlament. Marea miză: Suspendarea lui Traian Băsescu”. În textul articolului, referirea la suspendarea preşedintelui este insignifiantă şi deşi liderii Opoziţiei susţin că România trebuie scăpată de guvernul Boc şi de Traian Băsescu, declară că premisele unei suspendări nu sunt realiste înainte de alegerile din 2012. Şi totuşi titlul susţine că se va încerca suspendarea preşedintelui în această primăvară. Ce va urma este lesne de înţeles: Traian Băsescu într-una din viitoarele sale ieşiri publice va acuza Opoziţia că, în loc să-şi aducă contribuţia la reformarea ţării, nu are decât obiectivul suspendării sale. Va acuza Opoziţia că, în loc să se bată pentru ameliorarea situaţiei cetăţenilor, îşi canalizează eforturile pentru debarcarea sa. Şi cum mai mult decât probabil nu vor exista demersuri în privinţa suspendării, peste câteva luni, întrebat fiind ce l-a determinat să acuze Opoziţia, Traian Băsescu va răspunde relaxat: „Am citit în presă”.

Manipulări în cazul Nicolescu…

Scandalul „Nicolescu” nu are drept subiect acuzaţiile care i se aduc, ci faptul că este considerat în 2011 pericol public pentru unele fapte din 2005 şi, eventual, 2009 şi s-a luat măsura excepţională a arestării preventive. Bâlbâielile justiţiei şi momentul încarcerării lui Nicolescu sunt considerate de Opoziţie, şi nu numai, ca reprezentând comenzi politice. Acuzaţiile Opoziţiei la adresa Puterii au fost însă urgent taxate de „indignaţii” momentului în atacuri la adresa justiţiei şi dă-i şi luptă cu obstrucţionarea actului de justiţie, cu distrugerea imaginii României etc.

S-a găsit urgent şi un „colectiv” care să condamne „atacurile recente ale liderilor partidelor de opozitie (PSD si PNL) împotriva justiţiei, în legătură cu arestarea preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş”. Este vorba de Iniţiativa pentru o Justiţie Curată (IJC), care, în plus, „solicită Ministerului Justiţiei, Ministerului Public şi CSM să apere cu fermitate independenţa procurorilor DNA şi a judecătorului care a dispus arestarea în această cauză”. Practic în spatele respectivului „colectic” se află o singură persoană, Alina Mungiu, deşi ni se spune că apelul este semnat de Fundaţia Freedom House România, Societatea Academică din România, Societatea Timişoara, Grupul pentru Dialog Social, Societatea pentru Justiţie (SoJust) şi Academia de Advocacy. Pe nici unul din site-urile respectivelor ONG-uri nu am găsit însă vreun comunicat privind acest demers şi nici măcar site-ul Hotnews (sic!), cel care a publicat informaţia despre apel, nu apare forma olografă a documentului. În plus este notoriu faptul că liderii acestor ONG-uri sunt la rândul lor membri în celelalte, şi de regulă astfel de apeluri în numele mai multor semnatari este opera unui singur ONG, ceilalţi subiect aflând din presă că au semnat ceva. Edificator este şi exemplul prezentat miercurea trecută de cotidianul.ro privind un apel adresat premierului Emil Boc de către numeroase ONG-uri şi persoane publice, în care se cerea printre altele demiterea unor lideri PDL, printre care Monica Macovei, Traian Ungureanu şi Valeriu Stoica aflaţi printre semnatari apelului. Atunci când a fost elaborat apelul, în decembrie 2008, nu se cerea demisia cuiva, acest lucru fiind adăugat în ianuarie 2011. Cu siguranţă, cei trei mai sus nominalizaţi (şi foarte mulţi alţii) nu şi-ar mai fi păstrat semnăturile, dar aceasta este marea şmecherie a apelurilor colective: pentru a le mări credibilitatea sunt „semnate” de un număr mare de ONG-uri şi persoane.

… şi în jurul spitalizării şefului CJ Argeş

„Boala şefului CJ Argeş a variat în funcţie de formaţiunea politică de care erau apropiaţi medicii. Pacientul Constantin Nicolescu, diagnostice de partid” este un titlul din „Evenimentul zilei” de luni. În text se încearcă să se sugereaze că Nicolescu nu ar fi chiar aşa de bolnav încât să fi fost nevoie de transfer la Bucureşti. Dacă pentru ediţia de print se presupune că autorul a scris textul înainte de intrarea în operaţie a lui Nicolescu, faptul că articolul a fost lăsat pe ediţia electronică în poziţie centrală fără modificări ore întregi şi abia mult mai târziu s-a scris că a fost vorba de o operaţie de 7 ore demonstrează că s-a încercat să se inducă opiniei publice teza bolnavului închipuit care vrea să scape de justiţie.

Cazul pensiilor militare

În plin scandal al pensiilor militare, Hotnews a găsit de cuviinţă să sugereze opiniei publice că militarii nu-şi merită pensiile pe care le primeau până în luna decembrie. Drept urmare a cerut cititorilor site-ului să le povestească fapte prin care au trecut în timpul stagiului militar. S-au sugerat şi din ce zonă să vină „poveştile”. „Aţi avut un superior care a dat un exemplu de onoare? V-a chinuit un gradat doar pentru ca erai «pifan»? Aţi învatat rigoarea în timpul Armatei? Aţi rămas cu un gust amar din cauza muncilor patriotice executate în timpul serviciului militar obligatoriu?”. şi delaţiunile au curs, conform comenzilor. Vă prezentăm o mostră parcă scrisă acum 50-60 de ani: Nicolae Zamfir: „Armata am facut-o pe şantiere, că asa era cerinta atunci in anii ’86-’87, munceam din zori până-n seară , hrană nu prea se găsea, foarte rar mai găseam cartofi şi fasole pe masă, nu eram prea departe de deţinuţii din lagărele germane, slăbisem destul de mult… paradoxal cadrele militare erau destul de grase mi -l aduc aminte pe com. de pluton caruia îi spuneam Moş Teacă avea la vreo 130 de kg, ca să pleci în permisie se dădeau spăgi gen: un miel, un cartuş de kent, benzina (atunci era rationalizata)”. După cum se vede, cadrele militare sunt prezentate ca fiind grase – în anii 50′ tot aşa erau prezentaţi imperialiştii anglo-americani şi „reacţionarii” de tot felul; faptul că se muncea pe şantiere în nici un caz nu se datora cadrelor militare, iar comparaţia cu lagărele germane este mai mult decât forţată. Da, a existat şpaga pentru permisii, dar în general pentru cele suplimentare, iar beneficiarii erau gradaţii, care nu erau cadre militare. Sau, în cazuri excepţionale, şpagă – în nici un caz nu era vorba de bunurile descrise de cetăţeanul indignat Nicolae Zamfir – mai luau subofiţerii, adică „baza armatei române” în viziunea lui Traian Băsescu. Tot din astfel de „povestiri” am mai aflat că”Tortura din armata avea cu totul alt scop decat acela sa le creasca ambitia ostasilor” sau „Cât am făcut armata am înţeles foarte bine activitatea şi atribuţiunile cadrelor militare: Să bea de dimineaţa la prima oră pâna noaptea târziu şi să povestească despre femei imaginare”. După astfel de „povestiri”, este inerentă apariţia celor care critică cuantumul pensiilor militare şi care aplaudă măsurile cinice ale guvernanţilor. Manipularea îşi va face efectul şi astfel se va crea o imagine neagră în ceea ce priveşte cadrele militare – nimeni nu contestă că printre acestea au fost şi nemernici sau căzături, dar de aici până la a generaliza acest lucru la întreg corpul ofiţeresc şi al tuturor subofiţerilor este o cale lungă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.