Teroriști internaționali din dosarele DIICOT, eliberați pe bandă rulantă

Coincidență sau nu, la numai câteva zile după scandalul eliberării premature a teroristului american, Mohammad Munaf, din pușcăriile românești, aflăm din presa internațională că se pregătește eliberarea colegului său de ticăloșii, Viktor Bout, mare traficant de armament, cel care a fost închis de instanțele SUA, pentru că livra rachete sol aer și anti-tank, către FARC (Fuerzas Armadas Revolucionarias de Colombia-Ejército del Pueblo, FARC–EP sau FARC ) cu care au fost omorâți cetățeni SUA (agenți antidrog DEA) în Columbia.

            Să ne amintim că eliberarea teroristului Munaf, din 7 iulie a.c., cu trei ani înainte de termen, a fost subiectul unui scandal teribil, în care a fost implicat, cel puțin la nivel declarativ, ministrul de Interne Lucian Bode. Astfel, la numai câteva ore după ce Bode îl lăuda pe al doilea terorist al României, lăsând să se înțeleagă că acesta s-a reabilitat, Munaf era oprit de polițiști cu focuri de armă, pentru că gonea beat și fără carnet auto printre bucureșteni. Spuneam, la acea dată, că înțeleg slugărnicia autorităților române față de comisarii americani, înlocuitori ai comisarilor sovietici la București. Am înțeles și eforturile autorităților SUA pentru a proteja mai bine de un deceniu un terorist cetățean american, cel puțin părtaș la răpirea în Irak și schingiuirea unor ostatici de diverse naționalități ( jurnaliști români și francezi, ofițeri irakieni și americani ). De-a lungul anilor am făcut nenumărate demersuri la Departamentul de Stat al SUA, la ambasada lor de la București, la INTERPOL și, nu în cele din urmă, la NATO pentru a le atrage atenția aliaților că nu este frumos să protejezi un terorist internațional.

            Zilele acestea, presa de peste ocean ne informează că administrația Biden este pe cale să elibereze un simbol al terorismului internațional. Pe celebrul Viktor Bout, alias „Lord of the War” ( nu Neguțătorul Morții), un traficant de arme urmărit de autoritățile SUA, ani la rând, învinuit, printre altele, de moartea unor agenți DEA (Drug Enforcement Administration), vânați cu rachete sol-aer de combatanții FARC prin junglele columbiene. Așadar, motivând cu schimbul a doi cetățeni americani, arestați de ruși din diverse motive, autoritățile SUA par dispuse să-l elibereze pe tătucul traficului internațional cu armament, care avea de ispășit 26 de ani pentru faptele sale.

            Le reamintim uitucilor din SUA și din România că Viktor Bout este coleg de dosare DIICOT cu teroriștii Mohamad Munaf și Omar Hayssam & Co, unul referitor la răpirea jurnaliștilor români în Irak, 540/D/P/2005 și celălalt, disjuns în secret din acesta, dosarul nr. 628/D/P/2005, numit și „Armamentul”. Amănunte picante despre activitățile acestora în plan internațional aveau să apară într-o carte document, intitulată „Prădarea României”, un adevărat rechizitoriu la adresa administrației Traian Băsescu, scrisă de fostul procuror șef adjunct Ciprian Nastasiu, cel care instrumentase cele două dosare susmenționate. Cine sunt băieții buni pe care România și SUA îi eliberează din pușcării ?

Partenerii de afaceri ai traficantului Viktor Bout

            Să le aducem aminte colegilor de breaslă care se scandalizează când vine vorba despre eliberarea traficantului de arme rus că, în data de 4 iulie 2005, din dosarul inițial, cu nr. 540/D/P/2005, anchetatorii DIICOT au disjuns, în secret, o altă lucrare penală, mult mai importantă, în care au fost ascunse adevăratele mize ale operațiunii „Răpirea din Irak”. Este vorba despre dosarul nr. 628/D/P/2005[1], în care magistrații anchetau legăturile teroriștilor Omar Hayssam și Mohammad Munaf cu celula condusă de traficantul de armament Viktor Bout. În dosarul „Armamentul” au fost audiate sute de persoane, politicieni, oameni de afaceri, diplomați și ofițeri de informații. Magistrații DIICOT au lucrat compartimentat, pe echipe, fiecare cu părticica sa. Singurul care știa tabloul de ansamblu al dosarului nr. 628/D/P/2005 era fostul procuror șef adjunct Ciprian Nastasiu.

            Cetățeanul SUA, Mohammad Munaf, condamnat pentru fapte de terorism internațional este născut la data de 29.11.1962, în Irak, fiul lui Munaf și Suad, posesor al pașaportului SUA, tip PA, nr. 112264008, cu domiciliul în 53-56 Forest Ave 2R, Sect.5, Ridgewood NY 11385 / New York USA. Se crede că Munaf, protejat și ascuns în unități americane din Irak timp de 10 ani, ar fi angajat sau colaborator al Central Information Agency (CIA). A fost dat în urmărire internațională pentru inițiere, coordonare și finanțare a unei acțiuni teroriste prin care au fost răpiți trei cetățeni români (cu mandat de executare a unei pedepse cu închisoarea de 10 ani), în prezent, eliberat, înainte de termen, din Penitenciarul Rahova.

            Fostul cetățean român Omar Hayssam a fost condamnat și încarcerat pentru răpire şi terorism internaţional, născut la data de 01.03.1963, fiul lui Hayssam Khaled Omar și al lui Zahrei (Farzat), maior (r) în cadrul Ministerului Apărării Naționale, are de executat 20 de ani pentru inițiere, coordonare și finanțare a unei acțiuni teroriste prin care au fost răpiți trei cetățeni români. Omar este încarcerat în Penitenciarul Mărgineni. Recent, lui Omar i s-a retras cetățenia română.

Scurtă descriere a unui terorist american

            Sursele noastre susțin că povestea teroristului sunnit Mohammad Munaf, cetățean al SUA începe cu implicarea tatălui său, Munaf Al Amin (de origine turkmenă, născut în 1919) în afacerea „Arme pentru Irak”. Munaf Senior a avut 11 copii, 7 băieți și 4 fete. Cei mai mulți dintre aceștia au studii superioare, cu diplome obținute în afara Irakului. Trei sau patru copii ai familiei Munaf locuiesc și activează în Occident. Aceleași surse din comunitatea arabă din București spun că, în perioada 1983-1984, alături de fostul preşedinte al SUA, Richard Nixon, de fostul vicepreşedinte al SUA, Spiro T. Agnew, fostul procuror general al SUA, John Mitchell, John Brennan, fostul şef de cabinet al lui Nixon, Munaf Al Amin a fost implicat în livrarea unei importante cantităţi de arme regimului de la Bagdad, sub acoperirea unui transport de uniforme militare produse în România, într-o secție specială a întreprinderii de confecții APACA. Afacerea a fost supervizată de Sarkis Garabet Soghanalian, un faimos traficant internațional de armament, poreclit „Neguțătorul Morții”. Angajat de CIA, Soghanalian avea misiunea să susțină efortul de înarmare al dictatorului Saddam Hussein în războiul irakiano-iranian din anii ’80. Scandalul a făcut subiectul volumului „Prelude to terror”, autor Joseph. J. Trento ([2]). În paralel cu sprijinul american pentru Irak, la vremea aceea, pe platforma industrială Brașov, mai ales în Uzinele Tractorul Brașov, s-a înregistrat o adevărată paradă a delegațiilor irakiene și iraniene interesate să achiziționeze armament de la regimul comunist român.

            În anul 2018, prin intermediul documentarului „Hunting ISIS – episodul Brothers in arms” serviciile de informații americane au dezvăluit că, după ocuparea orașului Mossul din Irak, trupele ISIS au avut acces al armele și muniția livrate de SUA dictatorului Saddam Hussein, cu peste trei decenii în urmă.

            Tot la începutul anilor ’80, îşi începea cariera „universitară” la Institutul de Construcţii București, viitorul terorist Mohammad Munaf (fiul cel mai mic al lui Munaf Al Amin) care, și în calitate de student a comis nenumărate infracțiuni pe teritoriul României. Mohammad, cel mai mic fiu al familiei Munaf, fusese acceptat la studii în capitala României, pentru a scăpa de încorporare în războiul irakiano-iranian. În mod curios, deşi Munaf nu cunoaşte bine limba română, teroristul ar fi terminat facultatea într-un sistem de învăţământ dificil de urmat la vremea aceea chiar şi pentru românii sadea. Conform propriilor declarații, în timpul studenției, Munaf a accidentat cu automobilul personal o fată din București, ulterior mituind atât victima, medicii cât și organele de anchetă pentru a mușamaliza dosarul penal.

            Nu se știe cu precizie nici momentul, nici modul în care Mohammad Munaf a obținut cetățenia SUA ([3]). Foștii săi parteneri de afaceri din comunitatea arabă din București susțin că teroristul nu a călcat niciodată pe teritoriul american. Jurnaliştii de investigaţii care i-au luat urma în SUA, au constatat că adresa teroristului Mohammad Munaf din paşaportul american este falsă. Autoritățile americane, care l-au ascuns și protejat pe terorist un deceniu, nu au oferit nicio informație despre acesta, deși este cel puțin complice la răpirea și torturarea cetățeanului SUA, Roy Hallums, fost ofițer la Pentagon. De aici putem trage concluzia că Mohammad Munaf a acționat în România ca „ilegal” CIA, fără acoperire diplomatică.

            O dovadă indubitabilă că Munaf avea strânse legături cu serviciile secrete ale statelor aliate prezente pe câmpurile de bătălie din Irak este accesul neîngrădit al acestuia la colonelul Khorshid (de origine turkmenă ca și Munaf), șeful echipei de protecție a premierului irakian din 2005, Ayad Allawi. Datorită intervenției și insistențelor telefonice ale teroristului Munaf, jurnaliștii români au reușit să intre la premierul Allawi și să stea de vorbă cu acesta, într-unul din fostele palate securizate ale regimului Saddam Hussein, cu numai câteva zile înainte de răpire. Deși Irakul este o țară intens supravegheată electronic, serviciile secrete ale armatelor staționate în zonă nu și-au dat silința să asculte convorbirile telefonice ale teroristului Munaf cu celula pe care o coordona în teren.

            Demn de remarcat că, după arestarea sa de către forţele armate ale SUA (Forțele de Comandă 134)[4],  şi încarcerarea temporară în penitenciarul Abu Ghraib, aflat sub control american, Mohammad Munaf avea să descrie ( declarație, pag.1, din 26-27 iulie 2005, la Camp Crooper, Irak) ([5]) cum a folosit cetăţenia SUA pentru a garanta şi a feri de sechestru o mare parte din averea complicelui său, Omar Hayssam, intrat pe lista neagră a oficialilor de la București. Munaf a ajuns în custodia armatei SUA având pe numele său bunuri mobile și imobile, bani și acțiuni de zeci de milioane de dolari, obținute din infracțiuni și destinate actelor de corupție și crimei organizate. Astfel, conform declarației teroristului Mohammad Munaf, la nivelul anului 2005, autorităţile române nu ar fi îndrăznit să se atingă de averea transferată de Omar Hayssam pe numele unui cetăţean al SUA.

            Transferul teroristului Munaf către autoritatea militară SUA, staţionată în Bagdad, s-a făcut sub supravegherea maiorului SRI Florian Coldea, deși conform legii, principalul organ contrainformativ, mult lăudat de aliați, Serviciul Român de Informații, nu avea competenţe în afara teritoriului României. Șeful oficial al operațiunii de extragere a jurnaliștilor din Irak, din 2005, era generalul SIE Adrian Isac. ([6]) Martorii cei mai importanți la fața locului, la predarea teroristului american sunt: colonelul SIE Octavian Hârșeu, specialist în limba arabă, negociator în criza ostaticilor și fostul ambasador al României în Irak, Mihai Ștefan Stuparu.

Conform legii, Serviciul Român de Informații este autoritatea investită de legi cu gestionarea problemei terorismului, cu excepția spațiului MApN (Armata), Ministerului Afacerilor Interne, ambasadelor și oficiilor consulare române din afara țării. Din păcate, la ordinul Preşedintelui României, o bună parte din dosarul operaţiunii cunoscută de opinia publică sub numele generic de „Răpirea din Irak”, a fost secretizată. Ulterior, chemat în fața procurorilor, președintele a negat că ar fi secretizat vreun document referitor la răpire.

            După episodul răpirii din martie 2005, medicii Louay Munaf ([7]) și Miriam Munaf, frate, respectiv soră a teroristului, acționari Timesco Ltd,[8] au dispărut din Marea Britanie. Am atras atenția autorităților române și ale SUA că, prin conturile celor doi frați din Marea Britanie, au trecut banii teroristului Mohammad Munaf. Nicio autoritate nu a verificat activitatea acestora. În prezent, Louay Munaf, despre care se spunea că a fost unul dintre medicii lui Saddam Hussein, se pare că activează ca medic oftalmolog în Alberta, Canada. Despre Miriam nu sunt date concludente. În martie 2005, cei doi frați dețineau în centrul Bagdadului o vilă care valora sute de mii de dolari.

            Pentru a-l ajuta pe Munaf să scape de pușcărie, în 2016, o altă soră a teroristului, care locuiește în SUA, a virat suma de 20.000 de dolari în conturile unui cunoscut birou de avocatură din București. Mohammad Munaf a deschis o acțiune în revizuire, fără succes ([9]).

Salvat și protejat de armata SUA staționată în Irak

            Muşamalizarea anchetei referitoare la răpirea cetățenilor români din 2005, a început prin transferul teroristului Mohammad Munaf, armatei SUA. Astfel, un personaj cheie în afacerea răpirii era ferit de brațul cel lung al legii. Banii și bunurile folosite de acesta și de celula teroristă pe care o coordona au dispărut. O mare parte din averea folosită de teroriști în infracțiuni a intrat în posesia unui personaj dubios, agreat de autoritățile române, Yassin Mohamed, poreclit de presă „Doctor Yassin”.   La fața locului, în Ambasada României din Bagadad, în momentul transferului teroristului american, se aflau numeroase cadre militare ale Serviciului de Informații Externe, Serviciului Român de Informații, Direcției Generale de Informații a Armatei – Direcția de Informații Militare (DIM/J2), diplomați acoperiți, alți oficiali. Teroristul SUA, Mohammad Munaf trecut în custodia armatei americane numai cu acordul șefului Consiliului de Apărare al Țării, președintele României la acea dată, Traian Băsescu. O perioadă lungă de timp, autoritățile române au încercat să ascundă că Munaf a fost adus în Ambasada României din Irak. Oficialii americani au tăcut.

            Este important de subliniat faptul că, în momentul răpirii jurnaliștilor români, în seara de 28 martie 2005,  președintele Traian Băsescu efectua o vizită oficială la militarii români staționați în Irak ([10]). Președintele era în ambasadă și purta o uniformă MApN a cărei etichetă, cu numele său, era brodată într-una din fabricile unui dizident kurd din Siria (om de afaceri în București), pe numele său Imad Kassas.        Teroristul Mohammad Munaf a fost livrat Forţei Militare SUA, staţionată în Irak, în perioada 23-26 mai 2005, imediat după extragerea ostaticilor români, din sediul Ambasadei României din Bagdad, adică de pe teritoriul României, fără întocmirea vreunui document. Autoritatea militară SUA staționată în Bagdad l-a arestat imediat. Munaf a fost protejat pe teritoriul Irakului până în 2015, când în urma scandalului internațional, jenant pentru SUA și România, teroristul a fost returnat autorităților române.

            După 2005, Mohammad Munaf, aflat în custodia armatei SUA, în Camp Crooper, Irak, sub numărul de deținut US91Z200175[11], nu a mai fost cerut de justiția românească, spre extrădare în vederea judecării. Dovada că teroristul era în custodia armatei SUA este documentată în corespondența diplomatică dintre SUA și România, nota MAE nr. 1232 din data de 11 iulie 2007. Deşi magistraţii anchetatori ( procurorii DIICOT) au făcut eforturi mari pentru ca Munaf să nu fie predat autorităţilor din Irak sau eliberat, ministrul Justiţiei din România, de la acea dată, a emis un ordin clasificat ca document de uz intern, prin care interzicea subordonaţilor săi înaintarea vreunei cereri de extrădare a acestuia. Ministrul de Justiție, Monica Luisa Macovei, a emis și semnat Ordinul 1833/C din 5 decembrie 2005[12], prin care a dispus netransmiterea cererii de extrădare din Statele Unite, referitoare la teroristului american Mohammad Munaf. Conspirația internațională pentru protejarea teroristului Mohammad Munaf, la care au fost părtașe SUA și România, a avut motive bine întemeiate. Oficialii celor două state nu erau interesați să iasă la iveală participarea unui cetățean SUA la răpirea și torturarea unui alt cetățean SUA, Roy Hallums, fost spion al Pentagonului.

Lord of the War trebuia săltat la București

” Arestarea lui Bout de ieri a fost rezultatul strânsei colaborări între Poliţia Regală Tailandeză şi DEA. Deasemenea, au mai colaborat în această operaţiune de punere în executare internaţională Poliţia Română de Frontieră, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Corpul de Poliţie Curacao din Antilele Olandeze şi Serviciile Secrete ale Poliţiei Naţionale Daneze”

6 martie 2008

DEA

GARRISON COURTNEY

Biroul de Relaţii cu Publicul

În declarația sa, din 4 noiembrie 2011, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, Mark Gitenstein[13], a adresat mulţumiri Guvernului României şi poporului român pentru cooperarea excelentă a procurorilor români din cadrul DIICOT cu instituţii abilitate din SUA, în cazul cetăţeanului rus Viktor Bout, găsit vinovat de un juriu federal american de conspiraţie în vederea vinderii de armament unei organizaţii teroriste (FARC din Columbia). Practic, în afacerea „Răpirea din Irak„, autorităţile SUA nu erau interesate decât de capturarea traficantului de arme Viktor Bout, pe care l-au încarcerat pentru 25 de ani la Penitenciarul Marion din SUA. Complicii români ai acestuia fie ei persoane sau instituții nu au dat socoteală.

            Numele traficantului Viktor Bout, în toate formele acestuia, figurează în mai multe rezoluţii ale Naţiunilor Unite și rapoarte emise de Comitetul de Securitate al Națiunilor Unite (ONU), printre care SC1532 (2004), SC 8570/1 Decembrie 2005[14]. Decenii la rând, au fost ascunse dovezile despre colaborarea intensă dintre serviciile secrete românești cu celulele teroriste și traficanții de armament, mai nou, despre relația dintre Serviciul Român de Informații și Viktor Bout, în „afacerea rachete antiaeriene și antitanc contra droguri” derulate cu organizații teroriste din Columbia (Fuerzas Armadas Revolucionarias de Colombia-Ejército del Pueblo, FARC–EP sau FARC) ([15]).

            Într-un raport al UNIDIR din anul 2009, specialiștii semnalau că unul dintre complicii traficantului Viktor Bout, Monzer Al Kassar, a cumpărat arme de la compania românească Romarm ([16]) pentru a le vinde Forţelor Armate Revoluţionare din Columbia. Monzer al Kassar primise peste 400.000 de dolari pentru contractul de armament, fonduri care erau prezentate ca fiind bani obţinuţi din comerţul organizației FARC cu droguri. Operaţiunea de cumpărare prevedea achiziţionarea de către FARC a 4.350 puşti de asalt AKM, 3.350 puşti de asalt AKMS, 200 puşti de asalt RPK, 50 de puşti sniper Dragunov, 500 de pistoale Makarov, 2 milioane de gloanţe, 120 lansatoare de rachete RPG, 1.650 de grenade PG-7V si 2.400 grenade de mână RGO-78. Organizația columbiană FARC a fost declarată teroristă de SUA, încă din anul 1997.

            Cu ocazia vizitelor de lucru în SUA, procurorul Ciprian Nastasiu a primit de la oficialii americani, o documentaţie impresionantă despre activităţile teroriste ale grupărilor infracţionale coordonate de Viktor Bout, pe tot globul. SUA și România au ascuns cu grijă faptul că, inițial, operațiunea de capturare a traficantului de arme, Viktor Bout și a complicelui său Monzer Al Kassar, s-a desfășurat la București, în perioada ianuarie-februarie 2008 ([17]), sub coordonarea Drug Enforcement Administration (DEA), cu participarea nemijlocită a Parchetului General (procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – DIICOT) și a Serviciului Român de Informații. Magistrații DIICOT au ascultat zile-n șir interceptările convorbirilor telefonice dintre traficanții care se pregăteau să vină în România. Ce căuta DEA, agenția americană de luptă antidrog, să captureze un traficant de armament la București ?

            În cele din urmă, în data de 6 martie 2008, Bout a fost capturat de ofițerii DEA și de Poliția Thailandeză la etajul 27 al hotelului Sofitel din Bangkok. Documentele de extrădare emise de SUA, după capturarea traficantului, conţin învinuiri grave, printre care şi traficul cu rachete antiaeriene sau rachete antitanc tip Fagot 9K111[18], Fagot 9M111 ( Spigot, în codificare NATO ) sau versiuni mai noi, de fabricaţie sovietică, capabile să distrugă tancuri M1A2 Abrams. Bout a mai fost acuzat și de conspirație în vederea uciderii unor cetățeni ai SUA. Despre filiera românească a traficului cu arme nu s-a spus nicun cuvânt în instanțele americane.

            Astfel, deși colaborau la identificarea și neutralizarea celulei de contrabandiști cu armament, deși exista în lucru, la București, un dosar complex de trafic internațional cu armament în care erau implicați Omar Hayssam, Mohammad Munaf și Viktor Bout, SUA și România au ținut separat contribuția teroriștilor români.

DECLARAŢIA AMBASADORULUI SUA MARK GITENSTEIN

4 noiembrie 2011

În data de 2 noiembrie 2011, Viktor Bout a fost găsit vinovat de conspiraţie în vederea vinderii de armament în valoare de câteva milioane de dolari către Forţele Armate Revoluţionare din Columbia (FARC), organizaţie teroristă columbiană. Armele urmau a fi folosite pentru a ucide americani aflaţi în Columbia.

Aşa cum a comunicat în data de 2 noiembrie 2011, Preet Bharara, procuror federal al districtului sudic al oraşului New York, un juriu federal l-a găsit pe Viktor Bout vinovat de: (1) conspiraţie la uciderea de cetăţeni americani; (2) conspiraţie la uciderea de funcţionari şi angajaţi americani; (3) conspiraţie în vederea obţinerii şi utilizării de rachete antiaeriene; (4) conspiraţie în vederea furnizării de ajutor material unei organizaţii teroriste.

În cadrul procesului s-au prezentat dovezi care au arătat că Viktor Bout era pregătit să vândă arme teroriştilor membri ai FARC, care aveau să le folosească pentru a ucide cetăţeni americani.

Ancheta în acest caz s-a realizat împreună cu autorităţile române şi cu autorităţile din alte câteva ţări.

În replică la verdict, Eric Holder, Procurorul general al SUA, a declarat: „Astăzi, unul dintre cei mai activi traficanţi de arme este tras la răspundere pentru trecutul său josnic. Traficul de arme şi susţinerea acordată de Viktor Bout conflictelor armate au îngrijorat întreaga lume timp de câteva decenii. Acum, el şi-ar putea petrece întreaga viaţă în închisoare ca urmare a eforturilor sale de a vinde teroriştilor armament în valoare de milioane de dolari, ce urma a fi folosit pentru a ucide cetăţeni americani.”

Rezultatele anchetei şi succesul procurorilor ilustrează strânsul parteneriat pe care Agenţia Antidrog Americană (DEA) are privilegiul de a-l avea atât cu procurorii români din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), cât şi cu anchetatorii de la Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate din cadrul Poliţiei Române. Poporul american datorează recunoştinţă Guvernului României şi poporului român pentru eforturile exemplare şi neobosite depuse de autorităţile române în sprijinul acestei anchete.

Adresez mulţumiri sincere Guvernului României şi poporului român pentru cooperarea şi parteneriatul excelente cu DEA şi Statele Unite ale Americii în lupta comună împotriva traficanţilor de droguri şi a narco-teroriştilor din întreaga lume.  

În loc de concluzie, adresăm autorităților române și americane o întrebare : urmează eliberarea teroristului Omar Hayssam ?