În noua ediţie a Ţiganiadei, în adevăratul ei sens, ale cărei „valenţe” tragi-comice, dar mai cu seamă tragice, capătă cu fiecare oră ce trece neînchipuite dimensiuni, în care rolul virtuosului erou Parpangel de odinioară – cel ce nu prididea cu eforturile de toate felurile pentru a o cuceri pe ţiganca Romica – e jucat cu mare talent şi cu porniri diavoleşti de Zeus, lumea românească ne apare tot mai mult şi mai pregnant din ce în ce mai pe dos, cum Ion Budai-Deleanu nu a visat nici în cele mai generoase vise ale sale.
Trăim, aşadar, sub zodia „Ţiganiadei” redivivus, iar dacă trimiterile la alegoriile sale par forţate, nu putem trece cu vederea cel mai recent exemplu de acest gen, care ar putea intra lesne într-o sui-generis antologie, şi anume felul şi tragic, şi comic în care Traian Băsescu, ca preşedinte al ţării, şi-a permis să jongleze cu o lege fundamentală pentru România şi destinul ei. Este Legea referendumului, pe care a tratat-o ca şi cum ar fi fost vorba despre un joc de bambilici, dacă mai ştie cineva ce este ăla, după ce, în mod neaşteptat pentru el, Curtea Constituţională i-a respins fără echivoc contestaţia pe care o făcuse, nu de dragul legalităţii pure şi dure, ci din purul motiv de a torpila la nesfârşit ceea ce emană de la actualul Parlament şi implicit de la Executiv, cu care el nu vrea să coabiteze cu adevărat şi sub nicio formă. „La mine, la cabinet (motivarea Curţii Constituţionale – n.n.) a intrat pe 5 (decembrie – n.n.) şi în Constituţie spune foarte clar. Pe 14 seara ÎMI EXPIRĂ (subl. Mea – DC), pentru că la CABINETUL MEU (sic!), deci nu la registratură. Am înţeles că a venit seara , pe la ora 18.00- 19.00, iar la cabinet la mine a intrat pe 5 dimineaţa. Deci, pentru mine, timpul curge din data de 5, la cabinetul preşedintelui, pe 14 noaptea voi promulga legea”. Acelaşi a adăugat că va semna legea respectivă chiar pe 14 decembrie, la ora 23.59 şi în prezenţa presei. Mărturisesc că, oricât am căutat, nu am mai găsit un caz similar în statele UE pe care el le invocă atât de des când îi convine sau nu-i convine ceva. Până la urmă, potrivit site-ului Preşedinţiei, a făcut acest lucru la ora 23.56, demonstrând astfel ceea ce Europa n-a mai văzut până azi, deşi scriitorul Ion Budai-Deleanu imaginase încă din anii 1800 o lume pe dos, cu vădite conotaţii comice sau tragice ori cu ambele la un loc. La urma-urmei, tot ceea ce face Băsescu nu mai surprinde, doar sectoarele în care îşi extinde această JOACĂ, dat fiind că, pentru el, totul este şi a rămas O JOACĂ. Pe ce mă bazez când spun acest lucru? Păi, cel mai la îndemână exemplu este faptul că în această joacă de bambilici el n-a pregetat să înscrie şi Legea bugetului, care, cum se ştie, este documentul vital al vieţii unei ţări articulate. Şi în acest caz el voia să aplice păguboasa şi insalubra strategie a promulgării Legii referendumului, fără să-i pese, ca şi în trecut, de popor, ultimul element de referinţă al preşedinţiei sale. Noroc că i-a venit mintea de pe urmă.
În toată această Ţiganiadă pe stil nou intră cu brio şi conducerea USL, ai cărei lideri sunt tot mai frenetici în a-şi da la gioale, cu sau fără motiv real, tot mai inconştienţi şi iresponsabili în jocul pe care-l fac şi care îl satisface cu brio pe Băsescu, supramulţumit că nu cheltuieşte niciun efort pentru ca useliştii să se compromită în cascadă. Cine urmăreşte chiar şi pe sărite acest duel politic intern din USL, declanşat prin gesturi, declaraţii sau documente bilaterale, nu-şi poate reprima uluiala în faţa acestora, care fac parte parcă dintr-un scenariu conceput de o minte diabolică. În realitate avem de-a face cu dovezi în lanţ de imaturitate politică, de nerealism, de lipsă de luciditate şi coerenţă în actul de guvernare. Am constatat aceste lucruri încă de la început, când am văzut că, la nivel local, USL exista, dar lipsea cu desăvârşire, cum se zice cu o expresie tocită, dar surprinzător de adevărată în acest caz, un adevăr pe care liderii coaliţiei fie nu-l cunoşteau, ceea ce este foarte grav, fie îl ascundeau sub preş, ceea ce e şi mai grav.
Dincolo de grade de comparaţie ne copleşeşte realitatea, iar ea este foarte dură la nivelul ţării, ai cărei lideri politici, de la A la Z, sunt toţi o apă şi un pământ când vine vorba de interesele naţionale. Adevăr foarte grav pentru că, în timp ce noi ne delectăm de pe tuşă sau direct de „reeditarea” Ţiganiadei, la graniţele noastre ori în vecinătatea imediată, cursa înarmărilor nu conteneşte. Faptul era previzibil, dat fiind că, pentru orice om lucid şi realist, apariţia scutului american antirachetă în această parte a Europei, cu toate delaraţiile liniştitoare ce l-au însoţit, nu putea rămâne fără reacţie pe măsură din partea Moscovei. Ca urmare, oricine priveşte atent evoluţia lucrurilor pe plan militar nu poate ignora recenta ştire potrivit căreia Rusia a instalat temutele rachete Iskander-M în enclava Kaliningrad (situată între Polonia şi Lituania), fiind cel mai vestic punct al ei din apropierea frontierei cu NATO şi UE. Foarte interesant, ştirea a anunţat-o sâmbătă ziarul german „Bild”, reluată a doua zi de… „Vocea Rusiei” şi confirmată luni de ziarul moscovit „Izvestia”, urmat de Ministerul rus al Apărării. De mai mulţi ani, scutul american antirachetă, cu prezenţe şi în România (până în 2018, SUA vor instala 24 interceptoare de rachete SM-3 în Polonia, şi tot atâtea în România), este principalul subiect de discordie între NATO şi Rusia, care nu a întârziat cu măsurile de retorsiune. În ultimele 12 luni, ea a instalat în Kaliningrad mai multe baterii de rachete Iskander-M, numite şi SS-26, care au o rază de acţiune de 500 de kilometri şi pot fi atât convenţionale, cât şi cu încărcătură nucleară. La 13 mai a.c., cotidianul „Izvestia”, citat de Agenţia „Ria-Novosti”, scria că, „potrivit unei surse din Ministerul rus al Apărării, rachetele operaţionale şi strategice Iskander-M sunt echipate cu sisteme de război electronic care le permite să fie invizibile pentru sistemele antirachete (ABM ) americane Patriot şi Argis, cât şi pentru cel israelian Arrow”.
Nu am asociat întâmplător Ţiganiada noastră internă şi eternă cu instalarea rachetelor Iskander-M în Kaliningrad, eveniment ce a trezit „îngrijorarea” SUA, Poloniei, Letoniei şi Estoniei, întrucât el nu priveşte doar aceste state, ci în mod direct şi România, unde, după cum se vede, nu s-a auzit despre el şi gravele sale implicaţii, dar să mai fie şi reacţii. Unii cred că dacă au jucat sârba la Deveselu cu americanii sunt automat zmeii globului, când, în realitate, sunt „eroii” unei lumi pe dos, demnă de noua Ţiganiadă!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.