Tony Bulandra, un actor expresiv

Anton (Tony) Bulandra s-a născut la Târgovişte în 13 martie 1881 şi a fost unul dintre copiii soţilor Anton şi Elena Schwab.

Cursurile primare le urmează la un pension privat, iar cele secundare la Institutul Schewitz-Thierrin şi apoi la Liceul Sf. Sava. Cu ocazia vizionării unor spectacole la Teatrul Naţional din Bucureşti, acesta se decide să devină actor, în ciuda opoziţiei familiei, în special a tatălui, un burghez care se împotrivea să devină actor, insistând ca acesta să urmeze o carieră militară. Pentru a face pe plac părinților, a dat examen de admitere la școala militară, a fost acceptat și a obținut încuviințarea părintelui său de a urma cursurile de teatru, ajutat fiind de Constantin Nottara, care, „apreciind foarte mult calitățile lui Tony, a convins pe neînduplecatul său tată”. Este acceptat la Conservatorul de Muzică şi Declamaţie din Bucureşti, examenul fiind dat în prezenţa examinatorilor profesori Ştefan Vellescu, Eduard Wachmann şi Constantin Nottara.

Cu cel din urmă, între anii 1899-1902, „studiază învăţăturile de artă actoricească”, interpretările personajelor sale fiind atent cizelate, meşteşugite, datorită unor stiluri de interpretare diferite, relaliste sau romantice, stiluri de joc care, sub exemplul neobositului profesor Constantin I. Nottara, aveau să fie valorificate odată cu studiile sale la Paris, în anul 1902, unde vreme de doi ani urmeză diferite cursuri la Conservator cu Luis Leloir, Lebargy și Sylvain. Invitat să joace pe diverse scene, patriotismul și dragostea de țară îl vor determina să se întoarcă și să joace pe diferite scene din București sau din țară. Odată cu directoratul lui Alexandru Davila, tânărul și carismaticul actor Tony Bulandra a fost distribuit la Teatrul Naţional din Bucureşti în mici roluri episodice, dar rolul care l-a consacrat a fost Zoil din „Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri. Apoi a jucat pe Gallus, Phadael din piesa „Pygmalion” de G. Bengescu-Dabija, în data de 9 octombrie 1903, alături de Constantin I. Nottara, și în multe alte piese de teatru în care avut o evoluție artistică spectaculoasă. De fapt, ceea ce s-a întâmplat cu el s-a repetat mai apoi și actorilor Lucia Sturdza-Bulandra, Maria Giurgea, Ion Manolescu sau Marioara Voiculescu, cărora Alexandru Davila le-a croit un drumul spre numeroase interpretări spectacologice, grandioase.

Om cu o deosebită intuiție artistică, marele regizor de teatru a reușit de-a lungul timpului să îndemne, să ocrotescă și să sprijine cu o deosebită delicatețe sufletească actorii români care erau la începutul carierei, pentru că era conștient de valoarea fiecăruia și nu dorea ca teatrul românesc să piardă acești constructori ai României Moderne. Critica vremii, prezentă la toate spectacolele în care Tony Bulandra a jucat, l-a elogiat, scriind despre el că este un actor raţional, inteligent, carismatic, plăcut, „cu o voce caldă, timbrată şi puternică”. Sub directoratul lui Alexandru Davila, Tony Bulandra joacă sub regia acestuia în piesa „Stingerea” de Adam Franz Bayerlein, în care obține un nou succes în rolul unui seducător locotenent, „von Lauffen”, alături de Marioara Voiculescu, Aristide Demetriade, Velimir Maximilian, N.Petrescu-Ciucurette, Petre Sturdza, Ion Livrescu, Ion Brezeanu, Iancu Brezeanu, urmate de personajele Valere din „Avarul” de Moliere, Landre din „Doctorul fără voie”, Cleante din „Bolnavul închipiut” de Moliere, Pleusides din „Oşteanu lăudăros” de Plaut, contele Amnaviva din „Bărbierul din Sevilia” de Beaumarchais, Leandru de Franz Grillparzer (Cu Agatha Bârsescu în rolul Hero), Hamlet, Othello, Don Carlos, apoi rolul principal în „Scânteia” de Edmund Pailleron, Mircea din „Vlaicu-Vodă”.

În 1909, înfiinţează Compania Bulandra, prima companie teatrală având un repertoriu extrem de bine întocmit, după regulile bunului simţ şi alege unele texte clasice, cu o distribuţie remarcabilă: Lucia Sturdza-Bulandra, Marioara Voiculescu, Maria Giurgea, Ion Manolescu, Gheorge Storin, Romald Bulfinsky, care, cu elanul neobosit al lui Alexandru Davila, au făcut ca piese de teatru: „ Gaston Arman” de Caillvet, „Mugurul” de Georges Feydeau, „Manasse” de Ranetti Roman, sau „Cidul” de Corneille să fie extrem de apreciate de publicul spectator. „În jocul său era firesc în atitudine, avea sinceritate în conceperea rolului; era lucid, receptiv faţă de ceilalţi participanţi la actul creator. Neobositul june-prim realiza spectacole deosebit de artistice, cum a fost Hamlet, pentru care s-a documentat vreme de câţiva ani, rol interpretat odată cu reîntoarcerea acestuia la Teatrul Naţional din Bucureşti. Pentru acest rol se documentează îndelung, citind o întreagă bibliografie, „studiază îndelung interpretările precedente” şi, sub direcţia de scenă a lui Constantin I. Nottara şi Paul Gusty, cu o distribuţie formată din Ion Niculescu (Polonius), Constanţa Demetriade (Regina) şi Agepsina Macry (Ofelia), la 27 februarie 1912 are loc premiera mult visată a unui Hamlet”„jucat cu înţelepciune şi sensibilitate”. Alte roluri pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti au fost „Viforul” din Barbu Ştefănescu–Delavrancea, apoi joacă în „Andromaca”, în „Sapho” de Alphonse Daudet, în „Păianjenul” de de A. de Herz, în „Cocoşul negru”, de Victor Eftimiu, în „Romanţioşii” de Edmund Rostand, în „Romeo şi Julieta” sau „Învinşii” de Alexandru Kiriţescu.

Îndată ce devine director al Companiei Bulandra sprijină literatura dramatică română, jucând și montând numeroase piese de teatru precum „Mărgeluș” de A. de Herz, ”Porumbița fără aripi” de Ion Minulescu, „Cuiburi sfărâmate” de S. Tăleajen-Pascu, „Domnișoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu, ”Nae Niculae” de ”Goana după dragoste” de George Ciprian, Cuibul de viespi” (ulterior Gaițele) de Alexandru Kirițescu, ”Sosesc deseară” de Teodor Mușatescu, „Apa vie” de V.I. Popa, „Molima” de I.M. Sadoveanu, ”Lupul și sania” de Mircea Ștefănescu, în total trezeci și trei de piese românești, dintre care ulterior puține au rămas în spectacologia românească.

Dar aparițiile sale nu au fost doar în piesele de teatru. A jucat alături de actrița Lucia Sturdza-Bulandra în primul film dramatic, „Amor fatal”, în 1911 și, imediat după filmarea peliculei cinematografice, aceștia se vor căsători. Apoi va juca în „Dragoste la mânăstire” filmul având şi un alt nume, „Două altare” alături de Marioara Voiculescu, în anul următor, iar în 1914, împreună cu cele două actrițe, înființează Compania dramatică Marioara Voiculescu-Bulandra, companie care cu trecerea timpului, între 1914-1947, va avea diferiți codirectori și numeroși actori. Odată cu începerea primei stagiunii joacă la Teatrul Modern piesele „Soțul ideal”, „Frumoasa aventură” și „Un alibi”, unde va avea rolurile principale. Anii următori, 1916-1918, se înrolează ofițer voluntar la Iași și, tot acolo, în împreună cu Ion Manolescu și Maria Ventura, regizează mai multe spectacole pentru a strânge fonduri destinate ajutorării răniților din război. După câțiva ani, în 1924 o altă companie dramatică se formează, respectiv, Compania Bulandra-Maximilian-Storin, iar actorii Tony Bulandra, Lucia Sturdza-Bulandra, Ion Manolescu, Gheorghe Storin și mulți alții vor juca pentru un public receptiv spectacole grandioase.

Tony Bulandra se îmbolnăvește și, mai apoi, în 1943, se stinge, lăsând în urma lui o trupă de actori bine constituită și pe soția sa, care acceptă să fie directoare a Teatrului Municipal din București. După decesul acesteia, Teatrul Municipal din București îi va purta numele.

text scris de Daniela Dumitrescu, Muzeograf/ Colecția C.I. și C.C.Nottara/Muzeul Municipiului Bucuresti

Surse bibliografice:

Lucia Sturza-Bulandra, Amintiri, Amintiri…, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1956;

Mihail Vasiliu, Istoria Teatrului Românec,Editura Albatros, 1972;

Ioan Massoff, Gheorghe Nenișor, Maria Ventura, Editura Tineretului,1966;

Maria Filotti, Am ales teatrul, Editura de Stat pentru Literatură și Artă,1956;

Ioan Massoff, Viața lui Tony Bulandra, Editura Socec&Co.S.A.R. București;

Ileana Belogea, Teatrul Românesc în secolul XX, Editura Fundației Culturale Române, 2000.