Asta ar putea fi povestea lui Rastolnikov, povestea PSD-ului, PDL-ului, PNL-ului, Armatei Roșii, Brigăzilor Roșii, povestea Partidului Tigrilor din Ankara, povestea partidelor politice din Tongai sau din Brazilia! Nici Dâmbovița n-are scăpare! Așa că, un astrolog s-a furişat într-o noapte ploioasă printre coloanele de ceaţă ale palatului imperial din Borobudur și ne-a zis că toți înfrânții politici vor fi uitați. S-a împiedicat în barba-i liliachie.
Şi-a vălurit uşor mantia înstelată învolburând aerul cald. A tuşit uşor parcă nevrând să-l tulbure cumva pe bătrânul impară care trăgea înfrigurat cu urechea la palpitul universului plin de universuri în apropierea telescopului oficial. A dat să se întoarcă, speriat de gândul său nebun. Aflase că epocile se desfăşurau toate deodată şi că nu-şi urmau una alteia pentru că misteriosul vălurit construia ficţiuni cu o viteză uimitoare. Noii savanţi de pe vechiul asteroid Kaoma Kuamani au descoperit principiul instantaneului acvatic bănuind prezenţa misteriosului vălurit din inima norilor în profunzimea matricelor virtuale care se desfăşurau toate deodată. Pe scurt, puteai fi oriunde, oricum, în acelaşi moment digital.
Rastolnikov zice, asta e. Scoate mătura din debara şi mătură uşor zilele băgându-le sub preşul vişiniu tras acum o secundă din nacela aerostatului vişiniu. Mătură și mii de cărți aduse de vânt. Se oprește. Se lasă în genunchi. Apucă o carte. O răsfoiește. Și gândește intens, cam așa! Lectura acestui ficțional, Sharia, editura Tritonic, 2005, cu marca Roxana Brinceanu, nu este spre străluminarea noastră ca și cum am privi un tablou dalian sau daleean ci este lectură această insurgență în non-liniaritate. Spațiul este pulverizat de Roxana nu spre construcția unei lumi alterate ci spre lumina lipsită de rigiditatea unei viteze fixe și fixate de către filozofia desuetă. Roxana Brinceanu anunță non-liniaritatea cu forță, ipostaziind tragic ceea ce ne va domina în curând, ceea ce ne va urmări în somn, ceea ce ne va schimbă viețile tragic sau îngeresc. Analiza pe fragmente a acestui roman superb este o construcție iluzorie. Roxana construiește o simultaneitate și o vălurire a regimului ficțional.
Timpul nu este nici liniar nici circular spune Roxana lăsându-ne pradă unei alegeri demențiale: noi trebuie să alegem temporalitatea acestui ficțional căci Roxana ne lipsește. Bravo Roxana! Ficționalul nu trebuie citit în cheie parodică! Momentul în care ne vom vorbi, ficționalitate către altă ficționalitate este acum, rămâne să constatăm, să verificăm dacă este și un aici. Roxana Brinceanu dă o lovitură mortală literaturii desuete oricare ar fi ea realist-penibilă și executantă sau SF-ist-blegos-executată. Roxana, te admir fără rezerve! Roxana e viață! Proza ei e viața ei! E o chestiune de imagine! Noi trebuie să citim/lecturăm altfel!
Noi trebuie să schimbăm ceva în atitudinea noastră! Roxana introduce non-liniaritatea într-o enciclopedie a ei, de taină. Noi trebuie să intrăm în această a lume a ei nu tangent, nu euclidian! Lectorul se schimbă! Felul nostru de a lectura viață se schimbă! Politica de pe Dâmbovița se schimbă așa cum se schimbă și politica de pe asteroidul Kaoma Kuamani. Exact fix-pix, după alegerile prezidențiale din România anului 2019, înfrânții au fost uitați…
Camil Petrescu scria cindva „In politica e ca la vinatoare, trofeele sunt ale invingatorului”. Asi mai aduaga ca in lumea faurita de tovarasi, in care azi se rafuiesc copii si nepotii tovarasilor, nu mai conteaza daca invingatorul e bun sau rau si nici daca a trisat sau a invins corect la alegeri.