Transnistria, azil cu pază rusească pentru fugarii UE

Marcin Romanowski, fost viceministru polonez al Justiției, nu a ajuns în Transnistria ca un turist rătăcit. El este urmărit prin mandat european într-un dosar privind presupuse fraude, acuzații pe care le respinge. După refugiul din Ungaria și pierderea protecției de acolo, politicianul a dispărut, pentru ca apoi să anunțe, printr-o cerere trimisă instanței de la Varșovia, că se află în Transnistria. A cerut ultimativ garanția că se poate întoarce în Polonia fără arest preventiv. Procurorii s-au opus și au cerut României și Republicii Moldova să-i verifice traseul. Alți fugari polonezi, fugiți după căderea regimului Orban, au luat calea Americii, de unde Varșovia încearcă să îi extrădeze.

Detaliul spectaculos este altul. Romanowski, acuzat deja că la Varșovia că este agent al serviciilor federale de spionaj ruse,susține că deține un pașaport legal pe o altă identitate. În bazele de date, el nu apare traversând frontierele Moldovei, României sau Ucrainei sub numele cunoscut. Donald Tusk afirmă că serviciile partenere sunt „99%” convinse că fugarul se află la Tiraspol. Cu alte cuvinte, un fost responsabil al justiției poloneze pare să fi descoperit o justiție paralelă, cea în care pașaportul se schimbă, frontiera dispare, iar mandatul european se oprește la Nistru.

Vitrina FSB

Nu există, deocamdată, o probă publică potrivit căreia FSB l-a transportat în cârcă pe Romanowski. Dar ipoteza implicării serviciilor ruse nu este o fantezie politică. Uniunea Europeană l-a sancționat pe Dmitri Miliutin, adjunct în Direcția a 5-a a FSB, identificându-l drept responsabil pentru operațiuni ruse sub acoperire în Republica Moldova, mai ales în Transnistria. Așadar, infrastructura există, oamenii există, iar teritoriul este supravegheat.

Precedentul Alexandr Nesterovschi este și mai direct. SIS a anunțat că fostul deputat a intrat în Ambasada Rusiei la Chișinău în ajunul condamnării, apoi a fost dus cu o mașină diplomatică în Transnistria, unde s-ar afla sub protecția directă a serviciilor speciale ruse. Fosta deputată Irina Lozovan s-a refugiat și ea pe malul stâng înaintea sentinței, iar fostul șef al legislativului găgăuz, Dmitri Constantinov, a urmat același traseu înainte de condamnarea în primă instanță.

Aceste cazuri arată că Tiraspolul nu oferă doar ascunzători. Unii fugari sunt căutați, alții tolerați, iar cei utili pot deveni active politice, surse de informații sau instrumente de propagandă. Protecția nu este caritate. În lumea serviciilor, fiecare refugiu vine cu o factură. Iar această factură poate însemna loialitate, tăcere, informații sau servicii viitoare.

Transnistria, cheie a strategiei ruse în Republica Moldova

Conflict înghețat, riscuri fierbinți

Pericolul Transnistriei nu constă doar în trupele ruse și în regimul separatist. Vorbim de o gaură neagră juridică în interiorul frontierelor recunoscute ale Republicii Moldova. Acolo, Chișinăul nu poate executa normal un mandat, iar o interdicție de a părăsi țara devine aproape inutilă, deoarece fugarul nu trece formal într-un alt stat. Este un risc european real.

Cazul Romanowski internaționalizează problema. Nu mai vorbim doar despre politicieni moldoveni care fug de instanțele moldovenești, ci despre un fost membru al unui guvern din UE și NATO care ar fi ajuns într-o enclavă dominată de structuri ruse, atât armată, cât și servicii de spionaj. Dacă un asemenea traseu poate fi organizat sub o identitate alternativă, Transnistria devine nod pentru criminalitate, contraspionaj, documente de acoperire și operațiuni clandestine.

Chișinăul și partenerii europeni trebuie să privească regiunea nu ca pe un dosar diplomatic prăfuit, ci ca pe o infrastructură activă de securitate rusească. Un conflict înghețat nu este inofensiv. Acesta funcționează perfect. El ascunde fugari, blochează justiția și demonstrează că, la câteva zeci de kilometri de Chișinău, Moscova poate face inaplicabilă, în practică, o decizie judiciară europeană.