Interfax: Declarațiile reprezentanților NATO și ale Chișinăului despre intenția Rusiei de a anexa Transnistria sunt speculații, declară purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova. ”Din câte înțelegem, este o reacție nervoasă la al șaptelea Congres al deputaților poporului la toate nivelurile, care are loc astăzi, pe 28 februarie, la Tiraspol”, a spus Zaharova, răspunzând la întrebările despre comentariile unui număr de reprezentanți NATO cum că Rusia ar putea anexa Transnistria. ”La Chișinău s-a speculat de câteva zile despre ce ar putea face acest congres”. ”Aparent, panica aceasta a cuprins NATO”, a spus Zaharova. Ea este convinsă că „NATO încearcă să transforme republica într-o a doua Ucraina, contrar sentimentelor majorității populației din Moldova, aparent fără a se gândi la consecințele pentru țară și regiune în ansamblu”.
Fontanka.ru, citând Ria Novosti: Rezoluția Congresului de la Tiraspol arată că Transnistria ”se confruntă cu provocări și amenințări fără precedent de natură economică, socială, umanitară și militar-politică”. Rezoluția conține un apel la secretarul general ONU, la Comunitatea Statelor Independente, Parlamentul European și OSCE. Documentul mai subliniază că situația critică din Transnistria ”necesită o intervenție internațională urgentă și foarte activă”, scrie Ria Novosti, citata de Fontanka.ru.
”Deputații au vrut să ceară ajutor Rusiei pe fondul presiunii în creștere din partea Moldovei, însă vicepreședinta Consiliului Suprem al Ucrainei, Galina Antiufeieva, a infirmat zvonurile ca deputații au plănuit să ceară Moscovei recunoașterea republicii și alipirea la Rusia”, mai scrie Fontanka.ru.
Vedomosti: ”Deputații Consiliului Suprem al nerecunoscutei Republicii Modovenești Transnistrene au spus pentru Vedomosti că pe agenda congresului delegaților la toate nivelurile de la Tiraspol, de pe 28 februarie, nu se află un apel ca Rusia să anexeze această republică, pe baza rezultatului referendumului din 2006.
Despre așa ceva a anunțat pe rețelele sociale opozantul local Ghenadie Ciorba, fost șef al serviciului de comunicații al Transnistriei. În 2020, el a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru extremism, organizând proteste neautorizate și insultând conducerea republicii, însă a fost eliberat după 13 luni”.
Vedomosti: ”Oficiul pentru Reintegrare al guvernului Moldovei a precizat, pe 22 februarie că ”monitorizează îndeaproape situația” de pe malul stâng al Nistrului, în legătura cu amintitul congress, însă, în opinia guvernului, ”nu sunt motive să credem că situația din regiune se poate înrăutăți”. Documentele ce vor fi adoptate la congres vor fi trimise la organizațiile internaționale participante și la mediatorii formatului de negocieri ”5+2” (Moldova, Transnistria, OSCE, Rusia, Ucraina, UE și SUA). Acest format nu a mai operat după începerea ostilităților dintre Rusia și Ucraina, în februarie 2022, iar Tiraspolul a precizat de mai multe ori că acest format nu mai este eficient. Pe 14 februarie, ministrul rus de Externe Serghei Lavrov a spus în Duma de Stat că Moscova insistă ca problema transnistreană să fie rezolvată în formatul 5+2”.
Congresul de la Tiraspol a fost convocat pentru că ”Republica Șeriff” nu mai este paradis fiscal pentru oligarhii ei, dar și pentru cei din Chișinău, Odesa, Kiev și Moscova. Afacerile separatiștilor au prosperat din câteva motive: gaze gratuite (circa un leu moldovenesc pe metru cub), taxele vamale erau plătite la bugetul de la Tiraspol (deși multe companii transnistrene sunt înregistrate la Chișinău, pentru a exporta în Vest) și Acordul de Asociere al Repubicii Moldova la UE, care include un Acord de Liber Schimb Aprofundat si Cuprinzător, semnat în urmă cu zece ani – din acel moment comerțul transnistrean s-a orientat către Vest, ajungându-se ca, în 2023, 70% din exporturi să meargă în țări UE.
Războiul din Ucraina i-a lovit grav pe oligarhii din Transnistria. Segmentul frontierei moldo-ucrainene a fost închis și Kievul susține că nu se va deschide decât atunci când situația din Ucraina se va stabiliza – deloc o veste bună pentru separatiști. Asta înseamnă că, pentru prima dată, Chișinăul poate controla ce importă și ce exportă Transnistria. În acest context, regimul Maia Sandu a întors foaia și a schimbat codul vamal, obligând companiile transnistrene să plătească taxele vamale la bugetul Chișinăului. Practic, companiile transnistrene vor trebui să plătească taxe și la Chișinău, și la Tiraspol, ceea ce este o modalitate controversată de reintegrare economică.
În al doilea rând, războiul din Ucraina pune sub semnul de întrebare paradisul energetic din Transnistria. Kievul a sugerat că nu va înnoi acordul de tranzit pentru gazele ruse către Transnistria, care expiră în acest an. Guvernul de la Chișinău spune că poate găsi soluții pentru o asemenea situație, însa Transnistria va trebui să plătească pentru gaz mult mai mult și să o facă în avans. Însă perspectiva închiderii robinetului din est ar fi periculoasa și pentru Republica Moldova, care cumpără energie electrică ieftină produsă cu gazele Gazprom în Transnistria, oferind și favoruri, în special premise de mediu pentru fabricile poluante care exportă în UE. Aprovizionarea Republicii Moldova cu energie electrică și de gaz din Europa ar da lovitura de grație pentru separatiștii transnitreni, însă sacrificiile ar fi mari și pentru cetățenii și companiile din dreapta Nistrului.
Închiderea frontierei cu Ucraina și schimbarea codului vamal sunt loviturile care l-au făcut pe șeful „Republicii Șeriff” să convoace, prin intermediului liderului politic Vadim Krasnoselski, „congresul deputaților la toate nivelurile” și să facă apel la OSCE, Parlamentul European și ONU. Victor Gușan, patronul Seriff și fost ofițer KGB, un conglomerat care înseamnă 60% din economia transnistreană, este foarte afectat de aceste schimbări. El deține mari fabrici, dar și supermarketuri, benzinării, un operator de telefonie mobilă, un depozit de petrol, un post de televiziune, precum și cea mai mare bancă a din regiunea separatistă.
Gușan, Kransoselski & Co s-au plâns și Moscovei, însă reacția nu a fost neapărat una bună. Patronul Șeriff a încercat să-și vândă unele firme, dar nu a reușit din cauza instabilității din regiune; altele au falimentat. Situația limită l-a făcut pe Gușan să se apropie de guvernul de la Chișinău, pentru a obține facilități fiscale și a salva cât mai mut din monopolul său. Or, asta a însemnat că interesele Șeriff nu au mai coincis cu cele ale Rusiei. Aceasta poate fi o explicație a reacției oarecum indiferente a Ministerului rus de Externe. Apoi Vedomosti a pus semnul de întrebare asupra lansatorului zvonului ”anexării” – opozantul Ghenadie Ciorba, care a făcut însă parte din guvernul separatist.
Poate că Rusia nu a privit cu ochi buni nici întrevederea de pe 27 februarie dintre Krasnoselski și secretarul adjunct pentru Europa de Est în Departamentul de Stat al SUA, Christopher Smith, care se află într-o vizită de lucru în Republica Moldova. Liderul transnistrean a reluat mesajul Moscovei, spunând că susține negocierile în formatul 5+2 și s-a plâns oficialului American si de „presiuni” de ordin economic asupra regiunii transnistrene din partea Chişinăului.
O reacție mai dură din partea Moscovei a venit la începutul acestei luni, când ministrul de Externe Seghei Lavrov a declarat că ”Rusia nu-i va lăsa pe rușii din Transnistria să cadă pradă complotului vestic”. Însă declarația nu a avut legătură cu problemele oligarhilor, ci cu reglementarea conflictului transnistrean. Lavrov a declarat că insistă pe resuscitarea formatului 5+2, care înseamnă și participarea UE, SUA și a Ucrainei.
Moscova a părut mult mai puțin preocupată de soarta oligarhilor transnistreni decât de disputa iscată de organizarea alegerilor prezidențiale din Federația Rusă în acest teritoriu, în luna martie. Guvernul de la Chișinău a anunțat că în Transnistria nu va fi deschisă decât o singură secție de votare, în condițiile în care cetățenii ruși de aici votează tradițional în proporție de circa 90% cu Vladimir Putin și cu partidul Rusia Unită.
Reversul întregii strategii de reintegrare economică a Transnistriei, o luptă transformată de oligarhi în zvonuri și știri de senzație, este că primele și cele mai mute victime vor fi micii antreprenori transnistreni ce nu au legătură cu Șeriff, cu serviciile secrete ruse, ucrainene, moldovenești și de care depind mulți din cei circa jumătate de milion de locuitori, majoritatea cetățeni moldoveni.
Asta e marea ingrijorare: piticul poate sa piarda alegerile din cauza numarului insuficient de sectii de votare deschise in Moldova…