Congresul PSD a tras o cortină, arătând întregul posibil parcurs, de altfel, previzibil al partidului căzut din bogatul pom al desfiinţatului peste noapte PCR. Evenimentul, greu de trecut cu vederea, a pus în scenă întregul potenţial al unui partid care nu doar că nu s-a reformat, dar se află într-un punct mai deplorabil decât în trecut. Dacă Ion Iliescu reuşea să mai alinieze unor minime norme combatanţii, actuala echipă se află în recuperarea unei ideologii de la care actualul prim-ministru nu a încetat o clipă să se revendice. A Mafiei politice. Un membru marcant, încărcat de credite fabuloase, a declarat, fără crispare, că are de învăţat de la comunişti. Ce? Nu e greu să deducem.
Ideea că Adrian Năstase a integrat România în Europa este o calomnie la adresa societăţii româneşti. Auzim despre reuşita acestei integrări tot mai des, fără pic de ruşine. Integrarea a fost făcută, cum se ştie, în genunchi, existând destule indicii spre avantaje conexe. Negocierea tratatului şi-a arătat deja multele semne fatale pentru economia României, cât şi pentru mediul politic. Adrian Năstase a preluat un guvern aproape în aceleaşi condiţii ca Victor Ponta, fără să aibă vreun merit. Era nevoie de o schimbare pe care nu-i exclus să o fi pregătit în subterane tot ei, până la amănuntele tuturor coabitărilor şi distrugerii adversarilor.
Partidele provenind din fostul PCR sunt experimentate în utilizarea poliţiei politice, aceasta fiind principala lor coordonată. Reuşitele în politica românească, în general, până acum, vin din această direcţie fatală democraţiei. Folosirea logisticii Statului în promovarea clientelei a transformat acest monolit într-o forţă de temut pentru o perspectivă de flexibilizare. Dezbaterile publice, câte au mai rămas, au ajuns pierdere de vreme, întreaga atenţie fiind atrasă în zonele supravieţuirii unde sistemul mafiot funcţionează netulburat, în deplină legalitate. Fosta Securitate şi fostul partid comunist fac legile în România, schimbând, la nevoie, centrul de comandă. Acest monopol, aproape total, paralizează în primul rând orizontul societăţii.
Personalităţile PSD rămân, cum altfel?, legate strict de anii ’90. Un partid precum acesta nu se poate reforma, este imposibil, nu are cum. Aşa cum dispariţia PNŢCD, dincolo de aspectele culiselor interne, arată incapacitatea societăţii româneşti de-a susţine şi proteja democraţia, rezistenţa PSD arată acelaşi lucru. O bună parte a societăţii româneşti consideră maladiv că nişte comunisto-securişti îi vor aduce salvarea. Protecţia socială este imposibilă într-o economie tot mai frânată. O clasă politică formată din impostori nu poate aduce proiecte de anvergură. Istoria României a făcut o întoarcere precum mare parte a curselor aeriene la Otopeni, luând înălţime în direcţia inversă decolării. Culpabilizarea economiei libere, întărirea statului totalitar par să fie cheia demagogiei politice, spre o manipulare eficientă a majorităţii societăţii. Încă un mandat electoral se va consuma în gol, regresiv, dacă nu vor interveni anticipatele, promovate intens, aberant, drept destabilizante. Destabilizante pentru cine? Constituirea Opoziţiei pe principiile unei democraţii autentice, cu acţiuni în timp real, rămâne singurul mecanism de limitare a timpului pus la dispoziţia structurilor politice mafiote.
Adrian Năstase devine pe zi ce trece vedeta numărul 1 a României. Redus la tăcere absolută, revenirea lui la tribuna clasicilor partidului care guvernează România reprezintă întoarcerea unei arme spre România. Justiţia României este pusă la zid în întregime. Om al Dreptului, Adrian Năstase ar trebui să ştie a evita coborârea la nivelul unui infractor. Arestarea unui fost prim-ministru pentru corupţie nu este arestarea unui oarecare cetăţean. Oricâte probleme are Justiţia în România, şi nu sunt puţine, cazul Năstase ar putea distruge bruma de corectitudine instaurată în sistemul democratic. Aducerea lui Adrian Năstase sub lumina reflectoarelor sărbătoreşti ale Congresului PSD arată marşul iresponsabil împotriva timpului. Mai rău de atât nu se poate. Mai jos de atât au fost doar mineriadele anilor ’90. Consecinţele vor fi pentru România, nu pentru aceşti actanţi compromişi în totalitate.
Adrian Năstase nu are nicio legătură cu sursele energiei politicii democratice, cu atât mai mult, se pare, discipolul său. Neluând o distanţă fermă faţă de Adrian Năstase, care a fost un produs al ierarhiilor de sorginte sau inspiraţie securistică, Victor Ponta se vede expus unei justificate expulzări de la cârma reformistă a ţării.
Cuplul Năstase-Ponta pare a fi singurul, adevăratul, până la capăt.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.