Troglodiții trăiesc și astăzi. Și trăiesc așa cum au făcut-o de sute de ani. În locuri care par desprinse din mituri. In sate întregi ascunse în pământ, în stâncă sau în peșteri uriașe, unde au fost feriți de arșiță, vânt și invazii.
Când ajungi în astfel de locuri, ai senzația că pășești într-o lume paralelă, o lume în care timpul curge altfel, iar tradițiile sunt sculptate în pereții care respiră frig și istorie.
În deșertul Tunisiei, satul Matmata îți taie răsuflarea. Casele berbere sunt săpate în pământ. Au curți circulare adânci, iar de sus pare că nimic nu există. Acolo, oamenii (troglodiții) încă locuiesc în aceste camere subterane care păstrează o temperatură constantă, ca un aer condiționat natural. Atmosfera e atât de stranie încât regizorii Star Wars au transformat satul în planetă extraterestră.

Casele țuguiate din Cappadocia
Și în Turcia sunt troglodiți. Cappadocia, spre exemplu, este o lume întreagă sculptată în tuf vulcanic. Orașele subterane precum Derinkuyu coboară pe mai multe niveluri. Unele au lăcașuri de cult, depozite și tuneluri care par nesfârșite. Există și zone muzeu, dar și case în care mai sunt familii de troglodiți care trăiesc în casele săpate în stâncă. Multe păstrează tradiția unei vieți care se scurge în ritmul pietrei.
Kandovan din Iran, satul stup
Troglodiții din Kandovan sunt dovada vie că omul poate transforma piatra în acasă, iar timpul în tradiție. În satul iranian, casele nu sunt construite, ci sculptate direct în conurile de lavă solidificată, formând un peisaj care pare desprins dintr-un basm vulcanic. Locuințele, vechi de peste 700 de ani, sunt încă locuite, iar familiile trăiesc în aceste „stalagmite domestice” care oferă răcoare vara și căldură iarna.
Străzile urcă abrupt printre turnurile de piatră, iar ferestrele mici par ochi care privesc spre vale. Atmosfera este organică, verticală, aproape fantastică. Kandovan nu e doar un sat, ci o lume sculptată în timp.
Bandiagra (Mali) sau lumea rurală pe verticală
Bandiagara este unul dintre cele mai spectaculoase sate de troglodiți din Africa, cocoțat pe falezele dramatice ale Platoului Dogon. Casele sunt lipite de pereții canionului, sculptate în piatră ca niște cuiburi care privesc spre vale. Comunitatea Dogon trăiește aici de secole, păstrând ritualuri, dansuri și tradiții străvechi.
Locuințele din lut și piatră sunt răcoroase, iar hambarele cu acoperișuri conice par mici temple ale recoltei. Bandiagara nu este doar un sat, ci o lume verticală, un muzeu viu în care oamenii trăiesc în ritmul stâncii și al miturilor care încă se spun la apus.
Aceste sate nu sunt doar destinații turistice, ci capsule ale timpului. Sunt locuri unde oamenii încă trăiesc în armonie cu piatra.
Cappadocia e extrem de prafoasă. Urmăresc pe YouTube o familie din Turcia care, în fiecare weekend, merge cu cortul. Când apare o furtună de nisip, ce altceva poți face decât să te adăpostești undeva?
In Tunisia inca de pe vremea cartaginezilor si ulterior ,dupa cucerirea romana se traia astfel,in case sapate sub cota zero a terenului datorita arsitei solare,deci de peste 2000-2500 ani
In Iran cititi si despre qanat sa va faceti o idee de ingineria civila de acum 3000-4000 de ani
„Cappadocia” eu cred ca se scrie Capadochia. Cel putin asta spune Wikipedia.