Trump, cu spatele la zid în războiul din Iran

Pe 9 martie, președintele Donald Trump  a amenințat Iranul cu ”moarte, foc și furie”. După câteva minute, președintele SUA a spus că obiectivele militare ale SUA în Iran sunt „aproape îndeplinite” și că războiul ”se va termina în curând”. Însă Trump a spus apoi că războiul poate dura ”până când inamicul va fi total învins”.

Trece o zi și o navă cargo este lovită ”de un proiectil necunoscut” în Strâmtoarea Hormuz, potrivit Agenției Maritime Britanice. În aceeași zi, Statele Unite anunță că au distrus mai multe puitoare de mina iraniene, după ce Teheranul a anunțat că va mina strâmtoarea. Operațiunea americană a fost insuficientă, pentru că alte două nave sunt lovite de proiectile în apropierea strâmtorii, miercuri.

Iranul are nevoie de o singură lovitură

Blocarea strâmtorii prin care trece peste 20% din petrolul comercializat în lume, alături de distrugerea instalațiilor petroliere din regiune, este cartea cea mai mare pe care o poate juca regimul de la Teheran. Este foarte greu de protejat, iar liderii americani nu pare să priceapă acest lucru, spune, într-un interviu pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung, istoricul Salvatore Mercogliano. Scufundarea unei singure nave poate crea haos logistic și financiar – pentru companiile de asigurare și armatori. Dacă Statele Unite ar decide deschiderea strâmtorii, ar trebui să asigure protecție militară fiecărei nave care trece. De cealaltă parte, Iranul nu are nevoie decât de o singură lovitură care să-și atingă ținta.

Propunerea Iranului pentru administrația Trump

Un indiciu pentru o posibilă schimbare a evoluției evenimentelor vine din China, într-un interviu pentru Global Timesc acordat de ambasadorul Iranului la Beijing. Acesta a expus un plan în trei puncte pentru ”dezescaladare și o soluție politică”.

• Încheierea războiului și un armistițiu, dar cu condiția ca atacurile să fie oprite înainte de partea care le-a inițiat – SUA și Israelul.
• Revenirea la masa negocierilor, un lucru despre care ambasadorul spune că ar fi foarte dificil, câtă vreme SUA au atacat chiar în timpul unei runde de negocieri cu Iranul. De aceea, Teheranul solicită implicarea marilor puteri și a Consiliului de Securitate ONU, pentru a oferi garanții.
• Eliminarea unilateralismului și promovarea multilateralismului la nivel global.

Propunerea iraniană vine din vechea lume a ”ordinii mondiale bazate pe reguli”, a cărei moarte a fost declarată recent, la Forumul Economic Mondial de la Davos. Noua lume este prezentată într-o declarație a șefului de cabinet a președintelui SUA, Stephen Miller. ”Trăim într-o lume dominată de putere, violență și forță. Acestea sunt legile implacabile ale lumii, valabile dintotdeauna”. Declarația a fost făcută după răpirea președintelui Venezuelei de către forțele speciale americane și servește, voit sau nu, poziției Kremlinului în privința Ucrainei.

Retragerea devine victorie și Trump iese din conflict

Ambasadorul iranian în China propune un plan de dezescaladare în trei etape. În Statele Unite, președintele Donald Trump, deși conduce ostilitățile în Golf, este pus cu spatele la zid. Vorbind, în prima zi a războiului despre obiectivul schimbării regimului din Iran fără o intervenție terestră a SUA, Trump a rămas cu opțiuni limitate în acest moment.

Prima este să respecte calendarul anunțat inițial – câteva săptămâni de război – să declare unilateral victoria și să retragă forțele SUA. Presiunea prețului petrolului – ajuns la 120 de dolari barilul, scăzând apoi la circa 80 de dolari (după intervenția lui Trump privind atingerea obiectivelor militare), urcând apoi la peste 90 de dolari, pe 11 martie – obliga Washingtonul să elaboreze argumente pentru încheierea războiului. CNN vorbește despre ”scenarii suprarealiste” ale victoriei americane și înfrângerii Iranului. Din evoluția actuala a conflictului, o încetare rapidă a ostilităților nu ar duce la deschiderea în siguranță a Strâmtorii Hormuz. Criza ar continua.

SUA continuă războiul aerian și Trump pierde alegerile

A doua opțiune a SUA este să continue actuala campanie militară până când strâmtoarea ar fi eliberată și ar exista asigurarea militară că va rămâne deschisă. Însă regimul iranian nu ar fi schimbat și ar deține pe mai departe mijloacele pentru a perturba grav traficul. Acest lucru este evident acum, chiar când președintele SUA spune că ”războiul este aproape încheiat” și obiectivele militare sunt atinse aproape în totalitate. A lăsa traficul în Golf la latitudinea unui regim iranian neschimbat, radicalizat de atacul israeliano-american, echivalează cu o retragere americană, nu cu o victorie. Iar totul va fi penalizat de electorat la alegerile din luna noiembrie.

Pariul războiului terestru pentru alegerile din noiembrie

Această evoluție poate împinge administrația Trump spre un al treilea scenariu – invazia terestră în Iran, cu obiectivul minimal de a asigura strâmtoarea Hormuz. Poate urma un război, despre care presa israeliană arată că poate dura șase luni, pentru distrugerea Gărzilor Revoluției Islamice. Ar trebui să fie un război care să întărească poziția Partidului Republican înaintea alegerilor pentru Congresul SUA. Dar poate fi războiul care să ducă la o înfrângere. Apoi, potrivit relatărilor Reuters, noua majoritate ar vota pentru impeachmentul președintelui, urmată, cel mai probabil, de o avalanșă de procese ce-i vor fi intentate.

Putin se joacă cu Donald Trump

În această situație delicată, orice implicare externă în sprijinul Iranului poate face diferența dintre victoria și înfrângerea politică a președintelui Trump în Statele Unite. Pe 9 martie, Trump a avut o discuție telefonică cu președintele Vladimir Putin. Contextul era tensionat, existând informații că Rusia ar fi oferit Iranului coordonatele radarelor americane folosite pentru atacurile militare. Casa Albă nu a oferit detalii despre această convorbire. În schimb, Iuri Ușakov, consilierul lui Vladimir Putin, a declarat că președintele rus a prezentat variante pentru o soluție politică și diplomatică rapidă în Iran, scrie The Moscow Times. Putin a avut mai multe convorbiri cu liderii arabi din Golf și cu președintele Iranului.

Se poate ca Vladimir Putin să fi sugerat cum pot China și Rusia să ajute Iranul la nivel informativ, fără o implicare directă. Se  poate ca Donald Trump să fi realizat în timpul discuției că prețul ridicat al petrolului avantajează mult Rusia și că acest conflict distrage atenția lumii de la războiul din Ucraina. Prețul mare ale petrolului favorizează și companiile americane, însă îl dezavantajează pe Donald Trump în perspectiva alegerilor. Ușakov a declarat că Putin i-a oferit omologului american o evaluare militară a situației din Ucraina, arătând că progresele Rusiei ar putea face ca Ucraina să caute o soluție negociată. Același Ușakov nu a uitat să-l flateze pe Donald Trump. A vorbit și despre ”negocierile în curs” dintre Rusia și Ucraina, cu mediere americană, negocieri care sunt însă întrerupte de dinaintea atacului asupra Iranului.

Satisfacție la Kremlin

Consilierul prezidențial Kirill Dmitriev s-a bucurat: „Petrolul peste 100 de dolari – iar vocea Rusiei în economia globală și în geopolitică devine și mai puternică”. Iar după convorbirea telefonică cu Putin, președintele SUA a declarat că ar putea „suspenda anumite sancțiuni legate de petrol, pentru a reduce prețurile”. Nu a menționat Rusia pe nume, dar a confirmat că a discutat acest subiect și cu Putin. Dacă SUA ar ridica sancțiunile împotriva Rusiei, ar fi o veste pe atât de proastă pentru Ucraina pe cât de bună este vestea acordului „uriaș” pe care l-ar pregăti Arabia Saudită pentru drone interceptoare fabricate în Ucraina.

Un dolar cheltuit de Iran contra 100 de dolari cheltuiți de SUA

Însă nu doar Rusia, China sau o explozie a prețului petrolului pot face diferența în războiul din Iran. Costul disproporționat al armamentului este o mare problemă pentru Statele Unite și aliații din Golf. Iranul atacă cu drone Shahed al căror cost de producție este de sub 30.000 de dolari unitatea. SUA și aliații se apără cu baterii Patriot ce lansează rachete interceptoare al căror cost este de 3-4 milioane de dolari unitatea. Bugetul iranian al apărării este de 8 miliarde de dolari, sub 1% din bugetul american al Apărării. Însă și raportul costurilor acestui război al rachetelor pare să fie de 1:100.

The Economist scrie că atacurile iraniene cu rachete au scăzut dramatic, pentru că SUA au distrus mare parte din platformele de lansare. Aceeași afirmație a fost făcută însă de presa israeliană după războiul de 12 zile din luna iunie 2025. Acum, presa arată că Iranul are același  număr de platformele de lansare de dinaintea războiului din iunie 2025. Chiar și menținerea cadenței actuale a loviturilor iraniene ar provoca pierderi financiare disproporționate. Iar la aceasta se adaugă limitele arsenalului israelian și american. În primele zile ale războiului, SUA au lansat 10% din arsenalul de 4000 de rachete de croazieră Tomahawk. Ritmul actual de producție este de până la 70 de asemenea rachete pe an.

Strategia ”mozaic” a Iranului

În ciuda bombardării depozitelor de arme, rampelor de lansare și structurilor de comandă și comunicații de către Israel și Statele Unite, Iranul poate continua să lanseze rachete și drone. Pe 9 martie, Gardienii Revoluției au anunțat că în viitor vor lansa rachete cu focoase de cel puțin o tonă pentru a crește intensitatea atacurilor lor. Iranienii sunt pregătiți pentru un război hibrid, în principal pe plan politic și economic. „Și-au descentralizat apărarea, iar aceasta este formată din 31 de piese de mozaic”, spune un specialist in combaterea terorismului, citat de Die Welt. „Iranul are 31 de provincii, fiecare cu propriile unități, depozite de arme și ordine operative.” Dacă comandamentul central este neutralizat, acestea operează independent unele de altele. Potrivit doctrinei militare a Iranului, în cazul unei invazii terestre s-ar folosi tactici de gherilă pentru a provoca inamicului cât mai multe pierderi posibile.