Trumpiştii au pierdut avantajul moral

Cel puţin 33 la sută din populaţia SUA considera că alegerile prezidenţiale din 2020 au fost fraudate. Acest fond emoţional dădea trumpiştilor un avantaj moral care îi deranja pe democraţi şi îi îngrijora în privinţa liniştii sociale din vremea guvernării lor.

S-a rezolvat…

În ziua de 6 ianuarie, Congresul SUA dezbătea validarea ori invalidarea alegerilor prezidenţiale. Era aşteptat un protest al trumpiştilor în faţa Capitoliului, dar Capitoliul n-a mai fost protejat ca de obicei în ultimii 200 de ani. Câteva sute de protestatari au avut prilejul să înainteze pe scările Capitoliului şi să pătrundă în clădire. După câteva ore de haos, Trump le-a cerut acestor protestatari să meargă acasă. Nu le-a spus verde în faţă că intraseră într-o capcană menită să le facă praf prestigiul moral, dar era clar că asta le-a sugerat.

Trump nu a înţeles din primul moment ce semnificaţie avea lipsa de protecţie a clădirii Capitoliului. A fost o lipsă de intuiţie fatală. S-a dus astfel şi prestigiul moral al preşedintelui în rândul celor 33 la sută din populaţie care susţineau teza fraudării alegerilor. Acum, aceşti 33 la sută vor fi alimentaţi cu argumente despre intenţia trumpiştilor de a organiza o insurecţie.

Premise ale condiţiilor de posibilitate pentru asemenea argumente au fost sădite, cu câteva zile mai devreme, într-o scrisoare publică semnată de ultimii opt şefi încă în viaţă ai Pentagonului, care cereau Armatei să nu intervină pentru a împiedica validarea alegerilor prezidenţiale. De unde o asemenea temere? Ea crea, desigur, starea de spirit necesară spre a certifica o eventuală intenţie a protestatarilor pro-trumpişti de a acţiona ilegal împotriva Congresului SUA. Ceea ce, iată, cum-necum, s-a întâmplat.

Trump a înţeles prea târziu ceea ce s-a întâmplat cu zestrea sa de prestigiu moral. Nu a înţeles deloc că erau deja create aparenţe tari pentru vinovăţia sa. După ora 18, avea să audă contraprotestatari strigând pe străzi, sub starea de asediu abia instaurată: „Trump este vinovat. Să fie arestat. Acum!”.

Trumpiştii nu mai puteau fi prezenţi pe străzi: era deja instaurată starea de asediu. Pentru anti-trumpişti nu era instaurată.
Dublul standard a fost adevărata lege în SUA. Sub restricţiile pandemiei, a izbucnit o mişcare de stradă împotriva Poliţiei şi a rasismului. Acum, în ziua „loviturii de stat”, Poliţia a fost un scut de pluş în apărarea democraţiei. Care democraţie ar fi fost atacată chiar în inima ei de gândurile secrete ale lui Donald Trump, citite, chipurile, fără cusur de către cei care au intrat într-un Capitoliu apărat de nişte gâşte mult prea somnoroase.

Autogolul spectaculos înscris de trumpişti este o dovadă nu mai puţin spectaculoasă a naivităţii lor în meciul cu campionii democraţi ai cinismului. Nu aflaseră ceea ce în România ştiu şi copiii, anume că nimic nu e mai uşor de manipulat decât un protest organizat în faţa unei clădiri cu valoare simbolică mare (vezi 18 februarie 1990 şi 10 august 2018).

Fără greşeala fatală din 6 ianuarie 2021, faptul că nu a putut crede că va fi lucrat de serviciile secrete dacă va îndemna protestatarii să meargă la Capitoliu, Donald Trump nu ar fi putut fi demonizat în următorii patru ani. Dimpotrivă, ar fi putut să-şi eroizeze poziţiile şi să mai candideze o dată.

Pentru mine, lecţia cea mai ciudată este cuprinsă în felul în care unele personaje politice se aneantizează printr-un singur gest. La noi, Dragnea a fost făcut să dispară în neant atunci când a acceptat să nu mai aibă în „zestrea” sa numărătoarea paralelă de la europarlamentare. Trump şi-a trimis susţinătorii de bunăvoie în gura unor lei-paralei care de zeci de ani au experienţa transformării unor proteste legitime într-un dezastru politic. Paranoia lui Trump? Pe mine nu mă vor trăda serviciile.

Imaginaţi-vă ce praf s-ar fi ales de Iohannis al nostru dacă, atunci când a ieşit în geacă roşie, nişte „anarhişti” ar fi avut misiunea leonină-paraleonină să atace violent clădirea Guvernului şi să împuşte o persoană acolo, în învălmăşeală.