Un an fără „don Mario”. Suferința tăcută a lui Mario Vargas Llosa

Mario Vargas Llosa a murit acum fix un an, la Lima, în Peru-ul unde se petrece acțiunea majorității romanelor sale. Deși avea 89 de ani, vestea a venit oarecum surprinzător. Cu toate că, în fotografiile publicate pe contul de X de fiul său Alvaro, arăta din ce în ce mai rău, nimeni nu a anunțat că ar suferi de vreo maladie. Cu atât mai puțin de una incurabilă.

Cu toate acestea, la două zile după moartea sa, Martin Bianchi anunța în El Pais, ziarul pentru care Llosa însuși a scris editoriale săptămânale vreme de 33 de ani, că „don Mario” suferea de o boală incurabilă.

Mario Vargas Llosa suferea de o boală incurabilă și știa acest lucru încă din 2020

Medicii l-au anunțat că suferă de o boală incurabilă încă din vara lui 2020. Conform oamenilor din anturajul său, primul lucru pe care l-a făcut a fost să scrie o scrisoare celor trei copii ai săi: Alvaro, Morgana, and Gonzalo.

În scrisoare, Llosa îi anunța despre boala sa incurabilă, dar și despre faptul că tratamentele disponibile îi oferă șansa de a mai amâna, cu câțiva ani, sfârșitul.

„Tribul”, așa cum se autointitulau cei din familia Vargas Llosa, a redevenit, din nou, o familie. Asta după ce „don Mario” pusese capăt unei căsnicii de 50 de ani cu Patricia Llosa, pentru a începe o relație cu Isabel Preysler (mama cântărețului Enrique Iglesias, dacă are importanță).

Mario Vargas Llosa nu avrut niciodată să discute în mod public despre boala sa. Cu puțin timp înainte să primescă diagnosticul, remarca, în mod premonitoriu, într-un interviu pentru BBC:

„Moartea nu mă chinuie”, a recunoscut el. „Omule, viața are ceva minunat: dacă am trăi veșnic, ar fi extrem de plictisitoare, mecanică. Dacă am fi eterni, ar fi terifiantă. Cred că viața este atât de minunată tocmai pentru că are un sfârșit. Mi-ar plăcea ca moartea să mă găsească scriind, ca un accident, să vină și să întrerupă o viață aflată în plină efervescență. Acesta ar fi idealul meu.”

„Tribul” a ascuns adevărata natură a suferinței scriitorului

În aprilie 2022 și iulie 2023 a fost internat într-o clinică privată din Madrid. Pentru a ascunde natura adevăratei afecțiuni, familia a declarat că suferă de Covid-19. Totuși, în octombrie 2023 și-a anunțat retragerea. Câștigătorul Premiului Nobel pentru Literatură a făcut asta în felul său caracteristic; publicând un ultim roman Le dedico mi silencio („Vă dedic tăcerea mea”). Pe 17 decembrie 2023 și-a publicat ultimul editorial în El Pais și a anunțat încetarea unei colaborări veche de 33 de ani. Ulterior, și-a redus aparițiile publice la minimum.

„Mi-ar fi plăcut să trăiesc viața până la sfârșit și, mai presus de toate, să nu mor în viață, ceea ce este cel mai trist spectacol pentru o ființă umană”, a declarat scriitorul pentru BBC în 2019. A reușit; dorința i-a fost îndeplinită.

Și-a petrecut ultimii ani vizitând locațiile din Lima ale unora dintre cele mai celebre romane ale sale: Colegiul Militar Leoncio Prado și vechiul cartier roșu din Lima, fundalul pentru „Orașul și câinii”; închisoarea San Juan de Lurigancho, legată de romanul său „Istoria lui Mayta” (1985); și incinta unde se afla odinioară barul La Catedrala, care dă numele romanului „Conversație la Catedrala”.