Un diletant lăutărește Constituția

Foarte bine că ministrul Justiției și-a activat atributele constituționale care îi conferă autoritate asupra procurorilor – zicea Iohannis, în ziua raportului lui Tudorel Toader cu privire la șefii Parchetului General și al DNA: foarte bine, să-i sprijine! Ăsta este echivalentul următoarei judecăți ipotetice: foarte bine că poporul nu poate demite prin referendum; foarte bine, să mă sprijine!

Ușurința cu care președintele nostru se face ridicol în fața publicului știutor este uimitoare. Diletantismul bunei sale credințe e mai rău decât reaua-credință. Pe ce se bazează? Pe faptul că publicul știutor este mai puțin numeros decât acela diletant? Ăsta ar fi cinism. Nu. Președintele nu-i capabil să priceapă nicio esență din spiritul Constituției. Ca în bancul ăla cu țiganul certat de popă că nu putea să învețe pe de rost Tatăl nostru. „Părinte, nu ați putea să mi-l cântați, ca să-l iau pe vioară?! L-am luat o dată și după aia nu-l mai uit!“. Ne aflăm, cu Iohannis, în aceeași situație. Dacă i-ar cânta cineva textul Constituției (corul CCR, să zicem), poate că președintele nostru s-ar descurca mai bine.

În februarie, Iohannis zicea că Guvernul nu are dreptul de a legifera (!!!). Pe când se afla în mijlocul manifestanților, în ianuarie, zicea că grațierea șterge cazierul judiciar al celor grațiați (!!!). Acum zice că ministrul Justiției ar trebui să fie partener loial al procurorilor. Cum să fie partener cel care este îndrituit să facă legi cu cei care sunt însărcinați să le aplice?!

În februarie s-a dus la Avocatul Poporului. Nu era interzis să facă o astfel de vizită. Dar era neconstituțional să-i ceară acestuia ceva. A făcut-o. Apoi, s-a dus la CSM. Era dreptul său să se ducă acolo și să prezideze ședința. Dar era neconstituțional să propună schimbări în ordinea de zi. A făcut-o și pe asta.
CCR a considerat inadmisibile și cererea CSM, și cererea Avocatului Poporului, ambele formulate ca urmare a dorințelor (presiunilor) președintelui. Președintele nu și-a cerut scuze că a împins în ridicol cele două instituții.

Te întrebi: ce juriști îl sfătuiesc pe Iohannis? Ce fel de școli de drept au făcut acești juriști? Și-au luat și ei doctoratul la Chișinău, precum Florin Iordache?

La capătul acestor rătăciri, CCR a amendat amestecul brutal, abuziv, al DNA în actul de legiferare guvernamentală. Foarte bine, a zis Iohannis, senin, în viitor vom ști cum să procedăm. Dar în prezent, cine l-a oprit pe președinte să știe care sunt regulile constituționale? Ce demon l-a împins în prezent pe Iohannis să asmută câinii DNA pe terenuri de vânătoare interzisă?

S-au făcut speculații: Iohannis s-ar fi vrut suspendat ca să-și refacă capitalul de popularitate. Aiurea. Iohannis nu pricepe nimic din Constituție. Dați-i o scripcă, să o ia pe corzile ei!

Comportamentul său îi face ridicoli pe cei care se simt obligați să-l apere. De mai bine de două luni, liberalii n-au mai apucat să fie măcar o secundă liberi în fața conștiinței lor. Cât despre useriști, ce să le ceri? Par picați din Lună de când au fost loviți de trenul norocului în alegeri! Habar n-au în ce afacere se află. Constituțional, neconstituțional, pentru ei sunt vorbe. Dacă le spune Iohannis că e bine, atunci e bine.
Se spune că păcatul în ridicol ar putea fi un bun pedagog. Așa o fi, dacă ești făcut să fii un bun elev. Iohannis are stofă de tocilar nesărat. S-a întors de la Roma, unde a fost parafat începutul oficial al erei Europei dezbinate, și ne-a spus că a înfrânt: n-o să se mai vorbească de viteze diferite, ci de ritmuri și intensități diverse. Bravos, rațiune! Am pus pe sticla de oțet eticheta „vin oțețit“. Mare scofală. A naibii salată de vorbe goale!

Despre Ioan Buduca Articolele 101
Author