Premieră în justiția din România. Judecătoarea Daniela Panioglu de la Curtea de Apel București a dat statul român în judecata la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, scrie luju.ro.
Magistratul a luat această decizie după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut decizia CSM prin care Daniela Panioglu era acuzată că ar fi încălcat Codul deontologic. Acest lucru s-a întâmplat în 2012, atunci când judecătoarea a publicat pe site-ul juridice.ro articolul “Nimic despre cum un tovarăș procuror a devenit președintele tuturor judecătorilor”. În articol, Daniela Panioglu a amintit cariera profesională a șefei Înaltei Curți de la acea vreme, Livia Stanciu, pe care a numit-o „tovarășa procuror”.
Acțiunea judecătoarei Daniela Panioglu de la Secția a I-a penală a Curții de Apel București a fost înregistrată pe rolul CEDO în 28 aprilie 2014, iar în 28 septembrie 2018, CEDO a comunicat următoarea întrebare către părți: „A fost încălcat dreptul reclamantei la libertate de exprimare, contrar articolului 10 din Convenție?“
Conform luju.ro, iata ce prevede art. 10 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului:
“Art. 10.
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restringeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si pevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti”.
Procurorii NU sunt magistraţi şi nu ar trebui să devină judecători niciodată.
De fapt, separaţia ar trebui făcută chiar din studenţie. Sunt două profesii diferite. Aşa cum stomatologul nu ajunge neurochirurg, procurorul să nu ajungă judecător.
Procuror=Avocat al acuzarii/al statului, deci in niciun fel nu ar trebui sa se regaseasca mai sus decat avocatul apararii. Ori la noi ei sunt considerati „magistrati” si sunt cooptati in CSM, sa fie, dar atunci de ce nu avem si o sectie de avocati? care sa contrabalanseze pozitiile procurorilor?