Proiectul energetic AGRI, interconectorul Azerbaidjan-Georgia-România, are toate șansele să fie implementat după ce a fost finalizat studiul de fizabilitate care prezintă concluzii pozitive în ceea ce privește capacitatea de livrare proiectată. Acesta este unul dintre marile proiecte de diminuare a dependenței energetice față de Rusia în care este implicată țara noastră. AGRI este un sistem de conducte şi terminale de lichefiere, respectiv regazeificare, care conectează România de sursa gazelor azere, pe ruta Georgia-Marea Neagră. Mai exact, gazul din Azerbaidjan, ţară cu un potenţial uriaş de hidrocarburi, va fi transportat până la portul Batumi din Georgia, prin conducte. La Batumi, gazul este lichefiat şi apoi transportat pe Marea Neagră, cu metanierele, până la Constanţa, unde printr-un alt terminal se regazeifică. Şi în final, gazul este introdus în ţevile româneşti şi trimis acolo unde este nevoie, fie în țară fie în străinătate. Investiţia totală în acest proiect este de 4,5 miliarde de euro și cu o capacitate de transport de 8 miliarde de metri cubi pe an, iar în compania de proiect are ca acţionari patru societăţi: SOCAR (Azerbaidjan), GOGC (Georgia), Romgaz (România) şi MVM (Ungaria). „Proiectul AGRI este o iniţiativă unică în regiunea Mării Negre, atât pentru componenta de securitate energetică, prin diversificarea surselor şi a rutelor, cât şi prin componenta de cooperare regionale, care este un scop comun al Uniunii Energetice. Din aceste cauze, AGRI rămâne un proiect important pentru România şi pentru Uniunea Europeană. La o scară mai mare, AGRI arată contribuţia pe care gazele naturale lichefiate (LNG) o poate aduce la securitatea energetică a Uniunii Europene, în linie cu strategia UE pentru LNG şi rezervele de gaze”, a declarat Iulian Robert Tudorache, secretar de stat în Ministerul Energiei, citat de presa azeră. Până la un sfert din consumul intern de gaze este asigurat de importuri în special din Rusia.
Tudorache a subliniat că AGRI urmărește deschiderea unui nou coridor de transport al gazului din regiunea caspică, în special din Azerbaidjan, ca punct de intrare pentru gazul importat pe piața UE. „Coridorul a fost special conceput ca cea mai scurtă, cea mai directă și independentă cale de transport pe gaz care leagă sursa de gaze de gazele naturale de piața de gaze naturale a UE. AGRI este considerată o rută de aprovizionare suplimentară pentru interconexiunea BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria) aflată în prezent în execuție”, a mai spus oficialul român.
Etapele următoare de dezvoltare sunt evaluate în funcție de evoluția altor proiecte energetice regionale, precum și de disponibilitatea resurselor de gaze din regiunea caspică, a adăugat Tudorache. În ceea ce privește opțiunile de finanțare, oficialul a menționat că acestea ar putea include programe speciale de finanțare a energiei ale UE, cum ar fi proiectele de interes comun (CIP), proiectele de interes comun ale Comunității Energiei (ECCIP) și proiectele de interes reciproc (MIP) ale băncilor specializate în finanțarea proiectelor de energie/infrastructură.
„În ultimii ani s-a înregistrat o creștere a cererii UE de gaze naturale, tendință care va continua și în viitor. În același timp, UE acordă o atenție specială necesității de a diversifica rutele și sursele energetice și pentru a identifica alternative viabile în acest sens. Dezvoltarea sectorului LNG în Europa Centrală va continua să joace un rol important în reducerea dependenței UE de importurile de gaze provenind din surse tradiționale”, a remarcat Tudorache. Mai mult, el a subliniat că întărirea și extinderea continuă a infrastructurii energetice transeuropene deschid noi oportunități atât pentru cumpărători, cât și pentru producătorii de LNG. „Datorită eforturilor depuse până în prezent, regiunea Europei Centrale și de Est devine din ce în ce mai conectată la noi surse internaționale de gaze și coridoare de transport, iar terminalele LNG se dovedesc a fi deja opțiuni viabile de aprovizionare”, a conchis Tudorache.
În ultimii șase ani, au fost construite în Europa cinci terminale de LNG, cu o capacitate totală de 26,5 miliarde de metri cubi pe an, dintre care jumătate îi revine terminalului de la Dunkerque, din Franţa. Alte trei terminate sunt în construcţie (două în Spania şi unul în Grecia-Revithoussa, aici vorbind despre o creştere a capacităţii de la 5 la 7 miliarde mc. În ceea ce priveşte cele aflate în proiect şi care sunt incluse în lista PCI, adică a proiectelor de interes comun, finanţate de UE, în care ar fi trebuit să intre şi AGRI, există şase astfel de terminale: Croaţia (insula Krk), nordul Greciei, Cipru, Suedia (la Goteborg), Polonia (Świnoujście, extindere de la capacitate de la 2,5 la 7,5 miliarde mc) şi Irlanda (Shannon).
Cosmine draga, nu-i nevoie sa faci exces de zel. Nici pomeneala de „diminuare a dependenței energetice față de Rusia”, mai ales în urma recentelor acorduri economico-militare istorice între tarile riverane Marii Caspice (Rusia aflându-se printre ele). Statutul juridic al Marii Caspice urmând sa fie, si el, definit (nici mare, nici lac. Asupra acestui punct, fundamental, tarile caspice au cazut de-acord). Plus ca-i vorba de folosirea, de catre România, în tranzactii, în varianta de care vorbesti, ori a rublei, ori a yuan-ului, fiindca respectivele tari au hotarât sa se fereasca de dolar ca de dracu’.
Iar ai evadat din kibutz? Iar te dai atoatestiutoare, ruina bolsevica?!
Pai normal, trebuie sa ne conectam la gazul azer ,ca la ala al nostru din meare Neagra , nu ne-au aprobat pretini de peste Atlantic, ala e pt Orban, Austrieci etc.Vivat Johanis,vivat „rezist”,traiacsa sclavagismul modern.Celor din Piata Victoriei si Universitatii ,le doresc gaze usoare.
Tot pentru petrochimia din Ungaria se face? Câ petrochimia României este istorie, așteptăm trecerea amintirii, precum extracția aurului, în patrimoniu UNESCO. Cât despre proucuparea să ducem gaz în satele românești din Banat, Apuseni, Dobrogea, sau Vechiul Regat nu apare și n-a apărut nici măcar declarativ în vreun program de guvernare. Distribuitorul străin al gazelor românești ne-a spus-o verde în față câ nu-l interesează extinderea rețelei în România. Se mulțumește cu cât câștigă din ce a primit da-fetea. Probabil de asta îi câinează doamna Mungiu-Pipidi pe unguri, fiindcă Victor Orban findcă a retrecut peste 50% din energie și bănci în proprietatea Ungariei.
@Emil : corect. Si eu cred ca nationalizarea e singura solutie de salvare a României (ramase numai cu numele). @gigi : cred ca „Piata Victoriei” de-aia s-a si organizat, ca sa nu observe aia multi da’ prosti exact lucrurile despre care scrii. Desi. Nici socialistii n-au fost mai buni, au cedat ca tembelii (Nastase Adrian) la devalizarea tarii. Si tot ca instrument de presiune, daca i s-ar fi nazarit cuiva sa se opuna, s-au folosit si „lupta impotriva comunismului”, si „securitatea”, „memorialul durerii”, cu-ai lor agenti, de la Coposu, la Hossu-Longin si Liicheanu, si gastile de neo-nazisti (fostii legionari, resuscitati). Vezi, de altminteri, tot Estul Europei, de la tarile baltice, la Ucraina.
Nu mai vorbiți prostii! Orban nu a naționalizat nimic. Nici n-avea cum. Ungaria este membră UE și vrând-nevrând trebuie să respecte tratatul semnat. Orban a creat de la zero o companie națională de utilități publice (nemzetikozmuvek.hu) care distribuie gaze naturale, energie electrică, energie termică și CNG (Compressed Natural Gas), care face concurență acelorași căpușe străine prezente și pe la noi, deci nu este vorba de nicio naționalizare. Noutatea companiei naționale maghiare este că funcționează pe principiul nonprofitului, adică tot profitul se reinvestește în extinderea rețelei. Cetățeanul maghiar optează pentru compania națională sau pentru căpușele străine. Evident că ungurul nu-i imbecil și optează pentru compania națională care, ușor, ușor își extinde rețeaua la nivel național, eliminând natural de pe piață căpușele străine, acestea rămânând fără clienți. Partea proastă este că, după ce compania națională maghiară va avea acoperire națională, nimeni n-o oprește să-și extindă rețeaua și în Transilvania. Evident că și românii-unguri din Transilvania vor opta pentru compania maghiară, ceea ce va însemna, trecerea economică și implicit administrativă a Transilvaniei de la România la Ungaria
Inca nu se stie precis care a fost rezultatul acestei istorice impartiri a baltii de apa.Ce se stie,delimitarea granitelor economice submarine si dupa cate vad, feicare poate merge cu barca la vecin fara se te intrebe nimeni de pasaport,apararea militara asigurata de Rusia,NU forte NATO. In problema gaz/petrol,lucrurile sunt mai complicate dar Tudorache al vostru cu Matei traiesc pe alta planeta.Nu este economic construirea unei statii de lichefiere in Georgia -1,5 miliarde $.alta de de gazeificare in Ro,alti bani,iar pretul final al gazului? de cel putin 3X al celui Rusesc prin conducta.Polonezii cunosc prostia asta.Unele tari europene au construit ceva instalatii dar au contracte de lunga durata cu Qatar si Australia,vapoare de transport nu prea exista si in curand intra teava doi din Marea Baltica in functiune si cea de la turci.Trebuie sa fii tampit de-a binelea sa cumperi scump cand ai alte solutii deja pe teren.Azerbaidjan vor vinde probabil la Pakistan si in partea de nord a Iranului(prin teava),Iranul isi exporta gaz/petrol prin infrastructura existenta,Georgia viseaza cai verzi pe pereti si sa nu uitati ca Rusia pe acolo dicteaza, nu va mirati daca tot gazul ala intra pe tevile lor si vi-l vinde ca fiind din Azerdbaijan.Sunteti linistiti acuma?