Un nou experiment în educația românească. Renunțăm la „patul lui Procust”

Un nou experiment în educația românească promite să rescrie modul în care funcționează liceul românesc din temelii. În 32 de unități din țară, orarul rigid și programa „pentru toți la fel” sunt înlocuite cu libertatea de alegere, cursuri adaptate intereselor elevilor și colaborare între profesori.

Experimentul este momentul în care România „renunță, în sfârșit, la patul lui Procust” din educație și începe să construiască o școală adaptată elevilor, nu invers, consideră Szekely, consilier onorific al ministrului Educației și coordonator al Comisiei Nationale de Pilotare Sistemică.

„Dacă ar fi să folosesc o metaforă, chiar dacă pare să fi devenit un clișeu, înseamnă că renunțăm în sfârșit la «patul lui Procust» în educație”, spune Radu Szekely. El explică faptul că, până acum, sistemul a funcționat după o logică rigidă. „Până acum, sistemul croia o singură uniformă, de o singură măsură, și ne așteptam ca toți copiii să încapă în ea.”

În acest model, spune el, diferențele dintre elevi erau tratate ca probleme, nu ca resurse: „Dacă erai prea creativ, te «scurtam», îți tăiam elanul. (…) Dacă erai prea lent, te «trăgeam» de mâini și te forțam să vii după noi. Chiar dacă nu erai deloc pregătit pentru asta.” Noul pilot, în schimb, înseamnă „libertate cu sens”. Astfel, 32 de licee – de stat și private – își pot organiza propriul profil educațional. Mai exact, pot „să își construiască un meniu educațional adaptat copiilor pe care îi au azi în bănci.”

Elevii, explică Szekely, trebuie să învețe „să se cunoască pe ei înșiși, să exploreze și să se exploreze, și să învețe să aleagă”. Totuși, ei vor avea atât obligații, cât și drepturi reale în alegerea parcursului educațional. „Să învețe să spună «vreau să aprofundez robotică și mai puțină istorie antică» sau invers”, precizează oficialul.

Profesorii ies din izolarea disciplinelor

În același timp, profesorii ies din izolarea disciplinelor. „Până acum, profesorul de fizică era singur la el în oră, cel de informatică la fel, fiecare cu materia lui, galopând prin ea.” Noul model le permite colaborarea și co-crearea de conținut. „Acum au posibilitatea să colaboreze, să gândească module integrate, de exemplu un opțional de «Științe aplicate» unde fizica, matematica și informatica se întâlnesc pentru a construi un senzor sau un robot.”

Transformarea este prezentată ca o schimbare de filozofie, nu doar de structură. „Profesorii redevin arhitecți ai învățării, nu doar livratori de conținut. Ei decid ce oferă elevilor, în ce ritm, în ce scop, în ce fel.”

Cum pot să aflu mai multe despre asta?

Întrebat dacă schimbarea este mai bună, Szekely vorbește despre „oboseala reformelor”. Totuși, el subliniază că, de data aceasta, „nu este o schimbare care li se face”, ci una „permisă, nu impusă”.  „Când un copil are dreptul să-și aleagă 30-40% sau chiar mai mult din materiile pe care le studiază (…) brusc nu mai simte că liceul e un «cimitir al tinereții» sale, ci un partener.”

Așteptările sunt clare: mai multă motivație și implicare reală. „Mă aștept să nu mai văd adolescenți care se uită la ceas din 5 în 5 minute”. În locul întrebării „De ce trebuie să învăț eu asta?”, ar trebui să apară alta. „Cum pot să aflu mai multe despre asta?”.

Szekely respinge ideea că profesorii nu ar fi pregătiți. „Unii sunt pregătiți de multă vreme și abia așteptau să li se dea voie să inoveze.” Alții au nevoie de sprijin, dar pilotul vine cu „mentorare” și „comunități de practică”, fără a-i lăsa singuri în procesul de schimbare.

Planurile-cadru alternative au fost create local

Sistemul rămâne însă unul național, cu standarde clare. „Nu ne transformăm într-un Vest sălbatic educațional.” Toți elevii vor da același Bacalaureat. Diferența este că „ministerul îți dă acum «destinația», dar școala alege «ruta»”.

Programul este gândit pe minimum cinci ani. De asemenea, va fi urmărit prin indicatori precum promovabilitatea, starea de bine și absenteismul. „Scopul este să reparăm avionul în zbor, nu să-l prăbușim”, explică oficialul.

Un element esențial este faptul că planurile-cadru alternative au fost create local, mai declară Radu Szekely. „Arhitectura s-a făcut în fiecare școală, în fiecare liceu, în fiecare cancelarie, nu într-un birou unic la București.” Directorii, profesorii, părinții și elevii au răspuns la întrebări fundamentale despre identitatea fiecărei școli.

În acest sistem, elevii pot explora și se pot răzgândi: „Dacă nu te răzgândești la 16 ani, atunci când să o faci?”. Ei pot schimba traseul educațional de la un an la altul, alegând module diferite în funcție de interese.

Deschidem, practic, porțile școlii către comunitate

Totodată, școlile pot colabora cu experți externi. „Deschidem, practic, porțile școlii către comunitate.” Profesorii pot propune cursuri noi. Așa, resursa umană existentă va fi folosită mai flexibil, fără riscul pierderii normelor. „Pilotarea nu dă oameni afară, ci redistribuie orele inteligent.”

În același timp, programa obligatorie este simplificată: „Scoatem «grăsimea» și lăsăm esențialul din materiile clasice.” Scopul este eliberarea de timp pentru opționale și pentru alegerile elevilor.

În unele licee, specializarea se mută mai târziu. Acest lucru va permite o maturizare mai bună a deciziilor. Iar dacă un elev își schimbă planurile, sistemul îi permite să recupereze. „În sistemul pilotat acum, are volanul în propriile mâini până în ultima zi de liceu.”

Finalul interviului sintetizează întreaga reformă. „De fapt, ce face acest model de descentralizare, dacă vreți să concluzionam într-o singura frază, ar suna cam așa: Pilotarea face loc elevilor în orar”.